Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon / Ceaunul Crapat

1 2 Next »

/ dreams flow

• De obicei Ceaunul Crăpat era un loc aglomerat şi zgomotos, asta pentru că toţi cei ce voiau să ajungă pe Aleea Diagon trebuiau să treacă pe acolo mai întâi. Însă într-o zi ploioasă de toamnă, în care copiii stăteau la geamuri trişti, oftând când mai cădea câte un picur de ploaie pe geamul lor, Ceaunul Crăpat era aproape gol. Doar câţiva vrăjitori mai erau pe la mese, savurând câte un ceai cald sau o cafea fierbinte.
  Ivy era printre ei. Era cu nasul într-o carte despre ierburi acvatice şi folosinţele lor, arzându-şi limba cu un ceai mult prea fierbinte. Părul, acum lung şi blond îi era aproape uscat, deşi înainte era ud leoarcă pentru că nimerise în alte trei locuri înainte să Apară la Ceaunul Crăpat. Ura modul ăsta de a călători, însă era cel mai avantajos pe o vreme ca asta.
  Se întrebă ce ar trebui să se întâmple pentru ca ziua aceea să devină mai interesantă. Acum aproape că se ruga să apară vreo matahală de după colţ şi să încerce să o răpească ca să se întâmple ceva.
  În plus, avea mare nevoie de ceaiul ăla ca să se calmeze, însă amesteca enervată cu linguriţa în el pentru că era pur şi simplu mult prea fierbinte ca să îl poată bea.
  Îşi trecu o mână prin păr şi oftă, dând o pagină din carte. Chiar dacă mai citise de zeci de ori cartea aceea, o relaxa să citească despre plante. Erau atât de simple şi necomplicate. Nu ca oamenii. Câteodată se întrebă de ce oamenii primiseră inteligenţă superioară celorlalte fiinţe, dacă tot nu făceau nimic bun cu ea.
  Se uită la ceas şi îşi dădu seama că trecuseră doar trei minutea de când se uitase ultima dată. Ziua aceea chiar nu putea deveni mai plictisitoare de atât.
  
  OCC: anyone ><

Isi ridica,pierduta in ganduri,privirea inspre Ceaunul Crapat si il privi cateva clipe,de parca trecusera ani intregi de cand fusese ultima oara acolo.Defapt trecusera doar doua saptamani.Stia ca daca vroia sa bea ceva sau sa se relaxeze putea sa mearga in Hogsmeade.Insa tinuse mortis sa vina in acel loc.Hogsmeade il stia deja ca pe propriul buzunar.Numai statuse de mult sa bea ceva la Ceaunul Crapat.

Isi dadu parul blond pe spate si batu usor din picior,in timp ce privea in stanga si in dreapta.Nu se uita dupa ceva anume,insa facu acest lucru cateva minute apoi intra in bar.
Locul era mai linistit decat il vazuse ea vreodata.Nu erau decat cativa vrajitori la mese.Stia ca pe o asa vreme nu multi aveau curajul sa iasa din casa si tocmai deasta venise.Insa parca nu vroia sa stea singura.

Privirea sa lua in calcul pe fiecare si se opri asupra unei fete ce era adancita intr-o carte,cu o cana de ceai in fata.Se indrepta usor inspre ea,in timp ce isi baga mainile in buzunarele blugilor si asa destul de stramti.Cand ajunse in dreptul mesei isi scoase mana dreapta si o puse pe spatarul scaunului.
- Te superi daca ma asez? intreba Evelyn in cele din urma.Se pregatea si pentru un refuz.Poate nu toata lumea vroia companie cand venea sa bea ceva.

• Lexie răsuflă uşurată când ajunse la intersecţia dintre drumul care ducea spre Hogsmeade şi cel pe care venise ea de la Hogwarts. Asta însemna că nu mai era pe domeniile castelului şi că putea să Dispară. Avea nevoie de o pauză, de un moment în care să iasă afară din castel şi să petreacă o noapte prin oraş. Nu voia să meargă în Hogsmeade, totuşi. Era prea aglomerat şi se agita mereu când dădea de aglomeraţie.
  
  Aleea Diagon era mult mai potrivită pentru ceea ce voia viperina. Nu mai frecventase Ceaunul Crăpat de când începuse Cupa, oricum.
  Apăru pe strada aproape pustie şi zâmbi abia vizibil, apoi o luă în jos, spre local. Îşi adânci mâinile în buzunarele jerseului uşor pe care îl purta peste tricou. Începea să se simtă răcoarea toamnei deja, în special spre seară.
  
  Intră în local fără să se uite în urmă şi privi camera mare în care se găsise. La tejghea stătea barmanul care îi zâmbi când intră. Lexie îi întoarse salutul cu o fluturare a mâinii, apoi cercetă încăperea după o masă liberă. Clipi des când dădu cu ochii de o persoană cunoscută. Zâmbi şi înaintă spre ea.
  'Ivy!' spuse, bucuroasă să o vadă. 'Mă bucur să te văd.'
  Observă că încă o persoană voia să se aşeze la masa femeii. O fată blondă, vag cunoscută.
  'Bună, sunt Lexie,' se prezentă ea, privind-o cu un interes politicos, apoi îi întinse mâna.

• Simti acel miros de prajituri calde care mereu o incantase, de mica i placusera prajiturile cu bucati de ciocolata in ele. Cobora jos din dormitorul ei de la conac si o observa pe Rosie cum scoate delicatesele din cuptor, se apropie si fura una din ele razand. Se intoarse apoi pe calcaie si urca din nou in dormitor, se schimba in ceva lejer si comod . Se uita la ceas, nu era destul de tarziu dar nici prea devreme, considera ca o plimbare prin oras avea sa o relaxeze, sa o faca sa uite de toate pentru cateva ore, cel putin asa voia. I dadu de veste lui Rosie ca avea sa plece si apoi lua pe ea geaca de piele, era sigura ca avea sa fie frig si sa bata vantul, desi ea avea nevoie doar de o cafea calda. Insa, se intoarse inapoi si se gandi sa-l ia si pe Blade la o plimbare, puse lesa si disparu din fata conacului.
  
  In cateva minute ajunse pe aleea Diagon, care se pare ca era destul de aglomerata la ora aceea. Nu i placea aglomeratia, niciodata nu i placuse insa se resemna. Acum voia doar sa se relaxeze, singura sau cu cineva pentru ea era tot aia. Prinse bine de lesa lui Blade pentru a nu-l mai scapa si o lua la pas pana ajunse in fata Ceaunul Crapat, nu mai vizitase demult localul acesta si acum era ocazia sa o faca, poate avea sa prinda si pe cineva cunoscut acolo. Deschise usa larg facandu-i loc lui Blade sa intre dupa ea si ochii i se fixara pe fetele de la masa din stanga, era Ivy, Lexie si Evelyn. Grozav, se pare ca ghicise ce avea sa faca astazi.
  
  Se apropie de ele si murmura:
  - E vreo intrunire Viperini-Cercetasi-Adulti si eu nu stiu? Spuse ea razand si apoi le imbratisa pe fiecare, dar lui Ivy i spuse:
  - Mai traiesti, surioara?

• Îşi ridică privirea când cineva se opri în dreptul mesei sale. Era o fată frumoasă blondă, pe care nu o mai văzuse în viaţa ei. Ridică din umeri şi spuse un "Desigur" pe o voce indiferentă, apoi dădu să se întoarcă spre cartea sa. După ce citi aceeaşi propoziţie de cinci ori pentru că nu se putea concentra, închise romanul cu o bufnitură surdă. Ura când nu reuşea să reţină nimic dintr-o carte şi prefera să rămână calmă în după amiaza aceea.
  Nu apucă să îi adreseze niciun cuvânt noii-venite, că o altă femeie li se alătură. Era Lexie.
  "Hei" o salută ea, pe o voce mică.
  Se miră cum de se întâmplase să vină Lexie la masa ei. Ştia că încă îi purta pică pentru ultimele evenimente ce se întâmplaseră în familia Malfoy, şi nu o învinovăţea. La urma urmei, fiecare face ce trebuie să facă, iar Ivy nu avea nicio intenţie să îşi ceară scuze în legătură cu nişte lucruri pe care ea le considera corecte.
  Şi nu avuseseră mult timp să se simtă jenant, pentru că apăru nimeni alta decât sweety-sis Julieta.
  Ivy tresări puternic atunci când sora ei menţionă verbul "trăieşti". Nici nu avea idee despre cât de mult o afectase orice cuvânt ce avea legătură cu "viaţa" în ultima vreme.
  "Încerc să supravieţuiesc," zâmbi ea şters.
  Nu îi spusese încă Julietei, deşi era sigură că nu va mai putea ţine secretul mult timp. La urma urmei, nu era uşor să ascunzi faptul că ţi-au murit copiii nenăscuţi.

Luand loc la masa,Evelyn privi absenta prin jur.La scurt timp li se alatura o alta fata.I se parea oarecum cunoscuta.Aceasta o saluta pe femeia care se afla langa Evelyn - Ivy ii spusese - iar apoi i se prezenta Cercetasei.Aceasta ii zambi usor si lua mana ce i-o intinsese.
- Evelyn ii raspunse aceasta,avand grija sa o auda si Ivy.Ura sa se repete.

Incepu sa bata iar cu piciorul in podea,pe un ritm anume,privind in jur.Ii era sete insa vroia sa mai astepte pana sa se duca la bar sa-si ia ceva de baut.
La scurt timp mai aparu cineva.Evelyn ii zambi Julietei si chicoti usor cand auzi care fura primele vorbe ce ii parasira buzele.Atunci isi dadu seama de unde i se parea ca o cunostea pe Lexie.O mai vazuse la Hogwarts.

- Intrunirile neplanificate sunt cele mai bune ii zise ea Julietei facandu-i usor cu ochiul.Apoi isi indrepta atentia inspre cele doua si le arunca un zambet mic.Ziua acea se anunta una interesanta,era sigura.

• Lexie îi strânse mâna fetei care tocmai se prezentase ca fiind Evelyn. Era blondă, înaltă şi frumoasă şi viperina avea impresia că o ştia de pe la castel. Cel mai probabil era una dintre elevele pe care le văzuse de atâtea ori pe coridoare şi nu le aflase niciodată numele. Murmură un 'Îmi are bine de cunoştiinţă' şi îi zâmbi amabil, apoi îşi trase un scaun la masă şi se trânti pe el. Se aşezase chiar lângă Ivy, care nu părea într-o stare cu mult mai bună decât Kurt.
  
  Viperina ştia că Ivy fusese cea care îl părăsise pe Kurt de dat asta, că ea începuse divorţul. Îl rănise, şi o parte din admiraţia şi prietenia lui Lexie dedicată ei putea spune că se ascunse undeva, sau plecase de tot. Cu toate astea, nu putea să o lase acum, când tocmai îşi pierduse cei doi copii înainte să îi vadă prima dată.
  
  Îi ridică privirea când Julieta se apropie de ele şi îi zâmbi scurt în semn de salut. Lexie şi Julieta erau două caractere mult prea diferite şi viperina era sigură că niciodată nu vor reuşi să se înţeleagă perfect. Nu se certau sau ceva, singurul lucru era că încercau să vorbească cât mai puţin una cu alta. Astfel, se evitau subiectele de ceartă şi cei din jurul lor erau în siguranţă.
  
  Oricum, nu putea să uite acea plimbare prin cimitirul din Peştera lui Godric în care Şefa de Casă a cercetaşilor îi fusese alături. Atunci îşi dăduse seama că are un suflet bun, indiferent de diferenţele de caracter.

• O privi pe Evelyn, nu o mai vazuse de cateva zile si i se parea ciudat ca disparuse asa dintr-o data sau poate doar ea preferase sa stea mai mult in dormitor si sa nu vada pe nimeni. Oricum nici pe Ivy nu o prea vazuse in ultima vreme, insa i se parea ciudat ca se comporta altfel, oricum deabea astepta sa-si vada nepotii cum cresteau si se dezvoltau incet incet. Isi scutura capul pentru a reveni la realitate si apoi o lasa pe cercetasa sa se prezinte lui Lexie si surorii ei, in general cercetasii si viperinii nu prea aveau mari tangente unii cu altii.
  
  O privi apoi pe Lexie, tinuse minte cat se certase cu ea insa pana la urma ajunsesera sa se agreeze una pe alta, desi prefera sa nu se bage mult in discutiile cu ea. Nu voia sa iste nici o cearta dar nici sa creeze probleme, in plus acum nu avea nimic cu ea. Faptul ca nu erau cele mai bune prietene nu insemna ca nu aveau sa se salute sa sa schimbe vorbe la o cafea, ca acuma. In plus, invatase si ea un lucru: Viperinii nu erau atat de rai pe cum se credea si cum se zicea, insa oricum nu ii judecase din prima, nu era genul.
  
  Chelnerita se apropie de ele si intreba ce sa le ia comanda:
  -Cred ca am sa comand o cafea, voi, fetelor?

• La prima vedere, Evelyn părea o fată de treabă, iar în ultima vreme Ivy se bazase mai mult pe instinct decât pe gândire, aşa că o acceptă în grupul lor fără probleme. Spera ca după această "întâlnire neplanificată" să le lege pe toate ca un legământ nespus. Se simţea din nou umană, înconjurată de oameni normali, care probabil că aveau şi ei grijile lor.
  Îşi dădu părul pe spate şi îşi strecură mâna subţire la ceafa înfierbântată de părul blond. Se pregătea să îi dea vestea bombă Julietei. Nu ştia cum ar trebui să o spună şi dacă Evelyn o va judeca din prima. Se hotărî să îi explice şi noii-venite cum stătea situaţie pentru că, în primul rând, probabil că fata s-ar simţi în afara grupului dacă nu, iar, în al doile rând, îi prindea bine să vorbească despre asta.
  "Ştiţi că eu şi Kurt urma să avem doi copii," spuse Ivy dintr-o dată, ignorând ce spusese Julieta şi alungând-o pe chelneriţă într-un mod nepoliticos. Ştia că Julieta şi Lexie erau la curent cu faptul că Ivy se căsătorise şi urma să aibă copii, o spusese mai mult pentru Evelyn. "Kurt fusese soţul meu," îi explică ei celei din urmă. Văzu privirile derutate ale Julietei atunci când Ivy folosise trecutul.
  Inspiră aer adânc în piept, apoi îi spuse Julietei:
  "Nu vei mai fii mătuşă. Gemenii au murit, de-odată cu dragostea mea pentru Kurt. Am divorţat."
  Spusese totul foarte repede şi pe un ton cât mai calm. Se uită apologetic la sora ei.
  "Am vrut să-ţi spun, doar că n-am găsit momentul potrivit..." mormăi fata.
  
  OCC: De acum, topicul e doar între mine, Evelyn, Lexie and Julieta.

Le privi pe rand pe cele de la masa,luand in considerare orice era de luat.Julieta ramasese neschimbata,era la fel ca ultima oara cand o vazuse,cu exact acelasi zambet pe buze.Pe Lexie nu o cunostea ... inca.Chiar daca o vazuse de atatea ori pe coridoare si - isi dadu ea seama cu un usor tresarit - aveau si unele ore impreuna,Evelyn nu intrase niciodata in vorba cu ea.Cu siguranta de acum incolo o va face.Iar Ivy parea la fel de draguta ca celelalte doua.Insa ceva in privirea ei ii spunea lui Evelyn ca suferise mai mult decat ar fi trebuit.

Evelyn incerca sa nu rada la privirea de pe fata chelneritei cand fu alungata de Ivy.Imediat Ivy incepu sa vorbeasca iar Evelyn isi indrepta toata atentia inspre ea,ca si celelalte doua de altfel.Cercetasa isi dadu seama din prima ca cele doua stiau despre ce era vorba si ca Ivy incerca sa o includa si pe Evelyn in poveste.Ii arunca un zambet mic,de multumire, iar aceasta continua cu povestea.Apoi auzi o veste ce ar distruge orice mama.

Nu stia ce sa zica.Incerca sa nu o priveasca pe femeie cu mila pentru ca stia ca mila nu o va ajuta deloc.In schimb ii arunca o privire plina de intelegere.Desigur,nu avea cum sa inteleaga astfel de lucruri,nu era inca mama.Insa in minte ii veni imaginea incendiului din New York la care luase parte,strigatele disperate ale tuturor.Insa mai presus de tot,in minte ii revenira strigatele disperate ale mamelor ce aveau copiii prinsi in flacari.Fusese ceva ce nu avea sa uite prea curand.