Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Bucataria

1 2 3 4 Next »

/ Fabulous girls

• Isi umezi buzele si stranse tare pe bagheta degetele subtiri si lungi, insa in acelasi timp murmura in gand o vraja pentru a le proteja, deocamdata asta era tot ceea ce putea face.
  Isi intoarse privirea cand de la Ema cand la tipul acela care se pare ca venise sa ia cartea.
  - Bine, facem asa. Tu o lasi pe Snow in pace si vom negocia noi doi, bine? Spuse ea privindu-l, iar acesta incepu sa rada.
  - Imi dai cartea si scapati amandoua, nu e mai corect asa? Haide, Julieta, stim cu totii cat de veninos a fost tatal tau, sau nu e asa? Altfel de ce a ascuns de tine toata istoria familiei? Murmura el cu furie in ochii aceia verzi si veninosi.
  - Nu e treaba ta. Spuse ea si apoi o lua la fuga, o lasa pe soimeanca acolo stiind ca tipul avea sa vina dupa ea si asa si fusese. O urmari dupa toate cotiturile, insa se ascunse dupa un colt si iesi apoi cand observa ca drumul era liber dar el aparu dintr-o data si o prinse de gat tinand-o sus pe perete, zicand:
  - Of of, pustoaicele astea. Insa Julieta il lovi direct..la partea masculina si il rapuse jos, zicand:
  - Of of, punctele astea sensibile. Apoi o lua la fuga.

Ema nu avea sa faca aceeasi greseala de doua ori. Nu avea s-o urmareasca pe Julieta. Cel putin, nu cand putea fi de folos altfel. Ramase cateva clipe locului, ascultand ecoul alergaturii dintre cei doi. Daca barbatul tot isi dorea atat de mult cartea, atunci cine erau ele sa se opuna? O carte... Asta avea sa primeasca barbatul.
Soimeanca isi ridica bagheta si murmura cateva cuvinte. Se lipi cu spatele de perete si se lasa sa alunece in jos, deschizandu-si si unindu-si palmele. O ceata densa incepu sa se formeze deasupra degetelor ei, iar in curand se materializa de nicaieri o carte grosuta, cu coperti din piele, intr-un maron elegant. Isi indrepta bagheta spre ea si scrise in limba veche numele familiei Thibault. Cand termina, Ema isi plimba degetele peste scrisul reliefat, zambind multumita.
" Hieran min gebed, leoth bridd" murmura ea, iar din varful baghetei aparu o pasare micuta si luminoasa. Ema chiar incepea sa prinda drag de vraja asta. O dirija cu bagheta si o urmari cum dispare pe urmele Julietei. Soimeanca se grabi in partea opusa, tinand cartea la piept. Trebuia sa fie rapida. Trebuia sa fie deja acolo cand pasarea va ajunge la Juls si o va anunta sa-l conduca pe barbat spre coridorul ce dadea in aripa de vest. Aveau sa-l prinda la cotitura, iar Ema se ruga din tot sufletul ca planul sa mearga.

• O lua la fuga de-a binelea, nu mai alergase asa repede de...defapt nu mai alergase asa repede niciodata, isi sufleca manecile de la bluza si privi in stanga si in dreapta, apoi se izbi de o bufnita.
  Lua rapid biletelul de la ea si citi mesajul, bun, acum trebuia doar sa-l duca pe tip pe coridorul ce ducea spre aripa de vest.
  Bun, dar acum unde sa-l gaseasca? Isi scoase bagheta si incepu sa paseasca mai tare, zicand:
  - Oh haide, o sa fugi de mine? Spuse ea si in cateva minute se gasi cu el langa ea ranjind, o lua din nou la fuga mergand cat de tare putea si apoi ajunse la cotitura de unde zicea.
  Privi in jur, trebuia sa ajunga Ema odata cu cartea aceea insa tipul o ajunse din urma, se dadu rapid intr-o parte si el aluneca pe burta dand cu barbia de pamant.
  - Lasa-ma sa te ajut. Spuse ea si i dadu un sut in fund atat de tare incat zbura si mai in fata cu cativa metrii.
  - E mai bine asa? Spuse ea si apoi i puse bagheta la gat, murmura o vraja si ajunse cu un cutit la gatul lui, zicand:
  - Vine Snow cu cartea imediat si apoi te poti face nevazut pe veci, pricepi sau e nevoie sa-ti reamintesc? Zise ea si apoi se ridica de acolo observand o silueta apropiindu-se.

Ema pasi din umbre, cu un zambet cald pe buze.
" Treaba ta aproape ca s-a terminat aici" murmura ea pe un ton dulce.
Flutura cartea din mana dreapta, asigurandu-se ca tipul o vedea. Ii arunca Julietei o privire de avertizare. Desigur, Ema nu vazuse in viata ei cartea pe care barbatul o dorea atat de disperat, insa care erau sansele ca si el sa o fi vazut. Dar apoi, care erau sansele ca ea sa fi facut rost de o carte ce semana perfect cu originalul? Si-ar fi dorit sa se consulte cu Cercetasa, insa situatia nu ii permitea.
Si daca tot erau la capitolul asta, putea sa profite putin. Se apropie de barbat, pastrandu-si zambetul dulce pe chip, desi ochii radiau cu ura profunda.
" Ei? Cum e cand rolurile sunt inversate? Am o propunere pentru tine... "
Isi scoase si ea bagheta, indreptand-o spre pieptul barbatului. Varful de lemn lumina delicat verde.
" Spune-ne de ce ai nevoie de cartea asta si e toata a ta."
" Juri?" intreba el.
" Jur" ii raspunse Ema pe un ton calm.

• Isi arcui o spranceana si isi incrucisa mainile la piept, era curioasa al naibii sa vada de ce voia cartea. Defapt, ce legatura avea el cu familia Thibault pana la urma? Dupa parerea ei, destul de multe daca voia cartea cu istoria familiei.
  - Sunt unul dintre prietenii familiei Thibault sau mai bine zis fratele lui John... Murmura el ridicandu-se.
  - Ce? Spuse cercetasa ramanand inlemnita acolo, unchiul ei? Adica nu nu, ca membrii familiei Thibault, adica ramasera doar ele.
  Se aseza pe pervaz, isi puse o mana la frunte si incerca sa nu-si reaminteasca moartea parintilor, tipatul mamei inca i era viu in minte si durerea cu care ea murise. Se duse langa barbat si il prinse de roba aceea, scuturandu-l dur si zise:
  - Daca minti, jur ca te blestem fara sa-mi fie mila ca imi pierd slujba de la Hogwarts sau titlul de Sefa de Casa. Spuse ea maraind scurt la el si apoi acesta se dadu din stransoarea ei.
  - Nu mint, sunt Taylor Thibault, am fost dat mort timp de zece ani, insa se pare ca adevarul nu a iesit la iveala. Spuse el si se facu nevazut cu tot cu carte.
  Cercetasa se prabusi la pamant ramanand parca intr-o transa repetand cuvintele lui " Nu mint, sunt Taylor Thibault, am fost dat mort timp de zece ani..ZECE ANI".

In alte conditii, Ema s-ar fi distrat copios si ar fi dat orice pentru a vedea moaca barbatului cand acesta avea sa se apuce sa citeasca cartea. Desigur, paragrafele cele mai importante povesteau despre felul in care trebuiesc unite tevile la o instalatie sanitara. Nu degeaba sacrificase Ema 'Junalul tanarului instalator'.
Insa nu se putea trezi la viata ca sa se gandeasca la asta. O privi pe Julieta, nestiind ce sa spuna. Ce putea sa spuna. Stia cum e sa ai un fel de dusman si apoi sa afli ca are o legatura cu neamul tau. Se apropie incet de tanara Cercetasa, punandu-si mana pe umarul ei. Isi deschise gura, dar niciun cuvant nu veni, asa ca o inchise la loc.
Daca isi dorea sa fie de ajutor, atunci trebuia sa priveasca in urma. Ema isi inchise ochii, iar in spatele pleoapelor ii venira toate amintirile zilelor negre. Cea mai puternica era si cea mai proaspata: durerea pe care o lasa in urma lama fierbinte pe umarul ei. Isi deschise ochii, abtinandu-se sa nu-si duca mana spre umar, iar in urechi auzi un tipat. Memoria propriului tipat. Cat de slaba fusese! Si nu-si dorea ca Julieta sa treaca prin asta. Mai bine o lasa pe Cercetasa sa invete din greselile Emei.
" E dureros si intr-un fel imbucutator. Nu te lasa legata de acest Taylor, Juls. Poate ca esti fericita sa afli ca unchiul tau e in viata, insa te doare cand te gandesti la ce a facut. La ce ti-a facut. Nu vreau sa vorbesc in numele tau, pentru ca nu stiu cum e pentru tine. Stiu doar cum a fost si cum ar fi pentru mine. Dar, te rog, nu te lasa legata de el" murmura Soimeanca.

• Observa un lucru, acum decazuse si intrase in depresii insa ea nu era asa, ea nu era genul de om care sa se lase la greu, niciodata nu fusese si nu avea sa fie in viitor.
  Isi ridica privirea catre Ema si o imbratisa in semn de multumire, mereu putea conta pe ea in orice situatie.
  - Multumesc, mai ales pentru ideea cu cartea. Sper sa nu ma mai deranjeze o vreme.
  Murmura ea dand usor absenta din umeri si apoi se ridica de acolo continuand:
  -Nu ma las legata de el, doar ca e un sentiment ciudat sa aflii ca un membru din familia Thibault e in viata si mai ales fratele tatei. Spuse ea usor absenta dar apoi simti cum brusc pamantul le cade de sub picioare, o trapa se deschise sub ele si alunecara pe un topogan in gol, ca intr-un abis.
  - Nu din nou! Murmura cercetasa incercand sa nu se loveasca in cadere.

Ema ii raspunse la imbratisare, zambind din ce in ce mai larg. O bucura sa auda puterea si hotararea din vocea Julietei. Stia ca nu e o fire slaba - ii demonstrase asta in nenumarate randuri, incepand de la intamplarea cu dragonasul - insa pur si simplu nu se putea abtine sa nu fie un pic ingrijorata pentru ea. Era ca un instinct mai mult.
" Stiu cum e" se trezi Ema razand. " Legaturile de familie... Inceputul celor mai ciudate si interesante aventuri"
Chicotul i se opri in gat cand podeaua disparu de sub ele. Ema aluneca si simti ca inima ii vine in gat. Se simtea ciudat. Intr-un fel amortita, dar mult prea constienta. Se asigura ca nu avea s-o scape pe Julieta din ochi, altfel patea ca acum ceva vreme, cand fusese cu Sandra si cu Hawkeye in Sala Trofeelor.
Cand toboganul - sau orice era - se apropie de final, Ema simti ca prinde viteza. Isi infipse calcaiele in suprafata neteda, incercand cumva sa-si incetineasca alunecarea. Reusi cat de cat, insa tot se trezi aruncata in fata.
" Jur ca ma las de hobby-ul asta" mormai ea, ridicandu-se in genunchi. " Ce e locul asta?"
Facu ochii mari, uitandu-se prin jur. Era ca un fel de sala cu tavan inalt, bolte ample si stalpi cu modele dantelate. Ii amintea cumva de Marea Sala a Hogwarts-ului, insa era poate ceva mai inalta si vopsita in alb, desi lipsa adecvata de lumina o facea sa para gri.

• Aluneca ca intr-un gol in jos, incerca sa franeze cu calcaiele ca si soimeanca insa in zadar, prea alunecos.
  Injura in gand cand puse palmele pe podeaua rece si alunecoasa, se lovise putin insa ignora asta.
  Ateriza cu picioarele in sus si cu gatul aproape sucit, insa se ridica repede si apoi se scutura de praf. Se intoarse spre Ema sa se asigure ca era bine, insa tot intreba:
  - Em' esti bine? Murmura ea incet, cine stie ce s-ar mai fi declansat daca ar fi tipat sau ceva in gen.
  Inghiti in sec, incerca sa-si calmeze bataile inimii apoi privi in sus, era incantata de cum arata sala, insa nu voia sa fie aici.
  Semana putin cu Marea Sala a castelului insa asta era cu tot diiferita la aspect, era insa la fel de mare ca aia.
  Se ma scutura de cateva ori pe hanorac, apoi il lega in jurul corpului pentru a nu-i mai fi asa cald, simtea o unda de caldura pe acolo.
  Insa brusc se uita la cateva minute dupa ce auzi un sunet enervant, se trezi cu o rochie rosie de epoca pe ea, iar Ema cu una albastra, un albastru marin. Se uita la ea si zise:
  - Nu-ti sta rau cu coafura asta.

Ema isi dadu capul pe spate si isi incrucisa bratele la piept, incercand sa treaca cu privirea de intunericul tavanului. Isi dorea sa-l vada mai bine. Felul in care se uneau boltele... La punctele de legatura existau cateva desene, insa era prea intuneric ca Soimeanca sa-si dea seama.
Auzi un sunet ce o cam calca pe nervi, dar ramase ferma pe pozitii, refuzand sa-i dea atentie. Continua sa cerceteze desenele si isi intoarse capul doar cand o auzi pe Julieta vorbind.
" Ce coaf...?" dadu ea sa intrebe, dar se opri si se incrunta. In primul rand, pentru ca ceva ii clincani la urechi. In al doilea rand, pentru ca Julieta era imbracata diferit. Ema isi duse mana la urechi si simti cerceii simplu si lungi, decorati cu cateva pietricele reci. Se uita in jos, neputand sa nu admire rochia de un albastru marin, destul de simplu lucrata, cu voal matasos la atingere. Isi scutura capul, simtandu-si pletele lovindu-se de spate, insa intr-un fel nespecific. Trase de o suvita satena, aducand-o in fata ochilor pentru a o studia. Era ceva mai ondulata decat felul normal al Emei. Se simtea ca o mica domnita in Evul Mediu tarziu. Nu se putu abtine observand fata Julietei si isi duse degetul pentru a-si atinge buza. Cand il retrase, gasi o urma delicata de ruj pe el. In numele lui Merlin! Ema nu se machia, asa ca...
Ii scapa un chicot nebun si se apropie de Juls. Facu o mica reverenta.
" Oh, mie, My Lady, dar aratati incantator in aceasta dupa-amiaza"