Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Bucataria

1 2 3 4 Next »

/ Fabulous girls

• Se privi si ea la randul ei, rochia de un rosu spre un roz pal era superba, simpla decorata insa total diferita de a Emei. In ansamblu sau mare erau la fel, doar decorate diferit.
  Mereu i placuse simplitatea, iar asta era unul dintre lucrurile care i placeau. Isi duse mana la par, observa o coada lunga impletita si de-a lungul ei pusi crini mici, flori. Lua bagheta de pe jos si facu ca doua oglinde sa apara in fata lor. Ramase ca muta cand se vazu si zise:
  - Singura data cand m-am machiat asa strident a fost..acum un deceniu? Insa culoarea rujului o folosesc. Spuse ea ducand mana la buze, un ruj de un roz pal care i contura buzele perfect. Incerca sa se miste insa rochia era al naibi de grea si simti o apasare la corset, ori se mai ingrasase ori era strans perfect.
  - Inafara de faptul ca nu stim unde suntem, rochiile sunt stramte si incomode, totul e perfect...a da, si machiajul care e prea strident. Murmura ea in cele din urma si auzi brusc o muzica, muzica lenta si gratioasa, tot din Evul Mediu. Observa un ceas pe mana langa o bratara cu perle fine, se uita la el si observa o data inscriptionata:
  - Suntem cu..o gramada de ani in urma !!!

Ema arunca o privire rapida spre bijuteriile ei. Erau simple, facute din ceva ce samana cu arama. Un pandantiv delicat, in forma de lacrima, format dintr-un cristal alb-albastrui, aproape transparent. Iar ea nu purta nici macar un inel in viata de zi cu zi, asa ca-si simtea mainile grele cu doua pe inelarul mainii stangi si inca unul pe degetul mare. Indrazni sa se uite in oglinda, dar ramase cu privirea acolo, cercetandu-se cu atentie.
" Nu stiu cine ne-a facut asta, dar a stiut exact ce ne vine bine. Exceptand faptul ca rochiile sunt... asa cum ai zis si tu, incomode, ne vin aproape perfect."
Murmura incet, privind cum toate detaliile se imbinau si se armonizau. Oh, Merlin!
" Pardon?" sari Ema brusc, auzind ultimele cuvinte ale Julietei. " Spune-mi ca e o gluma, My Lady" aproape ca implora ea.
Timpul. Se parea ca in ultima vreme, Ema tot avea o problema cu timpul. Ori o vizita viitorul, ori o vizita trecutul, iar mai nou, se pare ca era pur si simplu aruncata in trecut. De ce nu se opreau blasfemiile astea? Si de ce nu se vorbea din a mai vorbi ciudat, punandu-si in evidenta accentul britanic? Se apropie de Julieta, fortata sa mearga cu spatele perfect drept. Ii apuca delicat incheietura, ridicand-o pentru a vedea ceasul. Un ceas in Evul Mediu. Cineva probabil ca se juca cu ele.
" Te pomeni ca acum o sa apara doi printi si o sa ne invite la dans" se stramba Ema.

• Inghiti in sec si o privi dand afirmativ si apoi negativ din cap, in momentul asta in capul ei era un vartej complet. Inspira aerul adanc si zise:
  -Nu e o gluma, nu-mi arde de gluma in momentele astea, Lady Snow! Murmura ea facand o reverenta in fata soimencei care se pare ca prevestea parca viitorul. In fata lor ajunsera doi printi, inalti, unul blond iar unul brunet ambii cu ochii verzi, imbracati la tinuta eleganta si evident ca un print. Se intoarse spre Ema si zise:
  - Stii..alta data de ce nu prevestesti ceva de genul: In doua minute o sa ajungem inapoi la realitate.? Spuse ea razand, insa apoi se intoarse serioasa. Isi arcui o spranceana cand amandoi vorbira deodata si zisera:
  -Imi acorzi acest dans, miss Thibault? Murmura unul dintre ei dand mana in fata pentru a o lua a Cercetasei, zambi vag.
  "Am de ales?" Isi spuse tanara in gand si apoi auzi acelasi lucru si de la celalalt doar ca folosise apelativul "Miss Snow", evident. Isi dadu ochii peste cap si dadu mana simtindu-se imediat lipita aproape de celalat trup de barbat intr-un ritm de dans. Se uita la Ema ceva in gen "Fa ceva!"

Ema ii arunca o privire disperata Julietei. Daca ar fi stiut ca vorbele ei urmau sa se adevereasca, categoric nu ar fi vorbid de dans. Ea nu stia sa danseze. Aia era treaba sora-sii. Ea era o impiedicata si jumatate, o stangace in toata regula la treaba asta.
Soimeanca facu o reverenta mica. Asa stia ca era obiceiul. Cu toate astea se abtinu sa murmure un 'My Lord'. Trebuia sa scape de felul in care parea ca-si dorea sa vorbeasca. Intinse mana, rugandu-se sa nu se impiedice. Ce-i drept, si-ar fi dorit sa evite acest moment de umilinta, insa era prea tarziu. Brunetul o trase aproape, punandu-i mana pe spate si strangand delicat degetele Emei.
Tot farmecul dura mai exact trei pasi. Apoi Ema il calca din greseala pe picior. Ii era greu sa danseze in mod normal, dar baramite cu o rochie lunga de care sa se impiedice. Ii zambi scuzator barbatului, rugandu-se ca acesta sa fie momentul final. Sa o lase pe margine si sa se duca sa-si oblojeasca ranile. Din fericire, Ema nu avea niciun orgoliu de refacut. Nu prea o interesa. Ea avea propriul ei cavaler inapoi in timpul normal pentru cele doua fete. Insa nimic din ce visa nu se intampla. Barbatul cu sange regal ii zambi pliticos.
" Si cu cine am onoarea, onorabil domn?" intreba ea, vazand expresia de pe fata Julietei.
" Sir Oswald, domnita Grace, la dispozitia dumitale"
Oswald. Sir Oswald. Ca sa vezi!

• Trase aer in piept, cum putea sa danseze cu el? Dat fiind ca acasa o astepta Artimei, ar fi vrut ca el sa fie printul cu care dansa si nu tipul asta, nici macar numele nu il stia, insa avea sa-l afle.
  I venea mereu sa vorbeasca ca in Evul Mediu, probabil pentru ca ajunsera in dimensiunea aceea, insa fusese trezita din gandurile ei cand tanarul o lasa pe spate si apoi o ridica scurt, avand o mana pe talia ei zambi sarmant insa nu o indupleca cu nimic, il privea rece insa in acelasi timp rugator sa se duca la alta. Prima data in viata isi dorea ca tipul cu care dansa sa se duca la alta, weird..dar..asta era.
  - Stii, eu nu sunt de pe aici, sir...? Murmura ea in cele din urma cu o voce calda insa in acelasi timp ragusita, dar soptita parca.
  - Von Esse, William Von Esse, Lady Thibault! Spuse el in cele din urma, insa ramase cu totul socata.
  De unde i stia numele? De ce venise aici, doar nu aveau sa danseze la nesfarsit, insa brusc partenerii se schimbasera, spre surprinderea fetelor Julieta ajunse la printul brunet, iar Ema la cel blond. Cercetasa se enerva in cele din urma si opri tot, pana si muzica se opri de spaima.
  - Bine! Gata! Nu vreau sa dansez, nu vreau sa stau aici si vreau explicatii! Tipa ea ca sa se faca auzita. Insa barbatul blond, William se napusti spre tanara cu intentia sa o sarute, insa Julieta i tranti o palma peste obraz, aceasta facand contact cu pielea lui instantaneu.
  - Asculta aici, sir Von Hesse, Von Esse, sau cum naiba te-o chema, nu indrazni sa faci asta altfel jur ca te desfigurez cu mana mea! Spuse ea nervoasa, iar acesta adauga.
  - Dar..milady!
  - Nicio lady, milady, Thibault sau Snow!

Ema isi stranse mana dreapta in pumn, in timp ce cea stanga se ducea spre bazinul ei, acolo unde in mod normal ar fi avut bagheta. Insa nu era nimic in afara de materialul extravagant. Isi lipi palma de material, incercand sa-si dea seama daca bagheta era sub toate straturile de voal. Cand realiza, ochii i se marira. Se uita spre Julieta si mima din buze: ' Bagheta... Nu am bagheta'
" Ma tem ca aici ai dreptate, domnita!" vorbi Oswald, zambind inocent spre ea. " Aici nu e nevoie de baghete. Doar nu vrem sa va descopere cineva. Magia este crima suprema si se termina intotdeauna pe rug"
Aia tocmai fusese o amenintare sau o simpla informare. Gata! Pana aici! Ema se legana o clipa pe picioare, insa se napusti inainte, lasandu-si instinctele capatate in ultimul an sa puna stapanire pe ea. Printr-o miscare rapida, il prinse pe Oswald de gat si stranse mai tare cand el o prinse de incheietura. Stransoarea barbatului slabi. Tanara era din nou un vanator. Rece, necrutatoare, gata sa ucida. Cu sau fara bagheta.
" Pe cine servesti?" intreba Ema marait. " Iar tu nu te misca, William, spre binele amicului tau" adauga, incruntandu-se puternic.
" Il servesc pe regele meu, domnita" ii raspunse brunetul, simtindu-se vocea sa putin strangulata
" Si anume?" intreba Soimeanca.

• "Oh la dracu cu regii vostri!", isi spusese cercetasa in gand privindu-i insa facandu-i semn lui William sa stea nemiscat, altfel o mierlea. Isi trecu o mana prin par si realiza ca mai bine nu facea asta, era prea bine prins.
  Lua o gura de aer si apoi pipai rochia, nici bagheta ei nu se afla acolo insa o observa agatata sus intr-un cui si a ei si a soimencei.
  Auzi cuvintele barbatului brunet si apoi se intoarse spre el, zicand:
  - Numele!
  -Milady, daca vreti sa scapati de aici trebuie sa aveti incredere in noi, va putem ajuta.
  -De unde stiu ca nu ma duci direct pe rug? Dupa cum ati zis, vrajitoarele sunt arse pe rug, iar eu sunt una dintre el, la fel si Snow. Inghiti in sec si continua sa gandeasca, trebuia sa faca ceva. Se intoarse spre baieti si zise:
  - Facem asa, iau asta. Spuse ea si lua medalioanele de la gaturile barbatilor, continuand:
  - Iau astea, daca noi patim ceva si ele se duc. Vi le voi inapoia cand suntem in siguranta. Medalioanele acelea semnificau de ce fel de rege apartineau, altfel erau morti.

Ema ii arunca o ultima privire dura lui Oswald si isi retrase mana, dar nu inainte ca degetele sa-i alunece pe lantisorul de la gatul lui. Il trase scurt, iar incuietoarea ceda. In mana Soimencei atarna medalionul simplu, cu emblema regala. Ii facu un nod si si-l puse la gat, apoi se intoarse de la un Oswald socat la un William cu ochi mari. Arata usor spre medalionul lui cu un deget lung si subtire.
" Acum, daca sunteti draguti sa ne dati baghetele inapoi" comenta Ema pe un ton dulce.
" Trebuie sa aveti incredere in noi. Va vom ajuta sa iesiti tefere de aici"
Sincer, Ema se indoia amarnic de vorbele lor. Insa prefera sa le faca jocul. Cel putin pentru moment. Se uita la Julieta, incercand sa-si dea seama cum ar fi mai bine sa abordeze situatia.Cumva, i se parea ca ele inspira ceva teama in cei doi. Nu o zisese nimeni, insa miscarile lor devenisera mai ezitante, mai scartaite. Poate datorita faptului ca aflasera ca erau vrajitoare. Poate datorita faptului ca niciuna nu daduse dovada de tandrete. Nu conta.
" Explicati nebunia asta" accentua Ema dorinta Julietei.

• Inghiti in sec, facu la fel ca si Ema. Lua medalionul de la gatul lui William prima si il puse la gatul ei, simti o usoara apasare insa nu baga de seama.
  Isi umezi buzele ca apoi sa duca degetul la ele, sterse rujul acela care avea un gust oribil si spuse:
  - Bine, deci sa zicem ca acum ne-ati capatat increderea..jumate. Insa cum iesim de aici fara sa fim luate drept intruse?
  - Foarte simplu, Milady. Vom sustine ca sunteti cu noi..si poate v-a trebui sa faceti si o demonstratie. Spuse el fluturand ochii si mainile in aer, insa cercetasa il intrerupse:
  - Sau nu. Bine, cum vom iesi de aici? Spuse ea si barbatii in indicara iesirea, apoi William le dadu baghetele.
  Julieta isi analiza bagheta din cap pana in picioare realizand ca era zgariata la capat, i venea sa i de-a pe amandoi cap in cap pentru asta. I facu semn soimencei sa o urmeze si il lua pe barbat de mana, nu avea incotro.
  Iesira pe usa mare si masiva din lemn, o priveliste medievaa li se arata in fata ochilor.

Ema isi invarti de cateva ori bagheta, testand felul in care se simte. Era la fel de usoara si elastica ca intotdeauna.
Reluctanta, apuca mana lui Oswald si inainta, incercand sa mearga cat mai regeste posibil. Multumi cerurilor fiindca purta tocuri foarte joase, altfel avea sa se impiedice. Mai avusese ea experiente necinstite cu tocurile. Ultima oara aproape ca ajunsese in spital. De aceea purta mereu sandale sau tenisi. Se misca mai lejer si mai sigur, in ciuda faptului ca o prietena aratase bunavointa de a o invata pe Ema sa mearga pe tocuri. Nu, mersi! Mai bine facea asta in stilul ei.
Usile mari si masive se deschisera, iar Ema se abtinu sa nu caste la propriu gura la tot ce vedea. Candelabre scumpe, luminate de lumanari rosiatice, embleme vechi tesute pe materiale scumpe, atarnate de pereti. Trompetele ce le anuntara intrarea in spatiul deschis. Nobilii, lorzii si contesele, toti imbracati in haine extravagante, cativa servitori jigariti, toti in jurul meselor bogate puse intr-o curte interioara. Ema observa capatul incoronat al unui barbat si presupuse ca era regele.
" Hai sa ne grabim, inainte sa ne acorde cineva atentie" murmura ea spre Julieta, insa se parea ca planul nu avea sa functioneze.