Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Trofeelor

1 2 3 Next »

/ For both friend and foe alike

Ema privi exasperata in jur, batand un ritm alert cu piciorul. Statea in mijlocul salii si se se simtea ca o idioata. Era aici de mai bine de zece minute si incepea sa-si piarda rabdarea. Lua scrisoarea din buzunar, o despaturi si citi iar.


Soimeanca ridica sceptica dintr-o spranceana si baga scrisoarea la loc in buzunarul blugilor. Suiera printre buzele usor deschise. Trecusera cateva zile de la incidentul din Biblioteca, iar dovezile se duceau treptat. Pe buza ei inferioara abia daca se mai vedea o dunga fina, rosiatica, iar vanataia de pe mandibula incepuse sa dispara, incat acum nu mai era vizibila decat dupa cercetari amanuntite. Isi aminti ca de dimineata se privise in oglinda si ii luase ceva timp pana sa identifice locul candva inflamat. Renuntase si la bandajele de pe mana, caci pielea se refacuse in mare parte. Ramasese doar o mica julitura pe care tanara deja nu o mai baga in seama.
Pasi rapizi rasunara pe treptele ce coborau spre Sala Trofeelor, iar Ema se intoarse in loc, punandu-si cea mai aspra expresie pe chip.
" Rovson, ai intarziat!" se grabi ea sa zica.
Ramase cu mainile incrucisate la piept, cu o spranceana ridicata in repros. Insa expresia i se inmuie de indata ce vazu persoana care intrase in sala.

• Isi inclesta mainile pe bagheta, se pare ca antrenamentele de astazi luasera sfarsit. Isi puse bagheta in buzunar si isi sufleca manecile de la bluza aceea, acum avea un costum de antrenament exact ca cel care il daduse batranul acela.
  Ofta si isi musca buza inferioara privind in sus, cerul era innorat si se pare ca se anunta o ploaie destul de crancena. O lua la pas spre castel si urca in Turnul Ochilor-de-Soim pentru a se schimba in ceva mai comod, isi lua o pereche de blugi, un tricou si vechii tenesi albi pe care i purta aproape mereu, putea zice ca i aduceau noroc.
  Observa pe masuta din camera o scrisoare, o deschise rapid si recunoscu imediat literele scrise de Colin:
  Sandra,
  Ne vedem in Sala Trofeelor dupa cina. Am ceva sa-ti arat., Dadu usor absenta din umeri si dupa ce se termina de schimbat si facut un dus porni rapid spre Sala.
  Deschise usa insa observa o tanara acolo, nu o recunoscu din prima si afisa un zambet cand auzi numele lui Colin, ea trebuia sa fie Ema..defapt era sigura de asta. Insa se intoarse si il observa pe Colin in spatele ei, isi puse mainile in solduri si zise:
  - Ai de dat explicatii, Rovson!

Hawkeye statea intr-un colt al selei de mese, ferit privirii in timp ce se amuza copios. Mai intai o observa pe Ema intrand spre Sala Trofeelor si la cateva minute pe Sandra. Ok, a stat suficient. Se grabi sa le calce pe urme, zambind complice.
Inchise usa fara sunet si cobori scarile cu rapiditate. Ce a vazut acolo, dar mai ales ce a auzit, l-a luat pe nepregatite.
" Ow!" exclama el, incruntandu-se usor si ridicandu-si mainile in defensiva.
Era obisnuit ca Ema sa-l ia pe tonul autoritar cu Rovson, dar sa-si auda numele de familie spus de Sandra era total diferit. Nu era de parca nu se mai intamplase inainte. Sandra avusese cateva ocazii ca sa-l mustre, insa intre cei doi era mereu o gluma continua.
Statu locului, analizandu-le pozitia. Sandra statea cu mainile in sold. Ok, asta era de rau. Ema statea cu mainile incrucisate la piept. Ok, si asta era de rau. Asa ca Hawkeye zambi de parca nu se intamplase nimic.
" Pai da" incepu el. " V-am chemat aici... M-am gandit ca... Nu conteaza. Sandra, ea e Ema Snow, Ema, ea e Sandra Brown"
Isi vantura mainile de la una la alta si zambi inocent, asteptand sa vada ce avea sa se intample.

• Isi drese glasul privindu-i pe amandoi. Colin mereu punea ceva la cale si o lua prin surprindere pe soimeanca, insa nu o deranja asta. Isi sufleca manecile de la bluza care o avea peste tricou insa era descheiata si privi in jur.
  Nu mai fusese demult in Sala Trofeelor, defapt fusese doar o singura data cu Julieta si cam atat, insa nu voia sa-si aminteasca proastele amintiri de acolo.
  Ofta si i privi pe cei doi cu ochi intrebatori si dubiosi insa dadu usor absenta din umeri si i intinse mana Emei, zicand:
  - Sandra, incantata. Spuse ea, desi din cate auzise de la baiat si ea era soimeanca, insa in ultimul an.
  O analiza pe tanara pret de cateva secunde si apoi se intoarse spre Colin aruncandu-i priviri fulgeratoare, de ce nu i-a putut spune ca avea sa se intalneasca cu Ema?
  Probabil s-ar fi imbracat mai corespunzator si dragut, insa nuu..soimeanul mereu trebuia sa o surprinda cu ceva.
  - Stii..alta data ai sa te trezesti tu cu o surpriza venita din senin, soimeanule!

Ema ii stranse mana si zambi prieteneste.
" Ema. Ma bucur sa te cunosc, Sandra!"
Cand era sigura ca nimeni nu se uita la ea, trase putin de poalele camasii kaki, dandu-si un sut mental ca nu o calcase. Nu arata de parca tocmai iesise dintr-o tornada, dar totusi. Se putea mai bine de atat.
Studie putin chipul Sandrei. Isi amintea ca o vazuse de cateva ori prin camera de zi, insa Ema se grabise intotdeauna in alta parte si nu acordase prea multa atentie. Ce-i drept, petrecuse foarte putin timp prin Turn in ultima vreme.
Tanara zambi cand a auzit cuvintele Soimencei.
" Ma bag" rase ea, facandu-i cu ochiul Sandrei.
Se intoarse usor, privindu-l pe Hawkeye cu ochii intredeschisi. Alunga repede gandul sa-l pocneasca dupa ceafa, asa cum facea cand el era in primul an. Mai bine il lasa sa creada ca a scapat, iar apoi... Razbunarea. Dulcea, binecuvantata razbunare! Expresia fetei ei nu se schimba deloc.
" Hawk... Incerci sa te dai atat de misterios uneori, incat pun la indoiala inteligenta ta" spuse brusc, lasandu-si capul intr-o parte. Cicaleala pe alta data. Se intoarse spre Soimeanca.
" Deci, Sandra..." zambi Ema, amintindu-si de analiza rapida de dinainte. " Prima oara aici?"
Isi ridica usor mana pentru a arata spre trofee.

• Isi arcui o spranceana si schita un zambet, deci acum erau amandoua contra lui Colin. Grozav, cu cat mai multi cu atat mai bine. Zambetul i disparu insa cand simti un aer rece cum i strabate tot corpul.
  Isi indrepta privirea din nou catre cei doi si se trezi din gandurile ei ca apoi sa i zambeasca soimencei, continunand:
  - Ah..nu nu, defapt e doua oara da e cam tot aia. Insa mereu cand vin aici mi se pare ca se schimba ceva.
  Murmura ea ganditoare analizand fiecare trofeu din camera, erau lustruite si frumos aranjate insa nu se omora dupa aur sau argint, prefera lucrurile fara valoare si multe decat cu valoare si putine.
  Ofta, il privi apoi pe Colin si ridica din amandoua sprancenele de cateva ori in sus si in jos si apoi zise:
  - Suntem doua contra unul si drept sa zic..Ema are dreptate, incepem sa ne indoim de inteligenta ta, s-a evaporat? Spuse ea razand si apoi gesticuland ca glumeste apoi se aseza pe un scaun de acolo si se rasturnase cu tot cu el lasand la iveala o scara care ducea la subsol.
  - La naiba cu prostiile astea.

Colin isi dadu ochii peste cap.
" Mda, haha! Ce pot sa spun?" intreba el sarcastic.
Isi roti mainile prin aer si se incrunta.
" Stiti ceva? Asta era o idee tare buna de dimineata. Acum stau si ma intreb de ce am tinut eu mortis sa va fac cunostinta. Cu una e usor sa lupti pe moment, dar doua deodata..."
Pufni si se rezema de masuta din spatele lui. Insa tresari imediat si se grabi sa prinda trofeul pe care il daramase cu cotul inainte sa fie nevoie sa-l plateasca sau sa lustruiasca toate trofeele din sala drept pedeapsa. Suiera usurat cand il prinse si se incrunta cand citi pentru ce fusese castigat trofeul respectiv.
' Un concurs de silabisire magica? Cred ca e o gluma!' gandi el ironic. Chiar daca avea cuvantul 'magica' in titlu, nu il facea atragator. Hawkeye il aseza inapoi cu grija si se intoarse cand auzi o bufnitura. Clipi uimit sa o gaseasca pe Sandra pe jos, cazuta, se pare, cu scaunul. Clipi si mai uimit sa descopere scara ascunsa. Misto! O luau de la capat.
Hawk ofta profund. De ce li se intampla asta? Nu se putea sa aiba si ei o zi linistita? Chiar erau toti impotriva acestui fapt?
Se grabi sa ii ofere mana Sandrei pentru a o ajuta sa se ridice. Privi iar spre scara cufundata in semi-intuneric si se intoarse sa-i arunce o privire voioasa si ironica Emei.
" Nu-i nimic nou" mormai el cu un zambet fals pe buze.

• Se ridica de acolo cu ajutorul lui Colin si apoi se scutura de praf, atat pe palme cat si pe haine.
  Ura praful, ura tot ce nu tinea de curatenie. Probabil si zodia avea de a face cu asta, mereu in horoscop scria ca fecioarele sunt obsedate de curatenie, iar ea era ceva..kind of.
  Isi musca buza inferioara si apoi se lasa pe vine privind aceea intunecime grozava de acolo, se auzeau doar cateva sunete de jos. Isi miji ochii ca sa vada ceva insa nimic.
  Se ridica si i privi pe cei doi, spunand:
  - Defapt nu, chestiile astea au devenit ceva obisnuit in viata noastra si probabil vor fi in continuare.
  Murmura ea privind spre cei doi si apoi spre groapa aceea care avea atasata de ea o scara. Inghiti in sec si era cu un picior aproape de trapa aceea insa ceva o prinse de el si o trase, se agata de Colin si il trase si pe el cazand in jos.
  Simti doar cum cazu cu spatele pe ceva moale apoi isi puse mana la cap, defapt la frunte unde se lovise si curgea sange. Isi privi mana si observa ca era plina de sange ceva.
  - Holy shit!

Ema zambi cu intelegere.
" Bun venit in club!" murmura ea cu simpatie. Daca era ceva ce intelegea perfect, atunci erau ghinioanele si pericolele de moarte.
Se apleca putin ca sa cerceteze locul spre care ducea scara, dar nu reusi sa vada ceva. Ema se retrase, oarecum nemultumita. Trebuiau sa coboare. Stia asta asa cum isi stia numele. Sau poate ca, macar de data aceasta, puteau sa ignore intreaga situatie si sa se retraga in Turn. Soimeanca se gandi ca puteau trimite cateva vraji ca sa lumineze locul. In timp ce se intreba cat de mare era sala de jos - asta daca era macar o sala - se indeparta. Trebuia sa se gandeasca la toate variantele posibile. Poate ca daca trimiteau lumini, nu mai erau nevoiti sa coboare. Dar daca era o creatura undeva pe acolo? Nu ca ar fi surprins-o, dar era posibil ca luminile sa o deranjeze. Mai bine sa pregateasca niste vraji de aparare.
Auzi sunetul aerului vajaind si se intoarse la timp pentru a vedea picioarele celor doi disparand pe scari in jos. Ema facu ochii mari si se grabi in capul scarilor. Nu vedea nimic. Nu auzea nimic. Statu asa cateva secunde, apoi vocea Sandrei razbatu pana la ea.
" Sunteti bine?" intreba ea in timp ce isi scotea bagheta. " Leoth bridd! Lumos!"
Cinci pasari mici, alcatuite numai din lumina, zburara de-a lungul peretilor, iar bagheta Emei se aprinse. Incepu sa coboare repede scarile, dar cu atentie, ignorand total micile pasari. Ajunsa jos, pasarile incepura sa se invarta in jurul celor doi. Sandra statea cu spatele pe pieptul lui Hawk, iar capul ei sangera. Ema se grabi sa ingenuncheze langa ea, ajutand-o sa se ridice in sezut ca sa-i poata studia rana. Lasa bagheta jos si se misca cu atentie.
" Se poate transforma in ceva rau daca nu e tratata. Hawk, tu cum esti?" Dar nu primi vreun raspuns.

• Isi arcui o spranceana si incerca sa destinga ceva in intuneric, insa totul era prea sumbru incat nici cuvintele nu-i ieseau pe gura.
  Isi musca buza inferioara in incercarea de a-si gasi bagheta, iar cand intr-un final o gasise, rosti "Lumos", iar brusc in fatza ei aparu soimeanca. Pentru un moment crezu ca face un atac de cord insa bataile inimii incetara cand observa ca era Ema.
  - Te pricepi sa sperii oameni. Spuse ea razand si apoi realiza ca Hawk nu zisese nimica in timpul asta.
  Isi agata bagheta undeva pe acolo ca sa faca lumina si se indrepta spre el, era intins pe jos cu ochii inchisi insa nu dadu drumul la niciun cuvant pe gura.
  Sandra se puse in genunchi langa el si i verifica pulsul, il avea. Asta insemna ca era viu deci trebuia sa se linisteasca. Scutura putin de el si zise privindu-l:
  - Colin! Oh haide, trezeste-te odata! Spuse ea cu o speranta in ochi ca avea sa se trezeasca, ori daca era o gluma proasta atunci nu era bine gandita deloc. Se intoarse spre Ema, zicand:
  - Ce facem?