Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii

1 2 3 4 5 … 8 Next »

/ For it begins to uncover secrets

For it begins to uncover secrets
Roseline & Ema

Se cocota pe pervaz, pergamentul intr-o mana, o cutie in cealalta si bufnita alba pe umar. Ema privi pe fereastra si zambi spre domeniile cufundate in lumina sangerie si umbrele reci ale apusului. Gasise ce cautase.
Se uita cateva clipe la pergamentul intins pe pervaz inainte sa scoata un creion mic din buzunarul camasii. Repede, dar atenta, Ema incepu sa insire mai multe cuvinte pe suprafata alb-galbuie.



Soimeanca stranse pergamentul intr-un sul ingrijit si scrise 'Domnisoarei Rose, anul I, Astropufi' intr-un loc vizibil. Deschise cutia din carton gros, de un albastru cu reflexii verzui, si se asigura ca totul era in regula. Spera ca lui Roseline sa-i placa pana lunguiata de o culoare aproape sidefie. Verifica varful ca sa fie bine ascutit si mai arunca o privire spre mica bucata stralucitoare de beril, incrustata la baza nervurilor.
Zambi multumita si inchise bine cutia, legand pergamentul de ea. Artemait intelese ce insemna asta, asa ca topaii vioaie de pe umarul Emei si ridica un piciorus, permitandu-i Soimencei sa-i lege pachetul. Cand termina, tanara deschise geamul si mangaie spatele bufnitei.
" Ok, stii unde ii gasesti pe Astropufi" zambi Ema. " Asteapt-o putin, vezi daca are nevoie de tine. Acum du-te, Artie! Si multumesc!"
Bufnita isi lua zborul, iar Ema o urmari, neavand ce altceva sa faca decat sa astepte.

Ideile se asterneau continuu pe bucata de pergament, ca si cum ar fi curs dintr-un iaz vesnic in viata.
Un zgomot slab o facu pe Rose sa tresara, scotand-o din ascunzisul gandurilor ei. Facu ochii roata prin camera: era singura. Sfioasa, se ridica de pe scaun pentru a incepe o runda de cercetari amanuntite.
Din nou se auzira cele trei zgomote asemanatoare, consecutive.

Pe tocul ferestrei statea o bufnita mica, cu niste ochi imensi care o priveau prietenos pe astropufa. Aceasta deschise cu greu fereastra din lemn vechi si intinse palma catre maruntica faptura.
"Oare pe mine ma cauti?" o intreba Rose, parca asteptandu-se ca bufnita sa-i raspunda.
Micuta calatoare se misca incet, cu precizie si ajunse pe degetul aratator al gazdei.
"Ia sa vedem ce ai aici.. Crezi ca cineva s-ar supara daca i-as citi corespondenta?"
Dezlega micul pergament atasat cutiei si citi cu atentie. Surprinsa, fata deschise cutia si scoase micul cadou fin, elegant.
"Asta ee. ataat. de adorabila!" apuca ea sa spuna inainte de a aseza pana de scris inapoi si de a iesi cu tot cu bufnita din camera.
Avea impresia ca Ema o cunoaste mult mai bine decat invers. Trebuia sa stie mai multe despre ea - ce ii place sa faca, la ce se pricepe, care e materia ei preferata. Si asta ca, la randul ei, sa ii faca un cadou potrivit.
"Tu stii care este holul despre care vorbea Ema, nu-i asa? Ma poti indruma cum sa ajung acolo?" intreba Rose mica mesagera.
Aceasta o privi lung, dupa care isi lua zborul cu o viteza uimitoare, incat astropufa fu nevoita sa o ia la goana dupa ea.

Ema astepta rabdatoare. Isi putea da seama de distanta dintre camerele Astropufilor si locul unde se afla ea acum.
Devenise din ce in ce mai interesata de sireturile adidasiilor sai cand ceva trecu in viteza prin fata ei, cu un whuuup! ametitor. Din reflex, Soimeanca isi ridica privirea la tanc ca sa urmareasca miscarea rapida. Artie tocmai facea o rotatie in capatul celalalt al culoarului si se intorcea acum spre stapana ei. Ema intinse mana dreapta, iar bufnita se prinse agale de antebratul ei.
Soimeanca se uita spre directia din care venise Artemait si se incrunta spre pasarea alba. Daca venise pe coridor, atunci insemna ca Roseline o urmase, altfel ar fi sosit pe fereastra inca deschisa.
" Tu chiar nu stii sa astepti, nu-i asa?" o mustra tanara, iar creatura scoase un sunet indignat. Isi miji ochii de chihlimbar catre Ema, clapani de cateva ori din cioc si adopta un aer superior.
Soimeanca ofta si isi masa fruntea cu mana stanga. Mai bine isi trimitea cainele, chiar daca ar fi avut cateva probleme la intrare. Cu toate astea, ceda, mangaind spatele bufnitei in semn de multumire.
Ema isi ridica iar privirea cand ecoul unor pasi pe care nici macar nu realizase ca-i aude deveni mai puternic. Un zambet mic i se intipari pe chip, iar Soimeanca se intoarse s-o intampine pe Rose.

"Hey, scuza-ma pentru intarziere" spuse Rose, stergandu-si sudoarea de pe frunte. "Artenait e foarte rapida"
Facu o pauza in care isi aranja roba, care ii dadea impresia ca e suspendata in aer.
"In primul rand, vreau sa iti multumesc sincer pentru cadou. Este exact ce imi trebuia. Daca ma crezi, am la mine penele tatalui meu, pe care le-a folosit cand era elev ca si mine. Si da, scriu groaznic cu ele." spuse Rose, zambind.
"Iar pana pe care mi-ai trimis-o.. este pur si simplu perfecta, neatinsa! Cred ca te-a costat o avere" continua ea, cu recunostinta.
Fata spera ca, fiind aici, sa o poata cunoaste in detaliu pe noua ei prietena. Se gandi ca Ema o cunostea atat de bine pentru ca obisnuia sa vorbeasca foarte mult, nelasandu-i Soimencei ocazia de a participa prea mult.
"Nu vorbesc mult. Nu vorbesc mult.."

Ema o privi amuzata in timp ce vorbea. Felul in care se comporta micuta Astropufa o inveselea si, conform cartilor de psihologie pe care tanara le citise la viata ei, ii trada entuziasmul. Nu ca Emei ii trecea prin minte sa o invinuiasca - si ea se comportase la fel in primul ei an.
Isi scutura capul si raspunse rabdatoare.
" Nu. In primul, penele nu sunt niciodata scumpe pentru mine. In al doilea rand, este noua, dar nu e proaspat cumparata. Si in al treilea rand, nu puteam sa nu profit de ocazie. Si eu am primit ceva cand am fost in primul an si mi se pare normal sa continui traditia" chicoti Ema.
O studie din cap pana in picioare.
" Si apoi, m-am gandit ca din moment ce vorbesti in felul asta poti fi pasionata de scris. Iar daca ma insel, cred ca o poti folosi pentru schite... Acum. Presupun ca nu ai fost informata prea mult in privinta Camerei Necesitatii"
Ema zambi cu subinteles si se intoarse, cu o mainile in sold si cu Artie cocotata pe cap, sa priveasca peretele mare si... gol.
' Am nevoie de un loc unde ne putem relaxa, cu multe carti si pergamente'
Soimeanca se concentra asupra acestui gand si se rasuci prin fata peretelui. La a treia intoarcere, podeaua vibra, iar usa masiva se facu vazuta. Relaxata, Ema ii facu semn lui Rose sa intre.

Rose inchise ochii, trase aer in piept si isi spuse "Nu voi fi entuziasmata, nu voi fi entuziasmata", dupa care deschise ochii si pasi in camera.
Fiecare perete al incaperii era acoperit de rafturi pline cu carti, cu exceptia celui pe care era usa. De o parte si de alta a usii atarnau suporturi cu zeci de pene si calimari cu cerneala. In mijloc era o masa rotunda inconjurata de patru scaune. Pe mijlocul mesei erau asezate teancuri cu pergamente: mai mari, mai mici, mai vechi, mai noi, cu rama, fara rama s.a.m.d.
"Asta. e. camera. perfecta!" spuse astropufa, cu o uimire evidenta.
"Si... entuziasmul a lovit din nou" se gandi ea, revenind la realitate.

Ema chicoti privindu-i reactia. Isi dadu jos roba si o atarna de spatarul unui scaun, apoi se aseza. Se uita prin jur si se stramba scurt... Iar uitase de pian.
Incrucisandu-si picioarele si odihnindu-si mainile pe genunchi, se intoarse in scaun ca sa-i zambeasca lui Rose.
" De fiecare data cand intri aici, camera va avea toate lucrurile de care tu ai nevoie la momentul respectiv. De asemenea, e un loc folositor daca vrei sa te rupi putin de lumea castelului. Bine, intr-un mod ciudat de a o spune, caci esti tot in castel... Doar ca... Aici e mai izolat, ca sa zic asa"
Artemait topaii pe masa din fata Emei, pasind gratioasa printre pergamente si studiindu-le cu atentie. O facea sa rada felul in care isi rotea capul in acel unghi total bufnicesc.
Dupa cateva secunde de liniste, atentia Soimencei se indrepta asupra unui detaliu din conversatia de pe hol.
" Presupun ca iti iubesti mult tatal din moment ce-i pretuiesti penele. As zice ca ai o legatura puternica cu el."
Desigur, Ema isi dadea cu presupusul.
" Asta... sau iti plac penele vechi" chicoti ea.

"De cele mai multe ori, simturile mele se orienteaza spre nou, dar.. ei bine, atunci cand parintii incep sa iti povesteasca istoria fiecarui obiect pe care il foloseau cand erau de varsta ta si iti afirma ca i-ar impresiona foarte mult sa le folosesti si tu.. Nu prea poti sa ii refuzi. Geanta este a mamei.." spuse Rose, aratand spre o gentuta neagra, incapatoare, pe care tocmai o suspendase de spatarul scaunului.
Astropufa se ridica, cerceta indeaproape biblioteca, insa se abtinu sa ia ceva. Apoi merse catre suporturile de pene, alese cateva si le aseza, impreuna cu o calimara cu cerneala, pe masa, unde Artie le studie, curioasa.
"Stii, am impresia ca tu stii atat de multe despre mine... iar eu nu stiu aproape nimic despre tine. Si ma simt aiurea. Spune-mi macar un detaliu." continua ea, zambind.

Asta putea intelege. Si Ema trecuse prin asa ceva candva. Medalionul argintiu in forma de aripa al surorii ei, ascuns vederii sub bluza, parea sa fie brusc foarte greu.
Soimeanca ingheta cand asculta ultimele vorbe ale lui Roseline. O privi fix cateva clipe inainte de a rade cu pofta.
" De fapt, cred ca e doar chestia ca am invatat sa citesc oamenii. Cel mai mult imi doresc sa ajung un profiler cand voi termina studiile. Din cauza asta, am invatat mult pe cont propriu si de la sora mea, asa ca poti spune ca am o oarecare experienta" chicoti. " Tot ce ti-am zis mai devreme au fost simple presupuneri. Dar chiar si asa, presupun ca nu am realizat cat de ciudat pare din exterior"
Ema isi pleca privirea in podea, cazand pe ganduri. In timp ce mintea ei procesa in viteza, chipul i se inaspri si chiar se incrunta putin. Se destinse repede si zambi dinainte sa-si ridice iar privirea.
" Ok, mi se pare corect ce ai zis" recunoscu Soimeanca. " Asa ca te ascult. Rose, poti sa ma intrebi orice."
Tanara se rezema de spatar si se uita spre Astropufa cu o sclipire ciudata in ochi. Se simtea ca atunci cand era mica si se juca cu diferite persoane mai mari din familie, ca atunci cand matusa Kate o intreba care este culoarea ei favorita. Zambi entuziasmata.

"Acum realizez cat de stupid suna ce am spus. Cred ca ma citesti mai bine decat ma cunosc chiar eu, deci..." spuse Rose, zambind.
Isi aminti de oracolul pe care il scrisese la 9 ani si pe care il daduse tuturor prietenilor ei de acasa si de toate intrebarile din el. Insa in acelasi timp isi dadu seama ca se maturizase si ca multe se schimbasera de atunci.
Se gandi la momentele petrecute cu Jake, vecinul si cel mai bun prieten al ei, cand citeau diverse carti si le comentau impreuna. Insa Jake era departe acum. Parintii lui hotarasera sa il trimita la Durmstrang, ceea ce ii separase pe copii pe toata perioada anului.
Rose clipi, dandu-si seama ca tacuse mult timp.
Avea de gand sa petreaca mai mult timp cu Ema pentru a o cunoaste asa cum o facuse si ea.
Merse inapoi la rafturi, unde alese 4 carti - un roman politist, o carte de psihologie, un roman scris de Agatha Christie (preferatul ei) si un roman stiintific - cu care se intoarse la masa si le aseza in fata Emei.
"Ce alegi?" intreba Rose.