Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii
1 2 3 4 5 … 8 Next »
/ I am nothing without you

**Calliope A. Dubois** · 16 Jan 2013, 17:39

Da, era matusa inca de pe acum si avea doar 18 ani. Insa fratele ei se insurase la varsta de douazeci si cinci de ani, destul de tanara. Dar daca isi gasise perechea de ce sa nu se casatoreasca? In plus isi facuse o cariere, o facultate si avea tot ce isi dorea, era intradevar fericit.
-Da, fratele meu s-a insurat de tanar. Si nu e chiar fascinant, sunt doi baieti si impotriva mea..e ca si cum ar fi o armata pe mine, rase. Mereu cand mergea in vizita le ducea cate ceva si ii placea sa se joace cu ei, chiar daca iesea ravasita de acolo.
- Oh da, Ian era..destul de plictisit pe acolo, mi-a spus ca nu adora oceanul insa venise de dragul mamei lui. Si, nu m-am gandit la o cariera..scopul meu e sa devin Auror, insa am de muncit pana acolo iar deocamdata nu lucrez niciunde. Nu ma prea gandesc..la viitor, adica deocamdata sa termin la Hogwarts si apoi mai vad. Tu? Era sigura ca soimeanul avea planuri de viitor, parea o persoana stabila si care stia ce voia. Ii placea compania lui, simtea ca se putea desfasura cum voia ea si sa vorbeasca despre orice cu el.

**Jason A. Richter** · (This post was last modified: 17 Jan 2013, 21:17 by Jason A. Richter.)

Zambi amuzat. Da, acum nu mai exista niciun dubiu. Ala era cu siguranta Ian.
Jason se intoarse cu totul spre Calliope, zambind usor. Cand incepu sa vorbeasca, se uita mai degraba in pamant.
" Nu stiu exact. Nu sunt prea hotarat. Adica... Am atatea variante si atatea lucruri pe care as vrea sa le fac in viata, iar momentan nu ma pot decide asupra unuia dintre ele. Probabil ca voi ajunge intr-un birou, studiind cine stie ce hartogarii. Si mi-ar placea sa fac si asta, desi nu cred ca as rezista prea mult in pasiune"
Incepu sa rada, probabil sunand ca un nebun. Incerca sa nu se gandeasca.
" E atat de diferit, stii? Sa ai atatea posibilitati si sa nu stii incotro sa te indrepti fara sa risti sa alegi drumul gresit."
Soimeanul ridica din umeri si isi ridica privirea, cautand sa intalneasca ochii fetei. Dorea sa afle mai mult de atat. Isi dorea sa afle ceva care l-ar ajuta sa-i faca un cadou candva. Doar asa. Pentru ca i-ar fi placut sa-i faca un cadou.
" Foc rapid. Care este culoarea ta preferata, care consideri ca este animalul care te reprezinta si anotimpul ce te bucura?"

**Calliope A. Dubois** · (This post was last modified: 16 Jan 2013, 18:04 by Calliope A. Dubois.)

Avea dreptate, atat de multe variante si niciuna care sa o satisfaca pe deplin. In plus ea nu se gandea tocmai la galeoni cand alegea o slujba ci si sa-i placa ceea ce face, sa fie pasionata.
- Imi place munca la birou, suna bine. In plus te-as vedea acolo, pari genul de persoana stabila pe sine, iar munca la birou ti s-ar potrivi. Dupa parerea mea, cred ca trebuie sa faci ceea ce te pasioneaza si nu ce spun altii, sa faci cu drag munca si efortul care le depui. Isi muta privirea catre el si pentru cateva secunde ramasera asa insa o muta la loc repede, se simtea..ciudat, nu stia de ce. Tresari cand auzi urmatoarea intrebare sau mai bine zis multitudinea de intrebari.
- Uhm, stai stai. Albastru, pisica si...vara. Da cei cu intrebarile astea asa bruste? Spuse ea razand catre el si brusc auzi niste bubuituri si se ridica de acolo tinand bagheta in mana. Simti un aer ciudat in camera, mirosea a..ceva ars si in acelasi timp a scortisoara, cam ca placintele pe care le facea bunica ei in cuptor si uneori le ardea. Usa se bloca brusc si soimenaca inainta spre ea insa era total blocata.
- Grozav.

**Jason A. Richter** · 16 Jan 2013, 18:26

O aproba fara ezitare. Daca nu faceai ce iti placea, nu puteai sa faci performanta. Succes cu de-a sila mai greu. Rase cand o auzi. Era ca un mic joc.
" Vroiam sa vad cum...."
Dar nu apuca sa termine. Sunete ciudate, ca lovituri repetate ce-i zgariau timpanele, se auzira in intreaga incapere. Se ridica repede, cautand bagheta si uitandu-se in jur. Noaptea interioara nu mai parea sa fie linistita si feerica, ci mai degraba tensionata. Se simtea ca intr-o capcana, orb in fata obiectivelor pe care nu le putea intelege. Mirosul de ars si de scortisoara ii inunda nasul, lasand o urma enervanta in memorie.
Putea pune pariu ca Callie nu-si dorise asta. El nu-si dorise asta. Si stia ca lucrurile nu prea se pot schimba in Camera Necesitatii atata timp cat era cineva inauntru. Il trecu un fior. Daca cineva stia ca ei erau acolo? Daca cineva planuise asta de la bun inceput? Oh, ce tot vorbea? Cine le-ar dori raul?
Se posta langa Calliope, cu bagheta ridicata. Nu putu sa se abtina sa nu-i puna mana pe umar.
" Stai aproape, te rog" ii sopti. Gandul ca i s-ar putea intampla ei ceva il revolta in toata puterea cuvantului.

**Calliope A. Dubois** · (This post was last modified: 16 Jan 2013, 18:32 by Calliope A. Dubois.)

Simti cum frigul ii invada tot corpul pana la cel mai mic os existent. Ceva nu era bine, ori chestia asta era o bataie de joc si era planuita ori chiar se intamplase ceva, asa brusc fara sa aiba vreo legatura nimeni. Isi observa respiratia, ceea ce insemna ca temperatura din camera scazuse ingrozitor de repede si de tare. Isi incheie hanoracul pana in gat, noroc ca era destul de gros si se intoarse spre Jason cand ii puse mana pe umar, dadu afirmativ din cap. Incerca sa deschida usa insa se incinse brusc clanta si retrase repede mana uitandu-se in palma. Avea o arsura de toata frumusetea care nu era o arsura oarecare, era ca..un cerc si inca un cerc mare si tot asa, exact ca o spirala, insa formata din arsura.
-Nu arde, spuse ea dandu-si seama ca nu o ardea deloc ci mai mult o intepa intr-un fel, dar nimic mai mult. Se intoarse cu totul spre soimean si zise:
- Ar trebui sa ne caram de aici, haide..stiu o iesire. Spuse ea si il prinse de mana tragandu-l dupa ea pana in fundul gradinii, se oprira in fata unei usi. O deschise si un tunel li se arata in fata. Il simti pe Jason in spatele ei, se simtea in siguranta.

**Jason A. Richter** · 16 Jan 2013, 23:38

Daca ar fi avut un oponent cu care sa lupte, probabil ca ar fi facut-o. Se simtea nefolositor, deoarece nu stia un farmec de vindecare. Dar asta nu-l opri sa-i traga usor mana Soimencei si sa-i cerceteze arsura. Aproape ca il durea pe el si il surprinse valul de manie care il strabatu. Dar disparu la fel de brusc precum aparuse. Esuase in mica lui misiune, dar va avea grija ca fetei sa nu i se mai intample nimic.
O urma intr-o liniste tensionata. Frigul nu-l mai deranja. Acum ca mintea lui era concentrata in privinta altor aspecte, abia daca mai constientiza ca temperatura scazuse atata. Pasi in tunel si isi ridica bagheta deasupra capului.
" Lumos" mai degraba mima cuvantul, orbit o clipa de lumina.
Mana lui se duse automat spre Callie. Ii lua mana intr-a lui si o stranse delicat, scurt, ca un semn ca era acolo. Un semn pentru ea si o asigurare pentru el.
Jason se uita inainte, incercand sa-si dea seama unde ducea tunelul. Observa doar o pata mai intunecata undeva in fata, insa nu se obosi prea mult incercand sa-si dea seama ce era. Asta pana cand umbra disparu. Tanarul clipi des, initial crezand ca era doar un truc al vederii. Se puse protector langa Calliope.
" Ai vazut aia?" intreba el in soapta.

**Calliope A. Dubois** · (This post was last modified: 17 Jan 2013, 18:54 by Calliope A. Dubois.)

Isi simti fiecare vena din corp pulsand, sangele parca accelerase in tot corpul si mintea ei deja era incetosata. Pentru o clipa se opri parca cercetand incaperea coltisor cu coltisor. Tresari cand il auzi pe Jason murmurand "Lumos", iar bagheta lui imediat deveni o sursa de lumina. Insa doar pentru portiunea incat se aflau ei, nu aveau nevoie de mai multa ci macar sa vada pe unde merg. Zambi in sinea ei cand mana lui facu contact cu a ei si la randul ei isi inclesta degetele intr-ale lui. Facu asta in semn ca era bine si ca se simtea mai in siguranta asa. Ii placea compania lui, prezenta lui o linistea si..avea acel ceva special care ii placea la el. Isi indrepta privirea spre a lui cand tanarul vorbi si inghiti in sec.
-Nu, ce? Spuse ea insa in momentul urmator simti cum ceva trece pe langa ea si o facu sa se clinteasca din loc, dar fusese doar pentru cateva secunde. Simtise doar o prezenta in spatele ei.
-Defapt, am simtit-o. Frica deja nu isi mai facuse loc in mintea si in corpul ei, trebuiau sa se gandeasca cum aveau sa iasa de acolo. Isi scoase si ea bagheta din blugi si murmura "Lumos" pentru a avea mai multa lumina, prin fata ei trecu o umbra rapida.
-Ce-a fost asta? Un nod ii se puse in gat, ii facu semn soimeanului sa o urmeze inaintand in tunel, insa cu pasi mici..se auzeau mici bubuituri din diferite parti.

**Jason A. Richter** · 17 Jan 2013, 19:44

Jason isi freca fata, profund ingrijorat de ideea ca totul putea sa se fi intamplat doar in imaginatia lui. poate ca doar i se paruse ca vede ceva in spatele ei, deoarece atunci cand Callie isi aprinse bagheta, nu era nimic acolo. Ii ingheta sangele in vene cand auzi vocea fetei. Doar ca sa reactioneze impulsiv cand umbra tresari pe langa ei. Soimeanul deja incepuse sa-si intinda mana in speranta ca va prinde ceva. Degetele lui se stransera in gol.
" Sincer, nu stiu" murmura el, cu privirea fixata in directia in care disparuse umbra.
Putea sa fie orice. Nu stia daca vazuse o coada sau faldul unei pelerine. Nu stia daca era un cap tuguiat sau o palarie sau cine stie ce alta anormalitate. Incerca sa nu isi lase gandurile in haos. Nu acum, cand avea nevoie de o minte lucida. El nu era antrenat sa intre imediat in starea de luptator. El nu era trecut prin batalii si nu daduse lupte mentale. El nu se implicase in razboaie ce nu-i apartineau. Iar acum se simtea complet inutil si lipsit de orice fel de aparare. Insa, faptul ca era langa el Calliope ii dadea o stranie dorinta de afirmare intr-un gest nobil. Si realiza ca isi dorea sa o protejeze pe fata din fata lui atat de mult. Si realiza ca i-ar fi placut sa o vada zambind in fiecare zi. Si ca i-ar placea sa fie el cel care o facea sa zambeasca. Asa ca o urma. O va urma pana la sfarsitul lumii si al timpului.

**Calliope A. Dubois** · 17 Jan 2013, 19:51

Nici ea nu stia, insa tot ce aveau sa faca era sa mearga inainte. Peretii erau umezi, apa se scurgea din ei pe margini. Isi imagina deja un tunel plin de apa, sau la capatul lui o cascada imensa. Insa astea erau vise frumoase, acum trebuiau sa iasa de acolo. Isi tinu bagheta strans in mana si lumina fiecare particica a incaperii ca sa fie sigura ca nu calcau gresit, iar urechiile erau ciulite pentru orice.
-Cat mai dureaza tunelul asta.. Spuse ea intr-un fel plangandu-se de faptul ca era sigura ca mai aveau de mers destul si era inca mult. O dureau picioarele si voia acasa, se simtea murdara. Aceea umezeala si acel aer de mucegai iti dadeau o stare aiurea si de monotonie.
Ea era exact opusul murdariei, curatenia. Nu suporta nici macar o haina pe jos, sau ceva aruncat aiurea, de aceea la ea in camera era mereu curat iar in camera soimencelor la fel. Auzi pasi venind inspre ei, ii facu semn lui Jason sa taca si il trase intr-un coltisor, pasii se auzeau tot mai repede si tot mai tare.

**Jason A. Richter** · 17 Jan 2013, 21:27

Zambi cat o auzi. Intr-adevar era un tunel lung. Si nici nu era ceva prea placut vederii. Se simtea inghesuit. Era prea multa umezeala, iar asta ii dadea o senzatie de disconfort. De parca dormise in haine jilave, reci, pe pamantul mult prea dur, mustind de ape. Ih...
Aproape ca s-ar fi repezit sa o ridice pe Callie in brate si sa o tina departe de umezeala. Lui ii dadea senzatia de boala. Numai gandul asta il facea sa creada ca fata va avea de suferit daca mai statea mult pe acolo. Si aproape ca se repezi sa o ridice cu adevarat atunci cand ea il trase de mana. Se puse langa ea, incercand sa para cat mai mic, cat mai greu de observat, dar cumva cat mai protector, cat mai mare ca sa o poata apara pe Callie.
Asculta. Fiecare pas parea o bataie de toba pentru sentinta la moarte. Curand, inima lui incepu sa bata in ritmul pasilor, iar Jason incerca sa isi controleze respiratia. Sa fie cat mai tacut. Pasii se auzira din ce in ce mai aproape, iar in curand a putut chiar sa simta prezenta necunoscuta. Doar ca... trecu pe langa ei, grabita. Era o silueta solida, imbracata in culori inchise ce contrastau cu parul blond, tuns scurt. Purta un soi de palarie, mult prea tuguiata in spate, ceea ce o facea neechilibrata. Isi tinu respiratia atunci cand silueta se opri.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii 1 2 3 4 5 … 8 Next » //  / I am nothing without you

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii
1 2 3 4 5 … 8 Next »
/ I am nothing without you