Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii
1 2 3 4 5 … 8 Next »
/ I am nothing without you

**Calliope A. Dubois** · 18 Jan 2013, 21:38

Peisajul era unul de vis, iar fi placut sa fie in vacanta aici nu sa vina din motive..care pur si simplu nu aveau legatura cu asta. Camera necesitatii, tunelul intunecat, apoi jungla cu peisajele, iar inainte un tip cu o palarie tuguiata ciudata. Ii se parea ca nu era ceva in regula cu tipul acela si avea un sentiment ca aveau sa se mai intalneasca cu el. Inghiti in sec, isi intoarse privirea catre soimean zambind. Nu voia sa-l ingrijoreze cu prostiile ei, sau chestiile de genul. In fata lor aparu un rau, nu era adanc deloc insa era ingust si destul de lung. Rase cand il auzi si spuse:
- Nu o sa ma ia apa de langa tine, prostutule. Spuse ea si se urca la el in spate punandu-si bratele dupa gatul lui. Dupa cateva minute de mers prin apa ajunsera pe malul celalalt si isi ciuli urechile auzind pasi in spatele ei.
- Un singur pas si unul dintre voi moare, se auzi o voce din spate iar Calliope se intoarse incet. Era acelasi barbat care il vazusera mai devreme cu un pistol tinta spre amandoi.

**Jason A. Richter** · 18 Jan 2013, 22:01

Rase, dar o prinse chiar din spatele genunchilor.
" Nici nu o s-o las, insa vreau sa fiu sigur" chicoti el, completand la mica ei replica.
Calliope era intr-adevar extraordinara. Jason inainta aproape cu mandrie prin apa, bucurandu-se de faptul ca era impreuna. Apa ii uda blugii pana la genunchi, insa nu il deranja deloc. Atata timp cat nu aluneca pe vreo piatra ascunsa sub ape si ateriza cu Callie in apa, totul era ok. Apa il gadila usor, iar curentul lipsit de putere ii fura pamantul de sub picioare. Insa nici macar o clipa nu simti ca este in pericol sa cada.
Se simtea victorios atunci cand ajunsera pe celalalt mal. Zambi multumit si o lasa pe Soimeanca sa se dea jos, pregatit sa isi puna mana dupa talia ei. Se razgandi in ultima clipa, gandindu-se ca daca ea era atat de aproape s-ar fi putut uda din cauza blugilor lui.
Nu apuca sa spuna ceva inainte ca o voce masculina sa se faca auzita. Jason se intoarse, incercand cumva sa se puna in fata Calliopei. Era acelasi barbat ciudat, cu parul blond si palaria hazlie. 'Patetic!' gandi Jason aspru, uitandu-se spre pistol. Oare era vrajitor? Nu ar fi avut logica sa nu fie unul si sa se afle totusi la Hogwarts. Dar daca era vrajitor, de ce folosea un pistol? O bagheta era mai eficienta.
" Ce doresti?" intreba el pe un ton detasat.

**Calliope A. Dubois** · 18 Jan 2013, 22:15

Il analiza pe barbatul acela din cap pana in picioare, era inalt, cu o roba lunga si neagra pe el, cu parul scurt si blond iar ochii albastri contrastau cu tinuta lui. Arata bine, insa dupa expresia fetei parea un misel si jumatate. Era sigura ca era aici cu un scop.
- Eu ce doresc? Mai bine zis ce doriti voi, va aflati pe teritoriul meu. Si va asigur ca nu imi place ca cineva sa-mi invadeze teritoriul, v-am auzi si cand ati fost in tunel. Spuse el mandru de faptul ca era mai superior decat ei, insa nu era deloc. Poate ca detinea locul asta insa asta nu-l facea mai special.
-Spune-ne cum sa plecam si o facem. Murmura Calliope insa cu privirea in alta parte, nu il putea privi in ochi. Avea acel ceva care te facea sa te ingrozesti, sau sa nu te poti uita in ochii lui.
- Oh nu, odata ce ati pasit aici nu mai puteti iesi..decat morti, rase malefic. Doi dintre barbatii care il ajutau ii prinsera pe Calliope si pe Jason si ii imobilizasera cu mainile la spate iar soimeanca se zbatu zicand un "lasa-ma"!
- Degeaba te zbati, sunt roboti..nu aveti cum sa scapati din mainile lor. Ducetii si legatii. Dadu el ordin iar barbatii dadura din cap, in cateva clipe amandoi erau legati de un copac, soimeanca de o parte si Jason de alta. Ramasera singuri cateva clipe, Calliope se zbatu insa in zadar.
- La naiba, injura ea printre dinti.

**Jason A. Richter** · 18 Jan 2013, 23:03

Barbatul era un idiot. Probabil un idiot cu bani. Si Jason nu avea nici timp, nici chef de pierdut cu ideile lui marlanesti. Nu se opuse prea mult atunci cand afla ca nu puteau scapa de slugile de metal, insa isi canaliza energia in gasirea unei solutii.
Cand ramasera singuri, mintea lui o lua la goana. Briceagul! Multumi cerurilor si tatalui sau pentru cadoul ala genial. Si se pare ca si folositor. O singura problema: cum mama naibii ajungea la el?!
" Esti bine, Calls?" intreba el in soapta, ridicandu-si privirea spre crengile de deasupra lor.
Fara vreun avertisment, incepu sa dea cu piciorul in copac, incercand cumva sa se propteasca si sa se ridice. Primele incercari esuara. Urmatoarele... Nu chiar atat de mult. Insa de fiecare data cand simtea ca mai are putin si reuseste sa se miste astfel incat sa ajunga la briceag, ii scapa printre degete in ultima clipa.
" Aha!" facu el victorios, insa amuti repede.
Se uita cercetator in jur si, observand ca nimeni nu-l auzise, isi misca mainile ca sa poata taia funia. Doar ca se auzi un parait, iar briceagul aluneca. Jason injura regal cand isi simti taietura usturandu-l si isi ceru imediat scuze pentru limbajul folosit.

**Calliope A. Dubois** · 18 Jan 2013, 23:16

Isi simti incheieturile suprasolicitate si la fel si corpul. Funiile alea o strangeau peste talie si era sigura ca ii facusera rana la cat se tot foise. Insa norocul ei ca picioarele nu erau legate si le putea folosi in favoarea lor. Isi indrepta privirea in sus, observa cateva crengi care stateau sa cada si deja o apuca frica. Isi scutura capul ca sa-si de-a cateva fire blonde din ochi si apoi asculta cu atentie ce zise Jason.
- Da...daca jumate intreaga e bine, atunci da. Incerca sa invioreze putin atmosfera insa nu ii iesise. Isi musca buza inferioara rugandu-se ca soimeanul sa foloseasca briceagul ala odata insa il scapase direct in dreptul picioarelor ei. Si le aduna si il prinse apoi il arunca in sus acesta cazand exact langa mainile ei, altfel ar fi picat altundeva si ar fi ranit-o.
- Bine, avem cam..o singura incercare. Spuse ea si prinse briceagul intre doua degete si taiase funia imediat, se dezlega rapid si apoi il dezlega si pe Jason uitandu-se la el daca era ranit.
- Esti bine? Spuse ea uitandu-se apoi in stanga si in dreapta, isi lua hanoracul si sterse una dintre incheieturi de sange strangand o bucata din el in jurul incheieturii.

**Jason A. Richter** · 19 Jan 2013, 22:59

Primul lucru pe care il facu de indata ce mainile lui erau libere a fost sa-si duca degetul taiat la gura. Era ceva ce facea in copilarie si aproape ca nici nu-l mai constientiza.
" E ok, nu-ti face griji" murmura el, iar ochii cercetara trupul Calliopei.
Si-ar fi dorit sa poate face ceva in privinta ranilor. Isi propuse ca primul lucru pe care il va face cand vor fi iar in siguranta va fi sa imprumute una din cartile de medicina magica ale lui Hawk si sa se documenteze. Pentru cazurile de urgenta macar.
O lua pe Callie de mana, uitandu-se peste umar in directia micutei tabere.
" Haide" sopti si o trase in directia opusa, spre desisul padurii.
Daca reuseau sa gaseasca un loc care nu ar prezenta probleme ar fi fost minunat. Undeva unde pot sta in liniste sa-si contureze un plan de evadare. Isi masa rapid fruntea, uitandu-se cu atentie prin jur.
" Acolo" anunta Jason, ridicandu-si usor mana.
Cu delicatete, o trase pe Calliope dupa el, conducand-o spre doi copaci apropiati. Se pozitionara intre trunchiurile acestora, pasind peste tufele inalte. Soimeanul trase de o creanga plina de frunze, mascandu-le astfel ce mai ramasese la vedere.

**Calliope A. Dubois** · 19 Jan 2013, 23:24

Se bucura ca el era bine, macar atat. Voia sa plece de acolo, sa se intoarca la castel si sa stea in fata semineului cu o cana de ciocolata in mana si sa stea de povesti cu Jason, sa afle mai multe despre el. Insa prima data trebuiau sa iasa de acolo asa ca, soimeanca isi propuse sa faca tot posibilul sa plece de acolo. Isi puse mana deasupra la ochi ca sa se protejeze de soarele dogoritor si apoi ofta. Dadu afirmativ din cap si il urma pe soimean indeaproape tinandu-l strans de mana, nu avea sa se desparta de el nici o clipa, mai ales acum.
-Trebuie sa existe o iesire, ai bagheta la tine? Spuse ea sperand ca bagheta lui sa se afle la el, undeva in buzunar sau oriunde. Ea si-o pierduse pe a ei cine stie pe unde, mai pierduse inca doua baghete si isi jurase ca urmatoarea nu avea sa o mai piarda. Mersera spre doi copaci apropiat si inalti de..vreo trei metri si se pusera intre trunchiurile lor, iar tufele mari si destul de stufoase acopereau tot ce se vedea. Se aseza in fund lipindu-si spatele de copac, isi dadu capul pe spate. Se simtea obosita, ii era sete si foame..deja plecasera de la castel de cinci ore.
-Cine e asta?

**Jason A. Richter** · 20 Jan 2013, 14:58

Jason isi cauta buzunarele, scotand bagheta lui negricioasa. Aproape ca rasufla usurat la vederea ei. Era un semn ca inca o avea -sau cel putin asa ii placea sa creada. Orice ajuta psihicul era bine venit, fie ca era sau nu adevarat.
Baiatul se lasa sa alunece la baza celuilalt copac, putand sa se afle fata in fata cu Calliope. Acum era timpul sa-si faca un plan. Acum era momentul in care trebuiau sa se gandeasca la cat mai multe variante posibile si sa se ocupe de mai toate aspectele.
Primul lucru: cine era ciudatelul cu robotei? Jason se stramba, ferm convins ca era mai bine sa treaca la urmatoarea cerinta, dar nu inainte de a-i raspunde la intrebare Calliopei.
" Nu stiu... Nu am dusmani. Sau cel putin asa credeam. Doar ca acum... Nu pot sa-mi explic. Nu inteleg de ce ar avea cineva un asa loc undeva unde se poate ajunge din Hogwarts. Si nu stiu daca personalul scolii stie de existenta lui"
Era destul de sigur ca, daca ar fi stiut cineva, s-ar fi luat masuri ca evenimentele nefericite ca acestea sa nu se intample vreodata.
" Daca folosim o vraja de ghidare? Poate reusim sa gasim o iesire."

**Calliope A. Dubois** · 20 Jan 2013, 15:05

Calliope il asculta cu atentie, fiecare cuvintel ii capta atentia. Ii placea vocea lui, o linistea. Insa isi scutura rapid capul ca sa isi revina din transa si din visare. O cale, o vraja de ghidare. Bun, era un bun inceput pana acuma.
- Buna idee, o vraja ne-ar ajuta. Spuse ea si se ridica de acolo facandu-i semn cu ajutorul baghetei sa gaseasca o vraja. Nu stia unde aveau sa ii ghideze insa ar fi facut orice sa scape de acolo, auzi pasi din nou.
- Cautatii peste tot..si in gaura de sarpe! Asta sigur era tipul care detinea aceasta jungla, asa ca soimeanca se lasa imediat in jos uitandu-se inspre partea aceea. Robotii o luasera in parte opusa iar barbatul se facu nevazut. Acum era timpul sa treaca la actiune.
- Haide, repede..pana nu se intorc si cine stie ce ne mai fac. Deja gandul asta o speria, soarele se bagase in nori. Curand avea sa fie noapte, frigul se instalase peste jungla imediat. Calliope isi lua hanoracul pe ea inchizandu-l bine pana in gat, isi freca mainile de brate ca sa se incalzeasca.

**Jason A. Richter** · 20 Jan 2013, 16:50

Jason desena un cerc in aer cu bagheta si incepu sa murmure cuvinte grabite. Isi puse bagheta in palma, nesigur, pregatit ca aceasta sa pice. I se rasuci in mana, varful indicand inapoi spre rau. Soimeanul isi trecu mana dupa talia Calliopei, tragand-o mai aproape de el. O stia asa cat de cat in siguranta si suficient de aproape incat sa-i ofere putina caldura. Stia ca nu e mult, dar orice cantitate, oricat de mica, ajuta.
Cu pasi grabiti, ajunsera iar pe malul noroios al raului. Jason repeta vraja, insa tot ce obtinu a fost sa faca un pas mai la stanga. Asta il nedumeri. Nu mai functiona vraja? Era ceva prin jur care o incurca? Se uita atent in jur, coborandu-si privirea spre varful propriilor tenisi. Oh! Stateau pe ceea ce parea a fi o piatra acoperita partial de pamantul cafeniu al junglei. Soimeanul batu cu piciorul in ea, uimit sa primeasca inapoi un sunet gol.
" Aici" sopti el si se apleca pentru a cerceta mai bine piatra.
Tot ce gasi erau doar cateva rune, scrise intr-o forma circulara. Zambi. Cand se ridica, isi sterse mana de blugi si o stranse pe Callie la piept. Cu bagheta ferm tinuta in mana libera, incepu sa citeasca runele.
Totul se linisti in jurul lor, cufundandu-se intr-o mutenie sfanta. Brusc, jungla disparu in intuneric. Ceea ce paru o clipa infinita se termina violent, iar Jason isi simti spatele intrand in contact cu podeaua prafuita. Ce vedea deasupra lui era tavanul inalt al unei camere ce parea sa reflecte rapid un cer de noapte, presarat cu stele. Se ridica, iar totul se transforma in jurul lui, revenind la un cadru cunoscut. Erau inapoi in Camera Necesitatii.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii 1 2 3 4 5 … 8 Next » //  / I am nothing without you

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii
1 2 3 4 5 … 8 Next »
/ I am nothing without you