Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul

« Previous 1 2 3 4 5 … 9 Next »

/ I roll up

Cu castile in urechi si muzica la maxim, Josh fredona privind pierdut lacul, sprijinit de unul dintre copacii cei grosi si batrani. Incerca sa isi scoata din minte melodia insa nu putea. Simtea tot timpul nevoia sa o asculte. Versuri care ii aduceau o stare de bine si o alta perspectiva asupra unei posibile versiuni ale noii vieti.
Isi aprinse o tigara si fumega lenes, pierdut undeva intr-o alta lume.

"Whenever you call baby I roll up, I roll up, I roll up
Whenever you call baby I roll up, I roll up, I roll up
Whenever you call baby I roll up"

O frunza desprinsa din copac cazu pe umarul lui. Josh isi scoase bagheta si rosti "Avifors" in timp ce scutura incet din ea. Pe loc, o pasare superba aparu in locul frunzei si se pierdu in zare, falfaind din aripi intr-un ritm alert. Ramas cu privirea atintita spre cer, barbatului ii veni in gand tigara din mana, care mai se stinsese.

Brusc, auzi pasi pe partea cealalta a lacului. Nu prea ii suradea ideea de companie, insa nu se stia nici o data. Arunca tigara si isi trecu mana prin parul nearanjat. Ca sa-si faca o imagine mai clara despre persoana care ii perturbase gandurile, mirosi putin aerul si se uita in oglinda lacului, cu o privire pe furis in coltul ochiului.
Era o viperina roscata cu ochi patrunzatori si pasi apasati.

• Lexie inspira adanc aer in piept, incercand sa isi readuca respiratia la ritmul normal. Acum cateva minute iesise din biroul ei, cursurile terminandu-se in sfarsit. Fusese o zi lunga, si inca nu era nici pe terminate. Isi freca fruntea cu palma, obosita.
  
  Era sprijinita de pervazul larg al ferestrei de pe coridorul principal de la etajul trei. Razele soarelui devenisera din ce in ce mai puternice in ultimele cateva zile, acum incalzindu-i putin prea tare spatele. Totusi, afara batea un vant usor, care facea vremea nu chiar atat de calda pe cat ar fi vrut viperina. Se ridica, verificandu-si bagheta care statea cuminte in buzunarul din spate al blugilor.
  
  Parul roscat ii cadea in valuri pe spate, asezandu-se elegant pe materialul usor din care era facuta bluza ei. Isi dadu seama ca isi lasase pelrina si cartile in birou, insa se hotari sa mearga mai tarziu dupa ele. Cam avea nevoie de o pauza de la toate cursurile si orele pe care le petrecea pregatind planuri de lectie pentru Potiuni. Totusi, nu putea spune ca nu adora viata incarcata. Mereu, pentru Lexie, era de o mie de ori mai buna o viata complicata decat una simpla si banala.
  
  Pentru ca, la urma urmei trebuie sa te bucuri de fiecare moment, fiecare pas al vietii si sa fii capabil atunci cand ajungi la o varsta sa nu te uiti inapoi si sa spui "ce s-ar fi intamplat daca...".
  Strabatu coridorul cu pasi lenti, vrand sa iasa afara. Macar acolo putea respira in voie, fara sa isi aminteasca de ceva ce nu facuse, sau ceva ce facuse incomplet si care trebuie terminat urgent. Ajunsa pe domeniile castelului, mari pasul, mergand spre malul lacului cu un aer linistit. Mereu ii placuse sa se plimbe. Mai ales la lac, care era unul dintre locurile ei preferate de la Hogwarts.
  
  Atunci cand se plimba, isi putea face curatenie printre ganduri, sa le dezgroape pe cele pe care le ascunsese mai devreme din lipsa de timp, sa le dezbata si sa isi dea seama ce e bine si ce e rau pentru ea. Sa stie cum trebuie sa reactioneze si cum sa gandeasca lucrurile de la inceput. Pe de alta parte, uneori ii placea sa nu se gandeasca la nimic. Pur si simplu mintea ei sa fie dominata doar de linistea naturii si de frumusetile ei. Asa era acum.
  In fata ei, viperina observa un baiat. Defapt, nu era chiar baiat. Nu pare elev la Hogwarts, insa nici nu stia ce cauta prin preajma. Isi stranse mana in jurul baghetei si merse spre el cu pasi mari.
  

Hmm... ce avem noi aici? se intreba Josh in timp ce privea cu atentie fiinta care se apropia de el. Fata roscata, inalta, cu ochi mari si curiosi parca plutea. Ii lua o clipa sa se dumireasca ca mersul hotarat al acesteia il agita, parca cineva il fugarea. Si privirea aia nu spunea nimic bun. Dar era un prilej bun de amuzament. Asta daca fata avea simtul umorului.

Se ridica incet in picioare, dornic sa vizioneze scena de sus. Dar de ce se ridicase totusi? Adevaratul motiv era mai mult faptul ca privirea fetei ascundea un ego puternic iar el nu avea de gand sa se lase mai prejos.
-Ce vant te aduce pe aici ca sa-mi disturbi linistita dupa-masa, draga debutanta? Nu avea habar in ce an era fata, dar cu siguranta nu era in anul I. Insa conta? Nu prea. Era totusi interesanta. Ascundea ceva, se vedea pe chipul ei. Te invita sa incerci sa descoperi ceea ce era in interiorul ei.

Dupa ce se asigura ca fata auzise intrebarea, lua o fata de nemultumit si facu un fel de botic. Nu prea era stilul lui, dar plictiseala din ziua respectiva implora ceva actiune.

In ultimele luni avusese parte doar de munca, munca si iarasi munca. Nici un pic de relaxare. Fara ruperea creierului de problemele zilnice. De mult timp nu mai cautase relaxarea creierului, spera ca daca statea toata ziua cu capul in probleme va uita ca e om si mai are nevoie si de altceva.
Nu mai incercase nici sa caute un loc in care sa-si duca traiul. Sau o persoana cu care sa locuiasca. Totusi, la 21 de ani era ceva sa nu ai un acoperis stabil deasupra capului. Profesor nu se prea vedea, si in alt caz nu putea ramane vesnic la Hogwarts.

Mai cazu o frunza pe umarul lui, si de data aceasta il trezi din visare. Ochii mari ai fetei nu se induplecasera. Va avea parte de o dupa-amiaza interesanta.

• Lexie ridica din sprancene cand ii auzi vocea baiatului. Era inalt, brunet, cu o alura relaxanta, ciudat de linistitoare. Fata zambi abia perceptibil, apoi se apropie cativa pasi, dandu-si seama ca ramase pe loc. Il privi cercetator, simtind vantul ravasindu-i parul si mangaindu-i fata usor.
  
  Baiatul se ridica in picioare, niste casti de o culoare gri atragandu-i atentia viperinei. Cu siguranta era vrajitor...si totusi, folosea metode Incuiate de a asculta muzica. Poate nu era pretentios, sau poate avea o pasiune pentru lucrurile Incuiatilor. Sau pur si simplu era cel mai la indemana lucru pe care il gasise.
  
  Oricum o fi, Lexie se simti strabatuta de un val de incredere din cauza nonsalantei expectative cu care o privea baiatul.
  "Nu am venit aici special pentru tine, stai linistit," spuse ea, zambetul de pe fata citindu-i-se si in voce.
  
  Dupa felul in care o spusese, parca Lexie venise acolo exact cu motivul de a-l conturba de la orice era ce facea el inainte. Pufni in mintea ei la acest gand. Cat de plin de sine putea fi un om? Incerca sa se reculeaga si sa nu judece din prima. Un lucru pe care sigur il invatase in viata ei era sa nu judece oamenii dupa prima impresie. Chiar daca, in zilele noastre aceasta iti face o impresie generala despre o persoana, asta nu inseamna ca e si cea corecta sau adevarata.
  
  "Din cate imi dau seama, nu esti elev. Atunci cred ca sunt mai indreptatita sa te intreb ce cauti aici," spuse viperina intr-un sfarsit cu un zambet usor jucaus pe buze. Cu toate ca in cuvintele ei se citea formalitatea si diplomatia, avea impresia ca ea si acel strain aveau inca un fel de conversatie, una fizica, parca prin semne, sau privire, sau pana si prin tonalitate vocii.
  

Fata asta tocmai il provocase? Da! Se putea abitine sa nu-i raspunda in acelasi mod? Nu prea. Mimica fetei ei cerea si ea putin actiune. Afisa un zambet strengar si spuse pe un ton sarcastic:
-Nu prea cred ca o eleva e in masura sa ia la intrebari un vrajitor adult. Facu o pauza pentru a accentua efectul dar pentru ca fata nu se sichisise sa se simta, Josh continua:
-Totusi, nu mi-ar prinde rau ceva cmpanie. In coltul gurii i se ivi un zambet, dar era o amestecatura intre ganduri, unele sarcastie, altele ironice. Oricum ar fi fost, roscata aceasta ii dadea peste cap gandurile, era interesanta, era indolenta, te invinta subtil sa te iei la harta cu ea. Se parea ca fetele de la Howarts erau o adevarata provocare.

-Ce-ai zice sa-mi inveselesti ziua intr-un mic joc? O zise cu seriozitate, dar zambetul ii trada adevarata intentie. Dar unde scria ca e ceva rau ca vrajitorii sa mai testeze din cand in cand abilitatile elevilor?
"Levicor..." Dar se opri din rostit vraja, parca era prea rau sa o ia asa din prima. Asa ca se multimi cu "Locomotor Mortis" .

Privea cu ochi curiosi la fata care acum nu isi mai putea misca picioarele si se amuza teribil in sinea lui. Dar afisa o figura serioasa. pana la urma, o testa sau nu?

• Lexie il privi curioasa pe baiat. Era ciudat cum el parc asundea ceva, ca si cum in ochii lui nu s-ar citi decat ceea ce vrea el sa se citeasca. Avea ceva care o scotea putin din sarite pe fata, insa nu spuse nimic, doar privindu-l. Se vedea clar ca accentuase cuvintele "eleva" si "adult". Totusi, Lexie nu prea stia ce sa ii spuna. La urma urmei, avea deja opstsprezece ani, deci era majora. Asta inseamna adult. In plus, mai era si profesoara, asa ca nu prea incerca sa riposteze. Asta ar face un elev, nu un adult.
  
  Se amuza in sinea ei de cat de complicate ii erau gandurile. Se incrunta, usor confuza la invitatia sa ia parte la un joc al baiatului. Fara sa astepte un raspuns, acesta isi sficui bagheta in aer.
  Lexie rase scurt cand isi dadu seama ca nu isi mai putea misca picioarele. Il privi amuzata.
  "Ce matur," spuse ea, pufnind usor. "Ma bucur ca te distrezi si ca ai chef de jocuri."
  
  Isi scoase bagheta, insa o tinu in mana, in caz ca baiatul devenea enervat, sau chiar agresiv. Nu avea de gand sa se puna cu el. Mai ales acum, si mai ales in starea obosita in care se afla.
  "Acum lasa-ma sa plec," adauga, pe un ton mai serios decat inainte.
  
  Isi stranse bagheta in mana, vazand cum incheieturile degetelor i se albesc. Tocmai isi facuse o parere despre baiat. Nu era chiar genul "cel mai bun prieten" pentru ea. Totusi, era ceva inauntrul ei ce o indemna sa incerce macarsa il cunoasca mai bine. De obicei, Lexie nu ignora genul acela de impulsuri. Stia ca erau adevarate, si mereu cele mai bune alegeri pentru ea. Si nici acum nu avea de gand sa o faca. Ofta nerabdatoare, simtind ca inca picioarele ei inca nu erau eliberate.

-Nu e nevoie de maturitate pentru distractie, draga mea, spuse Josh privind fata cu o fata lunga. Ea gustase gluma, dar de ce nu o arata? Acum ca se apropie mai mult de ea ii putea observa trasaturile. Era frumoasa, cu ochi ochi verzi ca smaraldul, pe care ii sorbeai din priviri. Parul roscat-aramiu ii cadea in valuri pe spate, facand-o sa arate ca un inger, iar pielea de culoarea laptelui iti crea o imagine noua asupra perfectiunii. Era inalta, supla, si avea o pozitie sigura pe ea. Chiar si acolo, prinsa de pamant arata bine. In mintea lui Josh se aprinse o scanteie. Poate ea era ceea ce cauta de ceva timp.

De la distanta aceea i se ghicea varsta cu usurinta si clar nu era un elev oarecare. Poate chiar profesor. Avea acel aer de mandrie pe care Josh il adora la fete. Faptul ca avea incredere in ea era iarasi un avantaj. Insa ochii aceea erau greu de citit. Nu-si putea da seama ce se vedea in ei, daca era ura sau altceva. Insa fata avea o rabdare de fier, isi pastrase calmul pana acum.

Josh flutura putin din bagheta, iar picioarele ei aveau din nou parte de libertatea de a se misca in voie, dar pentru ca ii amortisera, roscata se dezechilibra si ateriza in bratele lui. Acesta rosii.
Stai asa, de ce rosesc eu si nu ea? Barbatul se amuza teribil pe seama greselii lui de a o lasa sa vada ceea ce simtea dar cand isi ridica privirea inspre ea vazu privirea ei putin pierduta.

Isi drese glasu si incerca sa se salveze de o umilitoare predica, acum ca vazuse roba fetei-profesor:
-Esti bine? Se pare ca nu te prea tii pe picioare...
Nu putea sa se lase mai prejos, nu il lasa orgoliul, asa ca continua pe acelasi ton cu un zambet strengar pe buze, sau nu poti sta departe de mine, nu-i asa?
In felul asta nu-i prea castiga increderea, dar macar isi pastra reputatia de asentimental.

• Lexie il privi pe baiat cum ii elibereaza picioarele cu o miscare scurta de bagheta. Trebuia sa recunoasca ca arata bine. Era bine facut, inalt, cu parul negru usor ciufilit, si cu o expresie intr-un fel jucasusa, cu un aer relaxat si in acelasi timp atent. Privirea lui o cutremura intr-un mod ciudat pe care nu il intelegea. Ignora asta.
  
  Imediat ce picioarele ei fura eliberate, Lexie simti cum echilibrul ei se prabuseste deodata cu ea. Incerca sa si-l recapte, insa in scurt timp se trezi in bratele lui Josh. Pe obrajii lui se ivi o tenta rosiatica. Viperina rase scurt. Se ridica, sprijinindu-se usor pe bratul lui, ajungand din nou in picioare.
  
  Ii auzi vorbele si pufni, usor frustrata.
  "Oare exista vreun om mai narcisist decat tine?" intreba ea, pe un ton glumet, zambind cu jumatate de gura. "Ai vrea tu ca fetele sa se arunce in bratele tale."
  Isi baga la loc bagheta lunga, din lemn negru in buzunarul din spate al blugilor. Inconstient, isi dadu usor cu o mana parul de pe umar, lasandu-l sa cada pe spate.
  
  Ii trecu prin minte un gand care o facu curioasa si o distrase de la convorbire. Pana la urma, cum il chema pe barbat? Cu ce se ocupa? Ce cauta la Hogwarts? De ce nu isi puse aceste intrebari mai devreme? Incepuse o convorbire cu el fara sa ii stie numele. Nu mai facuse asta pana acum. Totusi, se simtea mai in siguranta, asa, anonima, stiind ca barbatul nu avea acea informatie despre ea. Pe de alta parte, era foarte curioasa sa ii afle numele lui, si stia ca acest lucru era reciproc.
  
  "Numele tau?..." intreba ea, lasand propozitia neterminata si zambind cu jumatate de gura.
  

-Ma numesc Josh, micuta detectiva, spuse el si ii arunca un zambet strengar.
Era interesanta, draguta, sociabila (ma rog, intr-un fel), si glumeata... Iar el nu-si mai putea dezlipi privirea de la fata ei. In schimb ii arunca un zambet sec, mentru a masca eventualele scapari.
Pana la urma nu o cunostea, nu stia ce hram poarta, din ce familie vine etc. Dar stia un lucru, o placea. Ii trezea interesul.

Isi atinti privirea in ochii ei verzi si rase sarcastic,
-Nici nu ai sa mai gasesti o asemenea persoana, te asigur. II trase subtil cu ochiul si ii zambi. O lasa sa-si recapete echilibrul si ii dadu drumul. Dar parca prea bine statea acolo, langa el.
Din neatentie castile ii ies din urechi si sunetul ii inconjoara, la volum mare

• "You know you can call me, I’ll be there shortly
  Don’t care what your friends say, cause they dont know me
  I can be your best friend, and you be my homie
  I aint gonna flex, I’m not gonna front
  You know if I ball, then we all gonna stunt"
  

Simtindu-se putin ciudat din cauza mesajului versurilor, Josh insfaca repede castile si le baga in buzunar. In timpul asta ii arunca fetei o privire pe furis ca sa-i vada reactia. Dar nu prea stia ce sa ia din feleul in care aceasta ramase pierduta uitandu-se la firul gri. Isi drese glasul si isi ridica barbia cu aroganta. Doar nu era sa lase asta sa-i dea de gol gandurile, nu?

• Lexie zambi cand ii auzi numele. Josh. Fusese surprinsa sa vada ca intrebarea nu venise reciproc, si ca numele ei nu era inca "dezvaluit". Se amuza in sinea ei de propriile ganduri. Mintea ei era destul de complicata, cu imbarligaturi si intorsaturi, si uneori si ei ii era greu sa se inteleaga. Uneori facea lucruri fara motiv, pe care nu si le putea explica nici macar ei, daramite altora.
  
  Imediat, Josh recunoscuse ca era narcisist. Sau ceva de genul asta. Se putea referi si la alte chestii. Poate ca era special in vreun fel. Reptomit, sau Clarvazator, sau Animag. Sau poate ca in cuvintele lui erau cateva intelesuri ascunse. Sau poate ca doar Lexie gandea prea mult, ca de obicei, gesturile oamenilor.
  
  Tanara ridica din sprancene cand auzi versurile muzicii care rasuna din castile gri. Nu se asteptase la genul ala de muzica. Observa incomoditaea baiatului cand lua cablul gri si baga in buzunar castile. Probabil ca era ceva personal in versurile acelea, sau poate ca melodia insemna ceva pentru el, ceva mai mult decat lasa sa se vada.
  
  Viperina privi pentru o clipa indelungata firul acelea, curiozitatea iesindu-i la suprafata. O ignora, spunandu-si ca nu e treaba ei. La urma urmelor, Josh nu avea niciun motiv pentru care i-ar fi spus ei ce se petrece in viata lui. Se cunoscusera doar de cateva minute.
  "Si, locuiesti la Hogwarts?" intreba ea, sprijinindu-se de piatra pe care statuse inainte Josh. Stia ca vorbele ii contraziceau gandurile, insa simtea nevoia sa intretina o conversatie lejera, cel putin pana cand ii venea in minte ceva mai bun de spus.