Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric

1 2 3 4 Next »

/ I stand alone

Faptul ca reusise sa mai dea si pe acasa ii umplea inima de bucurie. Odette statea pe veranda cu Nymeria care sarea nerabdatoare pe usa si se gandea daca sa intre sau nu. Pe cat era de bucuroasa pe atat era de inspaimantata ca nu avea sa isi gaseasca parintii acasa. Intinse o mana tremuranda spre usa insa cand vru sa atinga clanta, usa se deschise brusc.
-Tati! striga Odette sarindu-i in brate facandu-l sa isi scape bagheta.
Victor o stranse puternic in brate si o saruta rapid pe obraz.
-Drace! Ce cauti acasa fara sa trimiti o bufnita si sa ne anunti?
Viperina ridica din umeri spunand ca vroia sa le faca o surpriza. In timp ce intra in casa il auzi pe tatal sau alintand-o pe Nymeria.
Intepenii in fata canapelei din sufragerie, cand il gasi pe Kurt acolo, dormind ca un porc. Se apropie incet, lua o perna, i-o puse pe fata apasand cu putere, si se urca pe el, pentru a-l putea imobiliza.
-De ce ma urasti!?

Odette apasa mai tare pe ficatul fratelui sau, parca vrand sa i-l scoata pe partea cealalta.
-Extista bufnite! Puteai sa te urci in Expresul de Hogwarts si sa vii pana la Hogwarts! Daca vroiai sa imi spui o faceai, spuse Odette printre dinti.
Se asigura ca ii mai dadu un pumn in coaste apoi se dadu jos de pe el spunandu-i ca nu avea sa il ierte asa de usor. Ii intoarse spatele vrand sa dea o raita pe la bucatarie. Trebuia sa isi salute mama si cel mai important, sa goleasca frigiderul.
Cand se intoarse in sufragerie depozita toata mancarea pe masa si incepu sa infulece de parca nu ar mai fi mancat de cateva zile bune.
-Si ia zi? Nu sunt si matusa!? intreba Odette ironic, fara sa ii treaca prin cap ca ea chiar era matusa.

Acum era ca un copil mic caruia daca ii spuneai sa nu faca ceva, aia facea. Se napusti asupra lui Kurt si il prinse bine de par, dandu-i un genunchi sub centura si cativa pumni in coaste.
-Nymeria! striga apoi viperina facandu-i semn spre pantalonii lui Kurt.
Ii sfasie pantalonii, tranformandu-i in cateva bucatele de carpa, apoi trecu la tricou incepand sa il sfasie si pe acela in timp ce Odette se chinuia sa il tina, mai carandu-i eventual cate un genunchi in stomac.

Dintr-un barbat decent, Kurt ajunsese sa arate precum un om al strazii. Ce mai ramasese pe el era jumatate din partea de sus a pantalonilor si gulerul de la tricou. Era ciufulit si avea numeroase vanatai pe corp si pe gat.
-Cred ca am terminaaaa... ba nu! spuse Odette nemultumita.
Lua jumatatea de pepene pe care o adusese mai devreme si i-o tranti in cap apoi il impinse pe usa afara.
-Acum am terminat, spuse fericita in timp ce batea palma cu tatal sau.
Dupa cateva minute, Kurt intra in casa, cu o fata care ii dadea de inteles ca era gata de runda doi.

Odette isi ridica repede capul la suprafata, luand o gura mare de aer. Spre ghinionul lui Kurt, viperina stia foarte bine sa inoate. Iesi din piscina si incepu sa isi dea hainele jos, cand ajunse in case era imbracata doar in blugi si un maieu care acum statea exagerat de mulat pe ea scotandu-i in evidenta formele. Incepu sa rada la privirea derutata a lui Kurt.
-Eu ma duc sa ma schimb si asa, ma plictisisem de hainele astea, mormai Odette incercand sa isi opreasca un cascat.
In timp ce urca scarile avu grija sa faca toate semnele obsecene pe care le stia, spre Kurt.

-Ce mai avem de mancare? mi-e foame, spuse Odette cand ajunse jos imbracata in niste haine mai comode si uscate.
-Ai mancat acum jumatate de ora, spuse Karin pe un ton calm.
-Si...? Toata chestia asta mi-a facut foame, spuse printre dinti viperina, incepand sa se enerveze.
Manca de fiecare daca cand i se facea foame. Ce conta daca tocmai mancase... Isi dadu ochii peste cap si se aseza langa Kurt, punandu-i o mana pe cap si ciufulindu-s usor.

Odette ii arunca o privire indiferenta lui Kurt. Stia foarte bine ca nu avea cum sa se ingrase din moment ce facea sport si incerca sa isi aduca corpul aproape de perfectiune.
Il privi apoi cum isi lua o furculita si incepu si el sa infulece.
-Cine vorbeste, rase viperina, insa se opri imediat cand vazu lupul lui Kurt luandu-i o bucata de carne din farfurie.
Il privi disperata pe Kurt spunandu-i din priviri ca daca nu isi tine animalul in frau avea sa iasa urat pentru amandoi. Nu se mai luase niciodata 'la bataie' cu un lup dar niciodata nu era prea tarziu sa incerce. Avea nevoie de o armura solida, in orice caz.