Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric

1 2 3 4 Next »

/ A smile is the prettiest thing you can wear

• Isi ridica capul, mirat. O mica problema? Cine sau ce ii putea inpiedica sa nu ia aceasta decizie? Ramase cu bratele pe umerii ei, privind frunzele care ii acopereau, muscandu-si buza. Banii? Nu era nevoie. El avea o slujba buna, din care castiga bine.
  "Care anume?"
  La el totul era in regula. Parintii lui nu locuiau cu el. Nu avea frati sau surori, si nici veri sau verisoare cu care sa imparta casa.
  Daca Ema nu voia sa locuiasca cu Darren, atunci.. nu era nimic grav. Pana la urma, era obisnuit cu asta. Cu singuratatea, cu Cid care il trezea in fiecare dimineata, odata cu venirea corespondentei. Daca avea animale de casa, le putea aduce acolo. Era oricum o casa destul de maricica, si unele camere erau nelocuite. Isi ridica bratele de pe umerii Emei, fiind sigur ca probabil obosise. Ii lua mainile intr-ale lui, indemnand-o sa se aseze jos, pe piatra din spatele ei. Se lasa la nivelul dansei, ezitand inca cateva clipe apoi.
  "Nu m-ai deranja cu nimic. Adica, poti aduce orice cu tine, e o casa mare, nu m-ar deranja."

OOC: scuze de postul asta atat de .. sec. X_X

Ema se aseza si continua sa-l priveasca, simtindu-se din ce in ce mai relaxata. Un zambet mic ii inflori pe buze. Nu-si dorea sa forteze nota.
" Sa inteleg ca nu te-ar deranja o catelusa energica, o bufnita putin geloasa si un pui de felina? Nu-ti vor face probleme, promit!" sari aproape instantaneu. " Doar ca... venim la pachet, se pare"
Se simtea ca intr-un vis mult prea real. Sau poate era o realitate mult prea draguta? Sigur era o realitate si sigur era fooaaarte frumoasa. Emei nu-i venea sa creada ca avea sansa asta. Si nu-i venea sa creada ca baiatul din fata ei, omul pentru care ar fi facut orice, ii impartasea sentimentele. Era atat de fericita incat probabil ca nu se putea controla cum trebuie. Era toata numai un zambet.
Ii stranse degetele bland, tragandu-l mai aproape de ea. Nu-si dorea distanta, indiferent ce se intampla. Voia sa-l stie acolo, langa ea. Ema isi elibera mainile si le ridica, indraznind sa le puna de-o parte si de alta a fetei lui, odihnindu-si degetele mari pe pometii lui Darren. Il privi drept in ochi, de parca incerca sa vada adanc in intunecimea pupilelor lui. Ii dadea o stare ciudata, dar atat de confortabila, incat Ema nu doar ca o primi cu bratele deschise, dar se si agata de ea ca sa n-o piarda.
" Tu, Darren Longdon, esti incredibil"

• Sari in sus, privind-o zambind.
  "Oh, dar e perfect! Ar fi minunat sa locuiesc impreuna cu tine si familia ta. Sper doar sa le fiu pe plac"isi scarpina tampla, strambandu-se ingrijorat. De cele mai multe ori, parintii nu erau de acord cu prietenul fiicei lor. Mama lui nu fusese de acord cu fosta lui prietena. Fosta si prima. Il trezise la realitate, pe el, pe inima lui. Totul. Fusese orbit de singurtate, probabil.
  Se apleca la nivelul Emei, luandu-i mainile intr-ale lui. Era atat de frumoasa si divina.. unica. Nu intelegea cu ce putea gresi ea. Poate doar cu sentimente neimpartasite.. dar stia deja ca sentimentele erau reciproce.
  "Draga mea, tu esti tot ce mi-am putut dori vreodata. Esti, esti, esti.. perfecta. Esti su.."dar ridica mainile in aer, facand fata de Ma predau! si o saruta. Dragostea era singura cale de a o face sa inteleaga. Ce sa mai? O iubea si spera sa-i iubeasca si familia. Desi dupa cum o cunoscuse, era sigur ca nimic nu avea sa mearga rau.

Ema nu se putu abtine sa nu rada.
" Oh, scarpina-i dupa ceafa si vor cadea toti la picioarele tale" glumi ea.
De fapt, nu era chiar o gluma. Toate animalele Emei raspundeau foarte bine la putina atentie. Poate cu exceptia lui bufnitei, dar acolo se ajusta din chestii de finete, precum semintele. Si oricum, Artemait era mai mereu pe afara, asa ca nu exista nicio problema. Cat despre familia ei - familia umana... La cat de galant era Darren, sigur mama lui avea sa-l iubeasca ca pe un fiu. Dawn avea sa faca misto de Ema, dar pe de alta parte, asta era ceva bun la sora ei. Darren era prea politicos pentru a-i trezi suspiciuni tatalui Emei. Tatal ei era ca orice alt tata de fata - pregatit sa-i faca cunostinta prietenului cu masa, cu peretele si la final cu usa. Dar sigur nu se ridica problema asta in cazul actual.
Ii raspunse la sarut zambareata, agatandu-si bratele in jurul gatului sau.
" Shh... Nu-i nevoie. Stiu deja la ce te referi, asa cum presupun ca si tu esti constient de ce incerc sa-ti spun" zambi ea, cu ochii inchisi si unindu-si fruntea de a lui.
Si cumva, in adancul mintii si al inimii, stia pur si simplu ca era ceva mai mult decat adevarat in cuvintele ei. Se simtea... inteligenta. Usor smecherita, insa o amuza situatia. Probabil ca orice o putea amuza in asemenea conditii. Era prea fericita ca sa-i mai pese.
Daca ar fi stiut ca il putea gasi pe Darren prin Pestera lui Godric, ar fi venit mai devreme. Probabil ca nici nu ar mai fi pierdut timpul cu altceva. Pentru ca in sfarsit, dupa o perioada lunga de ploi, rasarise soarele si pentru Ema.

Edit By Raizen

Galeoni
Darren Longdon - 220

Puncte
Ochi-De-Soim - 220

Topic Closed !