Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Sanctuarul Dragonilor Romani
1 2 Next »
/ I will always find you

**Ian Richter** · 13 Feb 2013, 21:39

Ian râse la auzul cuvintelor ei. Nu părea o dansatoare chiar atât de rea. De fapt, se pricepea destul de bine, chiar dacă, după expresia ei, nu obişnuia să facă asta prea des.
- Mersi, răspunse el sec la complimentul ei.
El nu se gândise niciodată la dans decât ca la un lucru pe care putea să îl facă acceptabil, care stătea acolo, gata să fie folosit atunci când este nevoie, însă niciodată omniprezent în viitorul său. Obişnuia să facă liste mentale cu ce putea şi ce nu putea să facă şi încerca pe cât posibil să ajunge să încerce să facă şi lucrurile la care nu se gândise niciodată. În fiecare an îşi propunea un lucru nou de făcut, şi de fiecare dată reuşea să îl facă acceptabil.
Ian era perfect conştient de faptul că Freyja era atât de aproape de el încât îi auzea respiraţia, şi admiră reflexiile lunii în părul ei argintiu. Era frumoasă, şi oricine ce ar fii spus contrariul ar fii minţit cu neruşinare. Însă nu obligatoriu acest aspect îl atrăgea pe Ian spre ea, ci mai de grabă nonconformitatea naturală a părului ei, modul ei înnăscut de a ieşi în evidenţă, puterea pe care o emana prin fiecare gest şi expresie în moduri modeste, totuşi. Ea era toate la un loc, ceea ce lui i se păruse imposibil până să o întâlnească.
- Eşti fericită? o întrebă el, pe o voce nefiresc de înceată.
Îi fusese frică să întrebe, pentru că ştia că nefericirea ei îl va face într-o anumită măsură şi pe el nefericit. Îl speria acest fapt, că se ataşase de o persoană atât de repede, însă nu mai era cale de întoarcere. Nu se referea la momentul cu pricina, ci în general, dacă era fericită cu viaţa ei, cu părinţii, cu dragonii... Spera că ea o să-i înţeleagă întrebarea prin acele două simple cuvinte.

**Freyja Maegan Guðríðr** · 13 Feb 2013, 21:53

Freyja ii auzi intrebarea si tresari. Daca era fericita? Nu cunoscuse momente aprigi de nefericire, asa ca nu stia cum anume era fericirea absoluta. Insa in acest moment, simtea ca se apropie de ea.
"In acest moment, mai mult decat ar trebui", sopti ea, apropiindu-se incet de fata lui Ian si unindu-si buzele de ale lui.
Isi simtea respiratia accelerata, si inima batandu-i nebuneste, si acea senzatie ciudata, de euforie placuta.
Se desprinse incet, incercand sa-si dea seama de unde avusese tot acest curaj, insa stia. Mereu il avusese, acolo in interiorul ei.

**Ian Richter** · 13 Feb 2013, 22:42

Ian fu surprins de răspunsul fetei, însă orice fel de gând fu şters în momentul în care ea îl sărutase. Pentru el, era ceva diferit de ultima dată. Acum, nu mai era el sub vraja fetei, străpungându-i atât de periculos intimitatea, ci ea, Freyja cea timidă, îl sărutase pe el, din proprie iniţiativă. Când se desprinse de el, tot ce îi plutea uşor prin minte fu răspunsul ei. Ar fii fost posibil ca el să fie motivul fericirii ei? Putea fii cumva atât de narcisist încât să creadă asta?
Inspiră adânc şi lent.
- Mă bucur, recunoscu el. Nici nu gândise cuvintele înainte să le spună, pur şi simplu le lăsase să plece din interiorul lui, proaspăt fabricate.

**Freyja Maegan Guðríðr** · 14 Feb 2013, 08:04

Freyja zambi, privindu-l pe Ian. Nu o respinsese, ceea ce era bine. Insa acum ea nu stia ce anume trebuia s afaca si ce sa spuna.
"Dar tu?"intreba ea intr-o soapta, incercand sa-si dea seama daca a facut ceea ce trebuie.
Nu stia daca Ian o sarutase doar pentru ca era baiat si avea chef de distractie sau vroia intr-adevar asta, insa Freyja facea ce anume simtea, si nu putea sa se opreasca acum. Nu. Instinctele ei ii spuneau altceva.
Desi raspunsul lui o alarma. Ma bucur? Ceva ii spunea ca nu era chiar de bine.
Dragonii continuara sa se mai uite la ei timp de cateva minute, dupa care isi vazura linistiti de treburi. Freyja a lor era in siguranta.

**Ian Richter** · 16 Feb 2013, 10:01

Ian zâmbi. Nu era sigur ce să ia din întrebarea ei. Poate se simţise datoare să-l întrebe înapoi, sau poate pur şi simplu era şi ea interesată de fericirea lui.
Îşi puse aceeaşi întrebare lui. Era fericit? Deocamdată nu prea. Îşi dădea încet dar clar seama că o dorea pe Freyja, ca mai mult decât o prietenă. Şi da, o sărutase, şi ea îl sărutase înapoi, însă asta putea să nu însemne nimic. Trebuia să o spună.
- Aş putea fii, răspunse el ridicând din umeri. O luă de mâini şi se apropie de ea, ducându-şi buzele spre urechea ea. Dacă vei fi a mea, îţi spun că voi fii cel mai fericit, îi şopti el.
Avea impresia că sărise calul. Că pentru prima dată nu îşi controlase vorbele, le lăsase să curgă, fără să se mai gândească dacă pe Freyja o vor speria. Poate că în următorul moment, Freyja se va depărta scârbită de el şi va pune toţi dragonii asupra lui.

**Freyja Maegan Guðríðr** · 16 Feb 2013, 11:05

Freyja se simti interesata de raspunsul lui, mai ales ca spusese as putea fi. I se parea un raspuns ambiguu, care cerea o continuare, insa viperina nu voia sa puna alte intrebari, care ar fi putut fi etichetate drept indiscrete. Insa nu fu nevoie sa mai intrebe ea, caci Ian ii raspunse. Ea. Pe ea o voia. Iar atunci, fericirea lui va fi deplina.
Freyja isi simti gatul uscat, si brusc, i se facu foarte cald. Isi puse mainile pe pieptul lui Ian si il indeparta incet, retragandu-se cativa pasi inapoi si asezandu-se pe o piatra, cu coatele rezemate pe genunchi, si capul in palme. Nu stia ce sa faca si cum sa procedeze.
Il placea pe Ian, mai mult decat ar fi trebuit, insa nu stia cum anume sa se poarte cu el. Cu Victor fusese foarte greu, insa Ian nu era Victor, stia si simtea asta. Trebuia sa ia repede o hotarare, pentru ca altfel risca sa il faca pe Ian sa se simta prost.
In timp ce se ridica incet, isi dadu seama ca hotararea ei fusese luata de mult timp. Isi putea auzi propriile batai ale inimi, si un zambet mare i se aseza pe fata in timp ce alerga spre Ian, inclestandu-si mainile in jurul gatului lui.

**Ian Richter** · 16 Feb 2013, 12:25

Bănuielile îi fură confirmate când Freyja se împinse uşor afară din braţele sale. Îi dădu drumul. Brusc, totul din persoana lui păru gol şi fără substanţă şi el privi singura lumină care îl mai interesa părăsindu-i fiinţa. Avea o ciudată impresie de gol în coşul pieptului.
Era de fapt, foarte ironic. Băiatul sarcastic de mic, răutăcios cu aproape toată lumea, căruia îi plăcea să împingă oamenii la o parte, care era sigur că nu se va îndrăgosti niciodată, suferea acum din dragoste neîmpărtăşită. Era ironic şi corect. Brusc, roata vieţii i se părea mai mult decât o zicală.
O urmări pe Freyja fără expresie, încercând să-şi aranjeze măruntaiele pentru când ea se va întoarce către el să-i explice. Îşi petici inima la locul ei, apoi oftă adânc pentru a se pregăti.
Când Freyja se întoarse, un zâmbet enorm îi lumina faţa. Pe cât de frumos i se părea lui Ian, pe atât de nepotrivit. De ce zâmbea? El nu vedea absolut niciun motiv de zâmbet în viitorul apropiat.
Fără să spună nimic, Freyja străbătu distanţa dintre cei doi şi Ian simţi din nou sentimentul de întregime. Sângele îi pulsa din nou în vene şi inima lui sălta sănătoasă în piept la fiecare bătaie. Şi prin îmbrăţişarea aceea simplă, Ian ştia că Freyja i se dăruise, ştia că deţinea cea mai importantă comoară pe care ar putea-o avea un om şi pe care trebuia să o preţuiască pentru tot restul vieţii.
Ştia că îşi ţinea în braţe jumătatea feminină a Androginului.

**Freyja Maegan Guðríðr** · 16 Feb 2013, 13:15

Desi nu-i trecu prin minte, Freyja nu se intrebase niciodata daca nu cumva tot ceea ce spusese Ian nu era decat o mare minciuna, prin care tanarul vroia sa rada putin de Freyja. Pentru ca simtea, cu fiecare atom al fiintei sale, ca nu era mintita, si ca sinceritatea domnea intre ei.
Si totusi, inca nu putea crede ca avea ceea ce isi dorise. Daca nu era adevarat? Daca doar visa?
Inghiti nodul pe care il simtea in gat, si se gandi ca nu trebuie sa gandeasca asa. Trebuie sa fie pozitiva si sa nu se mai gandeasca atat la acele "daca".
"Chiar esti aici, nu-i asa?"intreba ea intr-o soapta usoara, cautandu-i ochii verzi.

**Ian Richter** · 16 Feb 2013, 17:31

Ian îi zâmbi, privind-o fix în ochi. Se pregătea să răspundă ceva ca şi Tu ce crezi? sau Îţi par ţie fantomă? pentru a destinde atmosfera, apoi să plece râzând să îl înveţe chestii de dragoni. Însă nu apucă să spună sau să facă nimic.
Un răget asurzitor de dragon sparse liniştea, pacea şi vraja serii într-un milion de bucăţele pe care Ian parcă le vedea căzând pe lângă el.
În următoarele secunde, cerul nopţii fu luminat puternic de pale de foc nuanţat în culori ce-i exprimau feroce căldura.
Ian fu blocat pentru un singur moment. Îşi întoarse privirea de la cer, înapoi spre Freyja. Ea era cea pe care ei o voiau şi tot ea era cea pe care el nu o va da niciodată.
O prinse de braţ şi începu să fugă către capătul sanctuarului, hotărât să scape într-un anume fel prin pădure.

**Freyja Maegan Guðríðr** · 16 Feb 2013, 17:40

La sfarsitul acelei seri, Freyja avea sa realizeze doua lucruri: primul era faptul ca isi gasise marea dragoste, iar al doilea, ca aceasta vacanta la Sanctuar nu era tocmai o vacanta.
Chiar cand incepu sa creada ca nimic nu ii mai poate umbri fericirea, se intampla ceva care o facu sa realizeze ca acel ceva chiar exista.
Nu intelese nimic din ceea ce se intampla, si fu fericita cand Ian reactiona. Pentru ca ea nu avea nici cea mai vaga idee ce anume sa faca. Stia ca cineva o vroia pe ea, dar nu stia de ce. Stia ca dragonii ei o aparau, si si-ar fi dorit sa-i poata proteja in continaure, insa din pacate nu avea cum. Ea poate ca era puternica, insa nu avea chiar puterea de a apara aceste creaturi. Ele nu erau invincibile, insa se puteau apara singure, iar Freyja nu putea face nimic.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Sanctuarul Dragonilor Romani 1 2 Next » //  / I will always find you

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Sanctuarul Dragonilor Romani
1 2 Next »
/ I will always find you