Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Trofeelor

« Previous 1 2 3 Next »

/ Into the nothing.

Desiree vazu imediat schimbarea produsa la colega sa. Era clar ca incerca sa se calmeze impotriva vointei ei, dar cel mai important lucru era ca macar dorea asta.
- Tu chiar crezi ca mai conteaza daca ne mintim sau nu? spus Ainsley pe o voce joasa. Tocmai asta e, nu mai conteaza, atata timp cat stim ce facem ceea ce trebuie.
Tanara rasufla adanc , apoi continua:
- Scopul scuza mijloacele, nu-i asa?
Desiree cunostea foarte bine zicala aceea. Era cea pe care o folosea intotdeauna pentru a iesi dintr-o situatie jenanta. Isi ridica capul, infruntand privirea de necitit a lui Ainsley.

Stia ca va face mereu ceea ce trebuia pentru a se proteja pe ea insasi, mai presus de toti. Sa aiba dreptate.. mai presus de toti. Sa fie cea mai buna. Dar spera ca Desiree va intelege asta intr-un final. Ce iluzie demna de un final grandios.
Simtea furia inca mocnind surd inauntrul ei, asa ca incerca sa se linisteasca.
Privind-o in ochi, Cercetasa vorbi:
- Nu vreau razboi. Niciodata nu am vrut, indiferent de ce au gandit ceilalti oameni despre mine.
- Si totusi.., o intrerupse Ainsley.
- Si totusi nimic. Nu te preface ca e vina mea din nou. Ar trebui sa fim unite ca sa luptam pentru acelasi scop, nu-i asa?

- Pentru ca e mai usor sa pleci decat sa lupti pentru adevar, continua ea.
Stia ca o citase pe Ainsley. Si stia si ea, dupa privirea pe care i-a aruncat-o dupa ce si-a terminat prelegerea. Spera doar ca fata sa inteleaga mesajul pe care dorea sa i-l transmita- pentru a lupta, trebuia sa fii o echipa adevarata. Fara ezitari, fara minciuni.
Nu avea idee daca sa aiba incredere pe Ainsley sau nu. Pe de o parte, era secretul ei; pe de alta parte, era secretul Ariei. Amandoua aveau de pierdut daca incheiau alianta.
Intr-un final, Ainsley ofta.
- Sunt de partea ta. Si, oricat urasc asta, chiar recunosc ca ai dreptate.

Tanara se dadu batuta. Cercetasa avea dreptate, oricat ar fi dorit ea sa nege; cu minciuni nu rezolvai absolut nimic. Gandindu-se mai bine, descoperi ca singurul lucru care o impiedicase sa recunoasca adevarul in fata lui Desiree fusese mandria sa. Atata tot.
La urma urmei, daca se baga in alianta asta, mai bine o facea cu totul.
- Nu-mi vine sa cred cat de usor ai recunoscut asta, rase Desiree in spatele ei.
Usor? isi spuse Ainsley in gand. Nu a fost deloc usor.
- Ai dreptate, si cu asta basta, se rasti ea. Continuam sa cautam pe aici sau nu?
Simtea medalionul Ariei zvacnind in buzunarul robei, dar macar stia ca facuse alegerea cea buna.

Desiree aproba usor din cap. Intelese destul de repede situatia in care se afla Ainsley - intelese ca nu se simtea prea comod recunoscand ca nu avea dreptate. Cel putin, asa s-ar fi simtit Desiree daca ar fi fost in situatia ei.
Uitandu-se pe fereastra, fata observa ca o ploaie usoara se abatuse asupra domeniului Castelului, lasand florile de toamna incarcate cu picaturi de apa. Genul de ploaie care te facea sa iti doresti sa iesi afara si sa dansezi nestingherita ca si cand fericirea ar fi inca posibila.
Cele doua colege continuara sa se uite prin Sala Trofeelor, desi Desiree nu era prea sigura ca vor gasi ceva important. Singura ei speranta fusese sa caute prin arhiva Bibliotecii. Isi plimba privirea prin incapere si atunci vazu ceva ce i-ar fi putut fi de ajutor. Un dulap in care se pastra evidenta Sefilor de Promotie aflati vreodata la Hogwarts.
Spera ca macar acolo se gaseasca ceva.

Ainsley ofta. Bun, nu mai era chiar atat de sigura ca venirea in Sala Trofeelor fusese o idee atat de buna. Sugerase asta in lipsa de alte alternative, dar sansele de a gasi ceva semnificativ erau aproape nule.
Stia ca Desiree nu se va da batuta atat de usor. Va incerca sa afle cine au fost parintii ei cu orice pret. Stia ca va ucide.. sau se va lasa ucisa. Una din doua. Atata timp cat mai exista o scanteie de speranta, ele erau obligate sa caute mai departe.
Observa ca sefa ei de casa se oprise lintr-un loc anume. Poate ca, in sfarsit, am gasit ceva, zise ea in sinea ei, oarecum usurata. Desi nu i-ar fi spus lui Desiree lucrul acesta in fata, chiar sa saturase de cautat.
- Ai gasit ceva? intreba, nerabdatoare.
Primi ca raspuns foaia lipita de dulap. Sefi de promitie si perfecti, scria. Era un loc bun pentru cautat.

Desiree privi dulapul fara sa-si arate nicio emotie pe chip.
- Sa speram ca vom gasi, murmura ea.
Nu voia sa-si arate triumful inainte ca sa gaseasca ceva concret. Stia ca dezamagirea ar fi fost de doua ori mai rea dupa aceea; nu voia sa castige doar o infrangere.
Isi dadu parul pe spate si deschise sertarele. Toate erau pline de diferite documente, dar, din fericire, erau etichetate pe ani. Rasufla usurata. Temerea ei cea mai mare fusese sa nu gaseasca anii etichetati pe toate foile aflate acolo.
Isi intoarse privirea catre Ainsley, lasand sa-i scape emotia in tonul vocii.
- Vezi daca nu ne va deranja cineva. Pe urma poti veni inapoi aici.

Ainsley isi dadu ochii peste cap cand auzi autoritatea din glasul Cercetasei, insa nu protesta. Isi dadu seama dupa emotia intiparita pe chipul ei ca era convinsa ca va gasi ceva despre parintii ei in toate acele hartoage; Ainsley nu era atat de multumita. Nu ar fi avut niciodata rabdare sa caute prin toate acele documente.
Se intoarse de la Desiree, apoi iesi pe usa ce dadea in Sala Trofeelor. Cativa elevi se plimbau pe coridoare, insa niciunul nu parea interesat sa se holbeze la medalii in acea zi. Macar un lucru merge bine, gandi ea, imaginea tuturor hartiilor din acel dulap bantuind-o. Nu avea niciun chef sa se intoarca, dar avand in vedere ca era vorba de Desiree...
Isi scoase bagheta din buzunarul robei. Puse un farmec asupra salii ca sa se asigure ca intr-adevar nu le va intrerupe nimeni, apoi reveni langa colega ei.

- 2001, 2000..
Numara in gand. Cam pe unde trebuia sa se opreasca cu anii? Hotari apoi se investigheze fiecare Sef de Promotie de la anul 1980 in jos. Nu avea alta idee mai buna, asa ca incepu sa rasfoiasca fiecare dosar ce data din acei ani.
Ainsley reveni in scurt timp. O surprinse cu coada ochiului asezandu-se in genunchi, langa ea. Cand isi intoarse capul , Desiree observa ca avea o privire goala. Inexpresiva.
- Ai patit ceva? intreba ea, cu delicatete.
Nu voia sa o mai supere cu ceva. Adica, nu voia sa mai asiste la discutii interminabile ce aveau mereu acelasi rezultat.
- Sunt prea multe hartoage aici, marai Ainsley. Cum te poti astepta sa ma uit prin toate?
Desiree rase.

Marai atunci cand auzi pe Desiree razand. Trebuia sa o faca sa inteleaga exact senzatia pe care o percepea ea in acel moment, altfel ar fi continuat sa o ironizeze pana la nesfarsit. Isi drese glasul, mai mult ca sa elimine stanjeneala pe care o simtea traversandu-i pielea.
- Sunt prea multe, ii spuse ea. De unde sa stim noi exact unde sa cautam?
Asa e bine, se gandi ea. Acum parea ingrijorata, nu de-a dreptul stupida.
Desiree continua sa ranjeasca.
- Stiu unde trebuie sa cautam, ii zise Cercetasa cu entuziasm, aratandu-i un teanc de dosare. Daca exista ceva pe aici, o sa gasim cu siguranta.
Spunand aceastea, ii inmana si ei vreo zece dosare. Grozav, isi zise ea. De parca oricum orele de Istoria Magiei nu-mi stateau in gat.