Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Coliba Paznicului Vanatului / It's so wrong.

- Ma indoiesc, Hagrid, raspunse Desiree intr-un final.
Il auzi pe urias oftand si se intreba ce patise de data aceea. Ainsley isi dadu sugestiv ochii peste cap, apoi adauga, ca un apropo:
- Nu o crede, Hagrid. Am vazut ca farmecul acela a avut efect.
Cercetasa isi intoarse privirea catre ea, apoi continua:
- Sa stii ca uneori are tendinta vaga de a abera.. asa, ca sa-i dai atentie din cand in cand.
Desiree pufni. Chiar nu ii placea felul in care colega sa o lua peste picior. Era vremea sa inceteze.
- Uite cine vorbeste, sopti ea.

Ainsley pufni. Era hotarata ca in continuare sa ignore remarcile colegei ei.. pana cand ea avea sa inceteze cu toata mascarada aceea. Se intoarse catre Hagrid si il intreba, strecurandu-si in tonul vocii o politete voita:
- Hagrid, parca aveai sa ne spui ceva important. Te ascultam.
O vazu apoi pe Desiree cum isi dadu ochii peste cap. Se stramba, incercand sa reziste impulsului de a-i tranti o replica. Probabil ca era din cauza somnului - nu mai dormise de mult timp asa cum ar fi trebuit.
Hagrid se foi in scaun si ofta din nou.
- Farmecele de uitare pot fi desfacute, zise el.

Il mangaia absenta pe Colt dupa ureche cand auzi cuvintele lui Hagrid. Brusc, teama o invada. Daca vraja ei putea fi desfacuta, atunci isi putea lua adio de la Hogwarts. Si putea spune Bun venit unor explicatii despre parintii ei pe care nu dorea sa le dea..
I se taie rasuflarea.
- Cum adica farmecele de uitare pot fi desfacute? gemu ea. Hagrid, am vazut zeci de oameni facand asta; niciunul din ei n-a pomenit de asa ceva.
Uriasul isi intoarse privirea blanda catre Cercetasa.
- Ba da, se poate. Exista un contrafarmec care e usor de aplicat.

- Sunt sigura ca tipa a facut farmecul corect, clatina Ainsley din cap. Asa ca nu avem de ce sa ne facem griji.
Cercetasa nu intelese de ce Hagrid pufni pe sub barba sa.
- Nu conteaza daca vraja a fost facuta corect sau nu, ii explica el. Poate fi desfacuta indiferent de felul in care a fost facuta.
- Oh.
Ei, bine, situatia deveni in acel moment si mai grava. Putea deja sa-si faca bagajele si sa-si ia adio de la Hogwarts.
- De ce? Si cum poate fi desfacuta? mormai ea, inca cu gandul la bagajele ce va trebui sa le faca intr-un final.

Era gresit. Un joc murdar, facut pentru a distruge. Cum s-a putut intampla asa ceva? Nu stia. Era constienta de un singur lucru - va face orice ca sa impiedice adevarul sa fie dezvaluit. Nu stia cum, dar o va facea indiferent de pretul pe care va trebui sa il plateasca.
- S-a inventat un contrafarmec.. Confundo reverso. Si poate fi aplicata de un vrajitor cu experienta, le explica uriasul. Ah, si mai este si Legilimantia..
- Ne-am prins , Hagrid, il intrerupse Ainsley. Deci sansele noastre de a ne mai intoarce in scoala sunt egale cu zero.
Desiree isi musca buzele, fara a fi capabila sa dea un raspuns bun. Isi ridica privirea spre fereastra micuta a colibei si observa mai multe lumini aprinse. Si pe cineva coborand treptele in fuga. Venind la coliba uriasului, indreptandu-se spre ele..

- Cred ca vine cineva, anunta Desiree, pe un ton inexpresiv.
Hagrid o privi buimac timp de cateva momente, apoi se ridica de pe scaun si ajunse repede in fata ferestrei colibei. Ainsley arunca si ea o privire dincolo de sticla geamului si vazu ca un profesor venea catre ele. Ca sa-l avertizeze pe Hagrid, probabil. Norocul uriasului ca deja fusese avertizat..
- Oh, grozav, gemu Cercetasa. Cate surprize vom mai avea in noaptea asta?
Uriasul se intoarse apoi catre ele, de parca abia atunci ar fi observat ca se aflau acolo.
le intreba el, nerabdator.
- Ce asteptati? Plecati, inainte sa observe cineva ca ati fost pe aici.
Le facu un semn catre usa din spate. Ainsley dadu sa plece, dar Desiree fu mai rapida, taindu-i calea.

Reusi sa ajunga in fata colegei ei chiar inainte ca Ainsley sa dea usa de perete si sa plece.
- Trebuie sa ramanem, ii sopti ea, imperativ. Trebuie sa aflam ce s-a intamplat cu tipul acela.
Aceea era cea mai buna varianta pe care o gasise. Ainsley facu ochii mari si o privi de parca nu ar fi fost in toate mintile.
- Esti nebuna? zise ea, iritata.
Ofta si-si scoase bagheta din buzunarul robei. O indrepta spre Ainsley inainte ca sa realizeze ce se intampla; iar in momentul urmator, fata disparu. Desiree rasufla usurata; chiar putea sa faca o vraja de invizibilitate.
- Hagrid, noi ramanem aici, il anunta ea pe urias.

Se simtea ciudat din cauza vrajii de invizibilitate; isi ridica mainile in fata ochilor, dar nu vazu nimic. Isi simtea inima batand in piept.. dar care inima? Inainte sa mai aiba timp sa mai mediteze asupra a ce i se intampla, Desiree o impinse sub patul lui Hagrid. Nu stia cum de o vazuse, chiar si asa, invizibila. Dupa cateva momente, Cercetasa sopti o incantatie si disparu. Lui Ainsley i se parea ciudat, avand in vedere ca inca simtea rasuflarea colegii ei izbindu-i pielea.
- Oh, la naiba, mormai Hagrid.
Uriasul strangea canile lor de ceai si prajiturile cand se auzi o bataie in usa.

Isi musca buzele cand auzi bataia aceea in usa - una insistenta, hotarata. Colt sceuna o data, dupa care se lasa la podea, langa cele doua Cercetase. Desiree putea sa spere ca planul ei sa nu dea gres si sa se intample ceva rau - daca vraja de invizibilitate nu mai rezista? O multime de scenarii ii treceau prin minte, unele mai neverosimile decat altele.
- Acum, striga Hagrid.
Trecu pe langa patul sub care se ascundeau si sopti:
- Aveti grija.
Desiree aproba din cap, dupa care isi aminti ca Hagrid nu o putea vedea. Uriasul deschise apoi usa. In pragul colibei nu se afla un profesor, cum prezisese ea, ci un reprezentant al Ministerului. Sau cel putin asa arata.

- Cred ca am intrat in bucluc rau de tot, sopti Ainsley.
Desigur, nu o putea vedea pe colega sa; dar o simtea acolo, langa ea. Spre surprinderea Cercetasei, primi un raspuns aproape imediat:
- Nu in bucluc. Ci in rahat.
Se abtinu sa rada, si, in schimb, privirea ei se opri asupra omului ce tocmai intrase in coliba. Avea un aer impunator.
- Rubeus Hagrid? intreba el.
Chiar isi dadu capul pe spate ca sa-l priveasca pe urias drept in ochi. Dupa expresia de pe fata lui, era clar ca Paznicul Vanatului nu il cunostea pe acel om.