Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii
« Previous 1 2 3 4 5 … 8 Next »
/ it's you and me against the world

**Kurt F. Malfoy** · 28 Jan 2012, 15:47

El isi facea griji pentru toti dar nimeni nu se interesa de el. Inca de cand fusese un pusti,el avusese grija de fratele sau iar colegii il considerasera indeajuns de matur si de puternic pentru a tine lumea pe umeri. Dar nu stiau ca era bolnav,nu stiau ca avea probleme. De foarte multe ori fusese victima lor,victima nepasarii. Defapt,intotdeauna se simti ca si cum ar fi fost in plus. Langa Bell,langa Ivy,langa Lexie. Langa oricine,defapt. Chiar daca ele erau amicele lui,tot nu putea sa uite ca era in primul rand barbat si in al doilea rand,mult mai mare decat ele,desi ramasase cu sufletul unu copil. Casa lui nu mai era casa lui,ci o inchisoare. Natalie era o povara,iar tatal sau,moartea cu coasa. El nu mai era decat o umbra. Viata lui era un spectacol regizat prost,cu niste actori netalentati,pe o scena care statea sa se rupa.Iar el isi uita replicile mereu,improvizand.Dar pana cand?

'' Pur si simplu. Imi pasa de amandoi. Trebuie sa ma asigur ca Nate e in regula. La urma urmei,daca nu sunt eu,atunci va ramane el ca sa aiba grija de tine. Si daca nu va fi el,va ramane...celalalt.''

Nu putea sa ii rosteasca numele acelui Clarvazator lipsit de maniere,lipsit de judecata. Nu si-ar fi dorit sa mai aduca aminte de respectivul. Totusi,era necesar sa se gandeasca la ce era mai rau si la cine ar fi ramas langa ea in cele mai groaznice clipe. El era un Intunecat,pana la urma. Putea sa fie ucis oricand.Ce-si dorea insa era sa fie ucis de ea,daca acest lucru ar fi fost necesar.

**Bell Evans** · 29 Jan 2012, 12:32

O urma de incruntare ii aparu pe chip si se desprinse din bratele lui, privindu-l putin dezorientata; realiza insa ce intentionase sa spuna si simti cum sangele ii paraseste obrajii, facand-o sa se albeasca la fata.

"-Sa nu mai spui asta..niciodata" sopti Bell, clatinand usor din cap si imbratisandu-l ea de data asta. Nu mai voia sa vorbeasca despre moarte; nu voia sa afle cine ar fi trebuit sa ia locul cui, care pe care va ucide sau cine va ramane alaturi de ea. "Nate si Sal isi au locul lor. Iar tu il ai pe al tau, si nu il vei pierde niciodata" continua tanara, cu aceeasi voce mica. Nu voia sa-l piarda si pe el.

Gasise un sprijin, o persoana dispusa sa-i fie alaturi in momentele grele; si nu voia sa renunte la ea, la fel cum facuse in trecut cu altele. Daca ar fi trebuit sa lupte, ar fi facut-o. Si cu minimele sanse de invingere, tot ar fi facut-o; se saturase sa piarda pe toata lumea si sa ramana doar ea la final.

Fusese mereu persoana care sa se preocupe de cei din jur, dar mai putin de ea; iar in momentul in care Carsten intrase in viata ei, realizase ca cineva avea grija si de ea. Mai ales dupa moartea parintilor, acest fapt vecnise aproape ca o binecuvantare; Nate - Nate era fratele sau mai mic, alaturi de care crescuse si pe care il iubea, iar Salathiel ii devenise un prieten la fel de apropiat. Nu ar fi vrut sa renunte, iar daca moartea avea sa intentioneze sa il rapeasca si pe unul din ei ar fi facut tot posibilul sa nu reuseasca, oricare ar fi fost pretul platit.

**Kurt F. Malfoy** · 29 Jan 2012, 15:02

Fusese extrem de surprins cand Bell incepu sa spuna toate acele cuvinte. Intotdeauna se confruntase cu prejudecatile iar acum faptul ca gasise o persoana care nu avea asa ceva,i se parea o binecuvantare dar si o povara,pentru ca trebuia sa se obisnuiasca cu acest lucru. Intotdeauna fusese in garda,intotdeauna se luptase cu parerea lor. In primii doi ani de scoala,la Durmstrang,fusese poreclit 'Ciudatul' iar apoi,cand ajunse la Hogwarts primise numele de ''Bazilisc-Uman'',din cauza faptului ca toti il considerau respingator,cu un comportament acid,care rostea cuvinte la fel de amare precum veninul. Nu scapase de aceasta porecla nici dupa ce absolvise,iar ura oamenilor fata de el si familia lui se accentuase dupa atacurile Devoratorilor,la care participase alaturi de tatal si fratele sau. Ii era greu sa se obisnuiasca cu faptul ca Bell il accepta asa cum era. Ar fi fost de-a dreptul imposibil sa nu il considere potrivit pentru a-i fi aproape,din moment ce ii arata numai ceea ce si-ar fi dorit ea sa vada. In realitate,nu-l cunostea deloc. Nu stia de ce era in stare.

'' Nu ai...Tu si Nathan nu ati dori sa locuiti cu mine? Suntem multi,dar nu indeajuns de multi. Asa v-as sti in siguranta. Vreau sa zic ca acolo suntem eu,tata,Natalie si parintii ei. Veti fi langa adulti care va vor proteja. Care va vor ajuta sa treceti peste trauma asta. Considerati-va parte din familia mea.''

Nu avea sa ii dea la o parte daca Natalie ar fi nascut un copil,cat de curand. Dimpotriva,ar fi continuat sa aibe grija de ea si Nate,ca si cum ar fi fost sange din sangele lui. In plus,isi dorise atat de mult sa aibe copii,desi i se parea plictisitor sa astepte pana acestia ar fi crescut. Nate si Bells erau deja mari,trebuia doar sa ii ajute sa se formeze in continuare,in etapa finala a dezvoltarii lor fizice si psihice si sa spere la un nou copil,mic si demn de a purta mai departe numele familiei. Nu si-ar fi dorit nimic mai mult,doar o familie numeroasa.

**Bell Evans** · 29 Jan 2012, 20:14

Surase bland, privindu-l cu un zambet intiparit pe chipul palid, obosit. I se parea o idee foarte buna pentru vacante, desi in cea de Craciun si cea de Pasti puteau ramane la castel. Ofta incet, gandindu-se in acelasi timp ca nu voia sa fie o povara pentru alti oameni. Putea sa se descurce singura, putea sa mearga la Arwen si Lucas sau sa isi petreaca timpul alaturi de Nathan si Shayera in Pestera lui Godric.

"-Nu stiu ce sa zic. Poate vom sta cu voi in timpul vacantei de vara, dar nu foarte mult timp. Nu as vrea sa fiu o povara" murmura ea, incet. I se parea totusi o idee buna.

Incepu sa-si imagineze cum ar fi fost viata ei daca nu si-ar fi pierdut parintii. Probabil diferita - cu mult mai diferita. Incerca de fiecare data insa sa renunte la acest obicei pentru ca era constienta ca nu o ajuta; erau doar vise desarte si sperante care nu aveau niciun rost. Nu mai traiau, nu mai erau acolo pentru ea sau pentru Nate; ramasesera doar ei.

"-Dar multumesc pentru propunere" remarca Bells, zambind.

**Kurt F. Malfoy** · 29 Jan 2012, 20:40

Nu avea cum sa ii considere o povara din moment ce el ii chemase sa stea acolo. Conacul Wildrig nu avea istoria Casei Cumplite,insa era la fel de spatios si era condus de persoane asemanatoare cu acelea care locuisera in Casa. Credea ca lui Bell i-ar fi placut sala de muzica si biblioteca. Defapt,totul. Inclusiv faptul ca ziua arata ca un conac desprins din povestile cu oameni bogati si fericit,iar noaptea precum castelul contelui Dracula. Ceea ce uneori il ajuta nespus,mai ales cand isi dorea sa tina vizitatorii nepoftiti departe.

'' Stii,tu si Nate ati venit in viata mea cand aveam nevoie. Ii aveam pe Natalie si pe tata,dar aveam nevoie de o prezenta tanara.De niste copii. Sunteti unul din cele mai bune lucruri care mi s-au intamplat vreodata.''

In Bell vedea o tanara puternica,demna de respect,demna de a fi mandra de realizarile sale. Nathan era un tanar sensibil dar deloc influentabil,ceea ce reprezenta o calitate enorma,mai ales in ochii lui. Ii invidia pe parintii lor. Avusesera cei mai buni copii. ''Stiu ca voi avea un fiu. Stiu cum va arata si cum il va chema.Am avut o previziune. Dar nu pot spune ca voi doi nu sunteti ai mei,intr-un fel... Si cat de fericit era din aceasta cauza!

**Bell Evans** · 29 Jan 2012, 21:05

Ii stranse mana, privindu-l cu simpatie; vestea ca barbatul avea sa devina tata curand trezise in ea un sentiment nou. Mereu iubise copiii, mereu visase sa devina la randul sau mama si sa-si intemeieze o familie frumoasa, exact cum fusese a ei. Simti insa din nou cum lacrimile i se aduna in ochi, cand amintirile ii invaluisera gandurile; nu putea controla asta, era prea devreme si trecuse mult prea putin timp de la moartea lor.

"-Faptul ca vei fii tata" incepu ea, plecandu-si privirile. "E un lucru minunat" sfarsi tanara.

Stia cat de mult te putea schimba un asemenea eveniment si era constienta ca el avea sa fie un parinte bun. Dupa modul in care se purta cu ea si Nate, nu avea nici cea mai mica indoiala; invatase de-a lungul timpului ca un om care parea cel mai aprig in relatiile cu cei din jur, in cadrul familiei era bunatatea intruchipata. Nu traise experienta asta pe propria ei piele, dar stia ca totul putea sa se schimbe si nimic nu tinea pentru totdeauna.

"-Mi-ar placea sa o ajut pe Natalie, daca as putea; mereu am iubit copiii. Practic, eu l-am crescut pe Nate" spuse Bells, dupa o pauza de tacere. Nu o cunostea prea bine pe iubita lui, dar auzise lucruri foarte bune despre ea. Era totusi ciudat cum criticile bune pe care le auzea despre oameni le credea instantaneu, iar cele rele nu le lua in seama. Considera ca nu e bine sa judeci aparentele pana nu cunosteai persoana respectiva, lucru ce ii rezervase surprize de fiecare data. "Si nu m-a deranjat deloc acest lucru" sfarsi ea.

**Kurt F. Malfoy** · 29 Jan 2012, 21:14

O privi plin de mandrie. Se bucura ca Bell era alaturi de el si ca il va ajuta,desi nu vroia ca acest lucru sa fie o povara pentru ea. Probabil ca era prea tanara ca sa aibe grija de un copil,desi ea il crescuse pe Nate. Totusi,daca se oferise,nu avea sa o refuze. Ii stranse mana,destul de puternic,zambindu-i larg,in timp ce-i stergea lacrimile. ''Iti raman recunoscator. Sunt sigur ca micul meu Roux te va placea inca din clipa in care se va naste.'' Nu putea sa nu se gandeasca la copilasul mic,rosu,care avea sa planga incontinuu. Si la parul lui roscat. Defapt,pustiul avea sa arate la fel ca el,numai ca parul il va da de gol ca se tragea,pe o linie indepartata,din familia Weasley.'' Cele mai bune lucruri vin cand nu te astepti.Si de unde nu te astepti. Privi in pamant,gandindu-se la faptul ca isi dorise acele lucruri,dar nu gandise vreodata ca aveau sa se realizeze.

**Bell Evans** · 30 Jan 2012, 16:42

"-Adevarat" incuviinta ea, cu o urma de zambet in glas.

Mereu urase surprizele; mereu avusese acea teama ca lucrurile se puteau schimba radical, fara sa poata face ceva. La fel se intampla si cu secretele; prefera sa fie scutita de asemenea lucruri.

"-Vad ca i-ati ales deja si numele - unul frumos si deosebit" continua Bells, cateva clipe mai tarziu.

Devenise deja incantata de ideea ca barbatul avea sa devina tata. Un copil mic schimba atat de mult lucrurile incat abia astepta ca micul Roux sa se nasca. Un alt baiat, care avea sa duca numele Wildrig mai departe. Probabil Carsten era mandru - ea cel putin ar fi fost, daca s-ar fi aflat in locul lui. Era constienta de sacrificiile pe care le impunea cresterea unui copil, dar din punctul ei de vedere asta te implinea, te desavarsea ca om. Unele persoane insa se remarcau si prin dorinta de a nu avea copii, de a uri acele mici creaturi zgomotoase, cum le numeau unii.

**Kurt F. Malfoy** · 30 Jan 2012, 17:31

In ochi i se citea fericirea. Ii placea sa se gandeasca la faptul ca practic,desi Natalie nu era insarcinata,acel copil tot avea sa se nasca,ceea ce ii naruia toate intrebarile cu privire la cum avea sa fie viitorul lui. Numele copilului nu fusese ales doar pentru ca era unic si frumos ci si pentru ca i se potrivea. Se spunea ca numele iti poate influenta destinul,intr-o oarecare masura.

Vrei sa-l vezi? Poti sa ti-l arat. Cel putin teoretic,acum este ca si cum ar fi fratiorul tau.''

Putea folosi vraja Legilimens pentru a-i da voie lui Bell sa intre in mintea lui si sa aibe acces la amintirea despre acea viziune. Vroia sa impartaseasca cu cineva toata acea fericire care practic il sufoca. Stia ca va fi bine,stia ca viitorul ii va surade,ceea ce insemna ca atat Bell cat si Nathan aveau sa ii fie aproape. Nu vedea un viitor fara ei. Erau parte din familia lui,totusi - intr-un mod indirect,dar erau extrem de apropiati si ajunsese sa tina enorm la amandoi.

Doar rosteste vraja. Poate asta va genera o viziune noua. Cine stie,poate despre tine?

**Bell Evans** · (This post was last modified: 30 Jan 2012, 18:11 by Bell Evans.)

Zambi usor, rostind incantatia vrajii; gandurile ii fura umplute pret de cateva secunde de imagini haotice, dar in cele din urma ajunse la amintirea de care vorbise Carsten. Era o previziune, memorata detaliu cu detaliu. O vazu pe Natalie, tinand un copil mic in brate; era intradevar un baiat, cu parul roscat si ochii mari. Isi agita vioi pumnisorii prin aer, cu un zambet larg. Carsten era si el acolo, privindu-l cu mandrie.

Amintirea se dizolva, iar gandurile lui Carsten devenira din nou necunoscute; tanara surase larg si il imbratisa inca o data, neputand sa-si stapaneasca bucuria - micul Roux avea sa fie superb.

"-E atat de frumos" sopti ea, cu admiratie.

In minte incepura sa i se formeze alte imagini, cu un posibil copil al sau; il crescuse pe Nate si nu se plansese niciodata. Avea de fiecare data senzatia ca el ramasese la fel de mic si vulnerabil in fata tuturor, dar acum devenise un adolescent in toata firea. O facea sa se simta mandra ca este sora lui.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii « Previous 1 2 3 4 5 … 8 Next » //  / it's you and me against the world

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii
« Previous 1 2 3 4 5 … 8 Next »
/ it's you and me against the world