Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii
« Previous 1 2 3 4 5 … 8 Next »
/ it's you and me against the world

**Kurt F. Malfoy** · 02 Feb 2012, 15:06

Ramase cu gura cascata. Nu crezuse deloc ca asa ceva ar putea fi posibil. Era o fata frumoasa,inteligenta si speciala dar nu se gandea ca Hayden si ea fusesera impreuna.Acum intelegea exact de ce Bell era atat de suparata,de ce era trista si il plangea mereu.

''Am pomenit de el pentru ca nu vreau sa il uitam.Stiu ca iti e imposibil sa il uiti,dar uneori e bine sa impartasesti povara cu mine.''

Se simtea putin ciudat acum,stiind ca fusese ceva intre ei. Era ca si cum Bell ar fi fost..distrusa. Ca si cum corpul ei ar fi fost murdarit. Hayden era de vina pentru asta. Nu o ajuta pentru ca ii era mila de ea ci pentru ca il apropia ceva. Era ceva puternic si pur. Nu dragoste,nu.Era ca si cum Bell ar fi fost totul,o comoara,o zeitate. Cert este ca nu mai simtise niciodata atata ura fata de cineva care se apropia de ea.

**Bell Evans** · 02 Feb 2012, 19:53

Lua o gura mare de aer, menita sa-i calmeze plamanii chinuiti de lipsa oxigenului. Un zambet vag ii acoperi pret de cateva clipe chipul, dar disparu curand; se intoarse, tintuindu-l pe Carsten cu privirile.

"-Hayden nu a fost iubitul meu; nu am fost impreuna, nici nu am fost simpli prieteni. Am fost mai mult decat astea doua la un loc" sopti ea, tematoare, cu o voce ragusita.

Mereu urase explicatiile; poate si pentru ca nu era prea buna la acest capitol si de obicei lumea intelegea cu totul altceva. Spera insa ca tanarul sa fie o exceptie si sa nu incepe sa faca interpretari proprii la ceva ce fusese real, ceva ce se intamplase cu doar doi ani in urma, intre zidurile aceluiasi castel.

Amintirile cu el erau atat de puternice uneori incat avea impresia ca Hayden era acolo, langa ea. Gata sa o ia in brate si sa-i spuna ca totul va trece, gata sa o faca sa rada sau sa o indemne sa se imbrace sau sa manance. Era un frate mai mare, un tata, un cel mai bun prieten un tot unitar care o ajutase extrem de mult in anii in care suferise dupa sora sa. Iar ea il ajutase la randul sau, desi stia ca nici macar nu se comparau sacrificiile facute.

Moartea insa il rapise de langa ea, mai devreme decat fusese necesar. Charles Lestrange - numele devoratorului care il sacrificase pe el pentru realizarea unui horcrux; simtise o usurare aproape bolnavicioasa cand il distrusese si le cautase si pe celelalte. Nu crease decat trei, inainte sa ajunga in Azkaban, pentru ca mai apoi sa evadeze. Iar ea fusese cea care il omorase; prima viata pe care o luase si probabil si ultima. Dar nu ii parea rau pentru moartea lui, ci doar pentru ca ea fusese cea care isi patase mainile de sange; era constienta insa ca meritase.

"-Stii..cel care l-a ucis pe Hayden" incepu ea, dar se opri in cele cateva secunde care urma. "L-am ucis la randul meu" sfarsi cercetasa, analizandu-i reactiile lui Carsten.

**Kurt F. Malfoy** · 03 Feb 2012, 11:06

Intotdeauna avusese impresia ca familia Lestrange fusese una respectabila,vrajitori puri care stiau cu siguranta ce-si doresc,persoane care luptau pentru intunecati,alaturi de intunecati. Ca si el,ca si familia lui de altfel. Stia ca o data si o data avea sa se intample la fel si cu el. Inevitabil va sta fata in fata cu o persoana la care tinea si careia nu ii va veni sa creada ca el era astfel. Moartea ar fi fost mai placuta,mai usoara daca ar fi fost ucis de ea. Stia insa ca Bell nu ar fi putut sa ii faca rau dar nici sa il lase sa distruga Lumea Vrajitoreasca.Ceea ce ii spusese ea nu provoca nici o reactie. Ii era indiferent. Ucise de prea multe ori pentru a mai gasi ceva extraordinar in asta. Pentru el devenise un lucru normal,un lucru pe care il facea aproape zilnic. Incepu sa mearga in jurul ei,analizandu-i expresia fetei si modul in care trupul ei tremura.

'' Ai ascuns bine cadavrul? A fost o moarte dureroasa,banuiesc. Te-a vazut cineva? Ai lasat amprente,el a lasat sange pe corpul tau? Stii,pana si omuciderea este o arta. Tind sa ma consider egalul lui Van Gogh din acest punct de vedere. El colora panza,eu colorez corpul lor cu sange. Nu te teme,nu atac pe oricine. Si nu,nu esti o vitoare victima. Nu ma atragi din acel punct de vedere.''

Nu il surprinse faptul ca ucise pe cineva. I se parea un lucru normal. Pana si un pusti de trei ani putea sa ucida pe cineva,din greseala. Aprindea un chibrit,il punea la temelia casei,apoi mai aprindea unul si asa izbucnea un incendiu. Nu era nimic surprinzator sa ucizi un om. Important era modul in care o faceai,de ce o faceai si cum ascundeai urmele. ''Deci,ce i-ai facut? L-ai nimicit cu un Avada Kedavra micut sau l-ai pus la pamant cu un Crucio,apoi l-ai imobilizat si ai inceput sa il tai,scotand organele din el si lasandu-l sa sangereze pana moare?''

**Bell Evans** · 03 Feb 2012, 16:07

"-M-am rezumat la un mic discurs inainte si un Avada Kedavra!" raspunse tanara, sec. O dezgusta sa vorbeasca despre acea amintire. Nu era mandra de ea pentru ca facuse asta, dar pe de alta parte simtea ca in modul asta razbunase moartea lui Hayden. "Si nu am lasat urme, am transfigurat cadavrul intr-o piatra pe care am ingropat-o in Padurea Interzisa. Nu s-a aflat nimic, incidentul s-a petrecut in urma cu un an si de atunci Charles este dat disparut" continua ea, cu acelasi ton scazut. Talentul la acea materie ii fusese de ajutor.

Era constienta ca ce facuse se situa mult sub persoana sa si fusese jalnica, dar nu ii mai pasa. El ii rapise cel mai bun prieten, sufletul pereche de care avusese intotdeauna nevoie. Practic, o lasase singura pe lume; moartea, in schimb, fusese ceva mult prea usor pentru el. Eliberarea, daca putea sa o numeasca asa. Nu avea de gand sa mai faca vreodata o asemenea fapta; nu era adepta crimelor, dar cazul acela fusese singura exceptie.

"-M-am simtit ciudat la inceput..dupa ce l-am ucis; dar apoi am incercat sa-mi limpezesc mintea ca sa termin treaba" murmura Bell, pierduta in ganduri. Amintirea acelei zile ii reveni din nou in minte; fusese o senzatie stranie, nebanuita. Dar neplacuta in ansamblu.

**Kurt F. Malfoy** · 03 Feb 2012, 17:21

O privi fix in ochi,stand acum fata in fata cu ea. Se apleca putin,fiind la acelasi nivel cu Bell apoi o trase mai aproape de corpul sau. Ii inspira parfumul,mirosul caracteristic al pielii. Diferit la fiecare om in parte. Auzul si simtul olfactiv erau foarte dezvoltate in ceea ce il privea. Nu,Bell nu avea sa ajunga niciodata victima lui. Mirosul ei il lasa rece,nu ii spunea absolut nimic. Inca un motiv pentru care nu o putea considera mai mult decat o copila. Copila lui si numai a lui. Bell ii apartinea,intr-un mod ciudat dar sigur.

''Daca o sa mai vrei sa vezi pe cineva mort,lasa asta in seama mea. Ceea ce ai facut tu a fost ceva ce nici nu se numeste crima. L-ai eliberat pe nenorocit. In locul tau eu as...''

Dar nu continua. De ce? Pentru ca daca ar fi continuat Bell ar fi aflat ce era cu adevarat. L-ar fi considerat un animal,un monstru. Ar fi aflat cat de diferit era in realitate fata de ceea ce o lasa pe ea sa vada. Nu se deschise niciodata in fata cuiva. Exceptandu-l pe Victor Olivier,in acea noapte,cand participasera impreuna la acea mica distractie sangeroasa si din care se alese cu o nota personala : niciodata sa nu mai apeleze la complici,chiar daca era ceva spontan. Mai important,niciodata pusti. Ei isi bateau joc de acea arta si nu o luau in seama. Faceau lucrurile de mantuiala. La fel cum facuse Bell. Nu sculptase in cadavrul acelui Devorator,nici macar nu intinse vopseaua rosie pe panza sau in jurul sevaletului. Nu il arse,nu-l taiase. Ii oferise o moarte directa si fara chinuri. Atat de frumoasa dar in ochii lui atat de imperfecta. Daca ar fi participat la acea crima,s-ar fi simtit jignit.

'' Nu te pot invinui. Tu nu esti ca mine. Si sper sa nici nu ajungi vreodata.''

**Bell Evans** · (This post was last modified: 03 Feb 2012, 17:52 by Bell Evans.)

Il privi cu oarecare resemnare; putea sa-i citeasca in priviri dorinta ca ea sa nu afle cine era cu adevarat. Aflase insa destule si auzise si mai multe din partea unor apropiati. Multi o intrebau cum de are o relatie atat de apropiata cu el, cum poate sa stea aproape de Carsten; le raspundea insa tuturor cu o indiferenta acerba, aproape necaracteristica ei. Pentru prima data in viata nu ii pasa. Aproape binecuvanta aceasta senzatie.

Stia ca barbatul nu era un sfant; aprecia totusi grija lui de a-si ascunde adevaretele trasaturi in fata ei si pe de alta parte se simtea vinovata. Putea sa indure mai multe lucruri decat lasa sa se vada; era constienta ca el nu stia asta si poate era mai bine asa. Si totusi, intr-un moment de slabiciune se ridica usor pe varfuri si il imbratisa, lasandu-si capul pe umarul lui. Isi aminti de imbratisarile lui Hayden si o cuprinse din nou un tremur violent pe interior; nimeni nu mai reusise niciodata sa-i dea acel sentiment de protectie, de invincibilitate.

"-Nu te mai ascunde in fata mea; stiu ca esti asa doar cu mine" sopti ea, cu chipul ingropat in camasa lui.

Poate facuse o greseala spunandu-i asta; intradevar, nu stia totul despre el. Dar stia destul, sau cel putin asa considera ea. De un lucru era sigura - nimeni nu mai facuse ce facuse Carsten pentru ea si Nathan. Iar pentru asta avea sa ramana mereu alaturi de el, indiferent de ce greseli sau fapte ar fi comis. Cu toate ca nu era de acord, asta nu schimba modul in care ea simtea ceva pentru el. Acea senzatie de familiaritate, acel sentiment de protectie si blandete pe care doar el putea sa i-l ofere. Exact ca un tata, ca tatal pe care il pierduse.

Ar fi dat orice sa poata sa faca si ea ceva la randul sau pentru el; simtea ca merita atat de mult si, spre dezamagirea ei, primeste atat de putin. Nu era un om rau, cel putin nu era un om rau in ceea ce o privea pe ea. Nu fusese niciodata dur cu ea, nu ridicase tonul vocii, nu intentionase sa o loveasca sau sa-i faca rau intr-un alt mod. Doar bunatate, blandete, compasiune - atat putea citi in privirile lui.

**Kurt F. Malfoy** · 03 Feb 2012, 18:20

O privi speriat,apoi de-a dreptul uimit. Mainile i se inclestara in jurul taliei ei,strangand-o cu putere.Nu ii venea sa creada ca asa ceva era posibil. Ea stia ce si cine era cu adevarat. Stia ca nu era un devorator numai cu numele,ci faptul ca isi devora victimele la propriu. Oare stia exact cum actiona? Oare stia cat rau putea sa faca,doar pentru ca asta ii trezea acea placere bolnava? Probabil ca nu. Important era ca aflase anumite lucruri. Si totusi,era acolo. Il lasase sa o vada plangand,il lasase sa o imbratiseze,il lasase sa aiba grija de ea. Sa fie parte din viata ei,din lumea ei. O lume ingrozitor de dificila,dar extraordinar de frumoasa. Bell ii oferea o bucatica din Rai si din Iad deopotriva,dar ii placea atat de mult acest lucru. Nicicand nu se simtise mai viu. Avea in sfarsit un motiv pentru care sa traiasca.

'' Cum poti sa tii la mine? Cum poti iubi asa ceva?''

Nu se referea la faptul ca arata ingrozitor,imbracandu-se ca un vagabont si comportandu-se de parca ar fi fost regele lumii,cand defapt era un nimeni. Nu vorbea de faptul ca toti care il vedeau strambau din nas,luandu-l drept un cersetor in corp de om respectabil. Vorbea strict despre faptul ca tot ce il inconjura era egal cu moarte si distrugere. Ii ucidea pe cei care ii placeau sau care ii atrageau atentia in mod special. Din fericire insa,existau cateva exceptii. Extrem de rare. Nu stia cum de ea putea sa tina la el cand stia cine era si ce facea. Ii era rusine de el insusi,pentru prima oara in viata.

**Bell Evans** · (This post was last modified: 03 Feb 2012, 18:33 by Bell Evans.)

Simtea tensiunea din bratele lui, aproape inclestate pe talia ei subtire; simtea si durerea venita din lipsa circulatiei sangelui, dar nu spuse nimic. Probabil o astfel de remarca din partea ei l-ar fi ranit si asta era ultimul lucru pe care il voia in momentul de fata. Voia doar sa-l faca sa realizeze ca si ea ar fi fost acolo pentru el, ca si ea tinea la el intr-un mod la fel de realistic. Si se temea sa nu-l piarda sau sa-l indeparteze cumva.

"-Iubesc asa ceva pentru acelasi motiv pentru care tu tii la mine" ii raspunse ea, cu o urma de zambet pe chip. "Nu trebuie sa ai un motiv, asta vine din suflet, din adancul fiintei tale. Nu e ca si cum ar fi ceva ce ai putea controla - si chiar daca ar fi asa, nu s-ar schimba nimic" sfarsi cercetasa.

Acela fusese poate unul din cele mai sincere momente din viata ei; de obicei nu mintea, pentru ca toata lumea isi dadea seama cand o facea. Dar acum nici macar nu intentionase; spusese exact ce avea in minte si in inima. Tinea la el si asta nu putea sa se schimbe; facuse atat de multe pentru ea si totusi. Nu era obligatie, nu era ceva care o lega de Carsten, ceva ca o datorie. Nu se apropia nici macar putin de acel sens.

Era natural, firesc, normal; nu avea cuvinte sa descrie sentimentul pe care doar el reusea sa i-l dea. Se simtea protejata, de parca nimic nu ar fi reusit sa o raneasca. Hayden si tatal ei fusesera la fel si pe ei ii pierduse; acum teama ei devenise una si mai adanca. Dupa ce suferise in urma mortii atator persoane dragi, se temea si pentru viata lui Carsten; avea impresia ca toti cei apropiati ei sunt blestemati si in cele din urma isi gasesc sfarsitul, intr-un mod sau altul. Hayden murise; Rose plecase departe de castel, iar parintii ei sfarsira intr-un mod si mai oribil.

"-Orice ar fi..nu as vrea sa te pierd. Nu si pe tine" sopti Bell, oftand incet.

**Kurt F. Malfoy** · 03 Feb 2012, 19:18

O ridica in brate,sarutandu-i chipul. Isi dorise de la inceput sa analizeze fiecare lucru in parte,sa-l disece,uneori la propriu. Acum insa vroia ca totul sa pastreze acea nota de mister. Era ceva puternic intre ei,o legatura aproape egala cu cea dintre mama si copil,dintre gemeni. Eventual mult mai puternica. Era ceva divin,la care nici nu ar fi avut curajul sa viseze.

'' Oh,e cel mai dragut lucru pe care mi l-a spus cineva vreodata.''

Rosise cu adevarat. Unele femei spusesera ca era mai bun decat ciocolata,altele ca era aproape perfect dar nici nu una nu il acceptase,nici una nu tinuse la el asa. Bell,cu inocenta ei,il facea sa se simta extrem de norocos. Era norocos. De cateva zile insa un gand nu ii dadea pace. Trebuia sa ii spuna acel lucru. '' Imi aduci aminte de Jane,din Mandrie si Prejudecata. Atat de buna,atat de usor de impresionat. Nu vreau sa devin ca Bingley!'' Caci personal era intruchiparea Domnului Darcy,numai ca stia sa se ascunda bine. Totusi,Bell isi daduse seama si avea sa continue ceea ce incepusera. Nu era dragoste la nivel sexual,nu era nimic amoros. Era vorba pur si simplu de a se completa reciproc.

**Bell Evans** · (This post was last modified: 03 Feb 2012, 19:32 by Bell Evans.)

"-Crede-ma, nici eu nu as vrea sa te transformi in Bingley" chicoti ea, inca in bratele lui. "Nu semeni deloc cu el; nu pari a fi tipul ala usor influentabil care ar renunta la lucrurile in care credea cu adevarat doar pentru ca cineva ii sugera ceva" sopti tanara, cu un zambet asternut pe chipul palid.

Isi aminti de vremurile in care isi dispera sora cu acea carte; era preferata ei - mereu fusese. Jane Austen, desi scriitoare Incuiata, reusise sa o impresioneze cu fiecare volum scris. Daca exista un lucru pe care l-ar fi luat pe o insula pustie, atunci acea carte era prioritara pe lista. Se regasea in randuri, in atitudinea personajelor, in sentimentele si frustrarile lor. Il adorase pe Darcy inca de la primele pagini in care isi facuse aparitia; acel caracter misterios, misogin si orgolios in unele scene, dar rapit de frumusetea sentimentului de dragoste in cele din urme si ingenuncheat in fata acestuia. Iar Elizabeth reprezenta modelul ei in viata - desi nu reusise niciodata sa fie ca ea; semana mult mai mult cu Jane. Iar Carsten o spusese inca o data, desi o mai auzise si pana atunci.

"-Si mi se pare ca semeni mult cu domnul Fitzwilliam" murmura tanara, continuand sa zambeasca. Carsten aducea chiar foarte mult cu Darcy si nu se gandise niciodata la asemanare pana in acel moment.

Era ceva atat de ciudat intre ei incat nu reusea sa-si explice nici ei; un fel de atractie de natura sufleteasca, de parca el era tot ce avea ea nevoie si ce nu avea sa fie niciodata. Si totusi, se remarca a fi un sentiment placut; nici pe departe chinuitor sau frustrant, ci doar normal, de parca ar fi fost cel mai firesc lucru. Ceva inexplicabil, dar in acelasi timp venit parca din ceruri. Avea nevoie de el. Mai mult decat isi imagina.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii « Previous 1 2 3 4 5 … 8 Next » //  / it's you and me against the world

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii
« Previous 1 2 3 4 5 … 8 Next »
/ it's you and me against the world