Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii
« Previous 1 2 3 4 5 … 8 Next »
/ it's you and me against the world

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 31 Jan 2012, 16:48 by Kurt F. Malfoy.)

''Multumesc.'' Era fericit. Bell parea sa se descurce perfect in rolul de sora iar el in rolul de tata. Fiecare avea propriul rol pe care trebuia sa il joace magistral,in caz contrar,aveau sa se intample numai lucruri ingrozitoare sau cel putin lucruri nepotrivite in cazul unei familii. Ar fi aparut neintelegerile. Ar fi aparut ura intre frati. Simtise acea ura in adancul sufletului si nu scapase de ea nici acum,cand el era mort. Trecuse aproape un an de atunci si tot un an de cand mama sa murise, probabil de dorul celui mai tanar dintre gemeni. Intotdeauna il iubise mai mult pe Klaus iar asta il ranise intotdeauna. Bell din fericire era o sora nemaipomenita,jucand rolul de mama simultand. Ea il crescuse pe Nate,probabil din joaca. Probabil fusese ceva instinctiv. Cine sa mai stie?

'' Cu era Nate in copilarie?''
Si-l imaginase de multe ori dar nu putea sa isi dea sigur seama asa ca prefera sa intrebe persoana cea mai potrivita pentru a-i raspunde la intrebare. Era amuzant sa aflii lucruri noi despre persoanele pe care le cunosteai.

**Bell Evans** · 31 Jan 2012, 16:54

"-Era..complet diferit" murmura tanara, cu glasul cuprins de un tremur aproape inobservabil.

Isi aminti copilul care o astepta in fiecare vacanta de Craciun sau la terminarea anului in Gara, cu un zambet imens pe chip; ii sarea in brate si incepea sa ii spuna cat de mult ii simtise lipsa, cat de goala era casa fara ea si sora sa. Iar parintii ii priveau cu mandrie, rugandu-l de fiecare data sa nu o cicaleasca prea mult. Dar ea il iubise din clipa in care aflase ca va mai avea un frate si nu existase niciodata pericolul de a-l uri sau invidia. Nu ar fi fost niciodata in stare sa ii poarte pica, sa il urasca sau sa nu ii ierte ceva. Probabil asta se intampla cand iubeai cu adevarat pe cineva.

Moartea parintilor isi spusese cuvantul in cea mai tragica maniera posibila; din copilul sociabil, vesel si vioi, Nate devenise un adolescent retras, fara a simti nevoia sa petreaca timp in compania celorlalti. Suferinta schimba intradevar oamenii, pentru ca Bells era singura cu care el vorbea si in fata careia isi deschidea sufletul.

"-Dupa ce au murit parintii nostri s-a schimbat radical. Nu era asa inainte de asta; cred ca nu l-ai recunoaste daca ti l-as fi prezentat cu un an in urma" continua Bell, dupa o pauza lunga de tacere.

**Kurt F. Malfoy** · 31 Jan 2012, 19:22

Nate si Hayden fusesera singurii barbati cu care putea vorbi,cu care nu se luptase. Pe primul il cunoscuse din greseala,cand acesta ii distruse chitara,crezand ca e a altei persoane apoi se oferi sa ii cumpere una noua. Fusese o prieteneie atipica,intensa. In unele momente simtise ca si cum ar fi fost mai mult decat o prietenie si atunci se ascundea,nu vorbea cu el, Si il ranea si stia asta. Iar acum regreta ca se jucase cu bietul copil. Pe Nathan insa il cunoscuse prin intermediul surorii lui si stia ca nu va putea lega o prietenie atat de stransa. Nici nu vroia asta. Pentru ca n-ar fi fost in stare sa stea aproape de cineva care ...ii semana atat de mult.

Simti apoi din nou o senzatie neplacuta,de frig si umezeala. Cobra lui,Less,venise in sfarsit. Livrase deci mesajul. Era un animalut foarte dragut dar din pacate..nu era orice fel de animal de companie. Avea o poveste care ar fi impresionat pe oricine. '' Nu te speria. Stie ca iti e teama de ea. E un animag. Te aude,ti-ar putea vorbi. Dar nu va renunta niciodata la forma aceasta.'' Cand o gasise,in urma cu cinci ani, aproape ca nici nu mai crezuse ca era in viata si ar fi vrut sa o duca la morga sau sa ii anunte familia,daca ar fi avut. In trecutul lui nu exista decat moarte si distrugere. Cu siguranta nici viitorul nu avea sa fie mai frumos.

**Bell Evans** · 31 Jan 2012, 20:56

"-Un animag?" repeta ea, usor surprinsa. "Interesant" ingana Bells.

Isi aminti povestea cu animagii pe care i-o citea mereu lui Nate, inainte de culcare; adora acea istorioara scurta, desi o schimba aproape de fiecare data pe alocuri. O gasise intr-o carte veche, din biblioteca mamei sale. Pe langa Povestile Bardului Beedle, aceea era de departe favorita lui. Ofta incet, cu un mic zambet.

Ii era dor de vremurile in care Nathan era un copil lipsit de griji, vioi si vorbaret; acum parea de nerecunoscut si chiar se ruga mereu sa isi revina, sa se schimbe inapoi. Era constienta ca asta nu s-ar fi putut intampla prea repede, dar speranta murea ultima. Inca mai spera ca viata sa ii ofere si putina bucurie.

Privi cobra lui Carsten, care se unduia usor prin aer la cativa metri de ea; o privi cu oarecare blandete si intinse mana ezitand. Nu era un animal pana la urma, ci un om chinuit - cel putin din punctul ei de vedere.

**Kurt F. Malfoy** · 01 Feb 2012, 15:03

'' Nu te gandi ca e chinuita. Nu. Forma de animag este o salvare pentru ea. Ea a ales sa ramana asa,vesnic.'' Cobra cobori de pe trupul lui,ascunzandu-se undeva sub un fotoliu. Nu ii placea sa se vorbeasca despre ea. Nu ii placea sa auda acea poveste din nou. Carsten nu siguranta avea sa ii povesteasca lui Bell tot ce se intamplase. ''Am gasit-o acum cinci ani,in Londra. Era ranita,mutilata. Am luat-o acasa si am ingrijit-o. Era in primul an la Hogwarts,la Viperini. Nu a mai vrut sa mearga la scoala,pentru ca ii era rusine de cum arata. Imagineaza-ti o fata cu parul saten,cu ochii verzi,frumoasa dar care apoi,din cauza unor oameni cu suflet de animale,ajunge sa ramana fara buza inferioara,fara dinti,cu un ochi scos si cu maxilarul aproape distrus.Asa ca Alessine a devenit Less,sarpele meu de casa.'' Nu avea sa uite acea seara niciodata. Un biet copil agresat fizic si sexual,lasat aproape mort intr-un sant. Si se mai intrebau de ce existau crime,de ce el insusi se razbuna,ucigand? Cum sa nu te razbuni cand ei iau tot ce e mai bun din tine? '' Ei i-au distrus fizicul. Mie mi-au luat inocenta,bunatatea.''

**Bell Evans** · 01 Feb 2012, 15:54

"-Imi pare rau" fu tot ceea ce putu sa spuna.

Se gandise de multe ori la oamenii care faceau rau doar pentru a-si satisface un fel de placere proprie. Aveau o satisfactie daca omorau pe cineva sau asta era principala lor cale de a se razbuna pe cineva.

Ii veni in minte instantaneu momentul in care aflase de moartea parintilor; mersese la Minister si printre multimea adunata reusi sa vada usa biroului mamei sale deschis si cadavrul intins pe covorul pe care il adora. Mereu statea acolo, in fata focului din semineu, cand era mica si mama sa o aducea la servici; iar a doua lovitura venise cu aceeasi repeziciune. Si tatal sau fusese gasit in aceeasi stare, la locul sau de munca.

Nu intelegea cu ce gresise ea, sau de ce se intamplase asta; poate pentru ca fusese lidera Ordinului in anul ce trecuse, dar oricum renuntase. Nu avea sa se mai implice in nimic, nici in Ordin nici sa treaca de partea Devoratorilor; prefera sa ia totul pe cont propriu si sa se ocupe singura de razbunarea mortii parintilor sai.

**Kurt F. Malfoy** · 01 Feb 2012, 16:28

Agresorii lui Less nu erau aceiasi cu cei ai lui Carsten. Barbatul avusese grija sa ii ucida pe cei care il ranisera,cu mult timp in urma. Nimeni nu s-ar fi gandit ca un adolescent de doar cincisprezece ani sa comita un masacru,mai ales ca pe atunci nimeni nu stia de faptul ca era bolnav.Avusese de-a face mult timp cu Aurorii,mai ales dupa ce evadase de la Azkaban. Ca si acum,tragea cateva sfori pentru a nu se intoarce in acel loc. Desi statuse in acel loc doar patruzeci si opt de ore - pentru ca evadase printr-o metoda foarte ingenioasa,alaturi de Odette - nu si-ar mai fi dorit sa aiba de-a face cu Dementorii si cu zidurile acelea ingrozitoare.Aceea nu era inchisoare,ci sicriu iar intunericul era pamantul ce te sufoca. Putea spune ca acolo vazuse moartea cu ochii. Nu erau amintiri prea placute.

'' Stii ca am fost interogat dupa ce Hayden a murit? Am fost prima persoana la care au venit atunci.''

Vroiau sa afle ce cauta Hayden in acel loc,in acea seara. Toti stiau ca se certasera in urma cu cateva zile si ca tanarul nici nu ii mai scrisese macar. Toti,cu exceptia lui Bell care nici macar nu stiuse ca cei doi se cunosteau. Se simtea putin vinovat acum,desi acest sentiment ii era de obicei strain. Nu incetase sa isi puna intrebari cu privire la modul in care Hayden murise. Uneori isi imagina ca nu fusese o victima a lor,uneori se mintea singur spunand ca se sinucise sau alteori se amagea cu gandul ca nu era cel care murise,ca Hayden al lui era intr-un loc necunoscut,fiind viu si nevatamat. Probabil si fericit. Dar nu era asa. Oricat s-ar fi mintit,oricat ar fi incercat sa ascunda acest lucru,baiatul acela murise.Iar el nu avea niciodata sa se impace cu acest gand.

**Bell Evans** · 01 Feb 2012, 16:54

O usoara dunga de incruntare ii aparu pe frunte si gandurile incepura sa i-o ia razna; se ridica brusc de pe canapea, indepartandu-se de locul in care ramasese Carsten. Bataile inimii ii sporira, iar respiratiile devenira sacadate si aproape zgomotoase; nu putea sa-si linisteasca zbuciumul interior cand venea vorba de el. Nu putea sa treaca peste si probabil nu avea sa o faca niciodata. Pana si numele lui ii provoca o durere ciudata, cu traganari puternice si pline de suferinta; avea un gol imens in piept pe care nu putea sa-l acopere cu nimic, niciodata.

Se sprijini de un pervaz si inchise ochii, ramanand asa pret de cateva clipe; se simtea slabita de puteri, asa ca in urmatoarele clipe se intoarse cu fata spre barbat si se sprijini de zid. Lua o gura mare de aer, menita sa o calmeze si in urmatoarele clipe cand vorbi, vocea ii tremura. Carsten remarca si asta.

"-De ce?" intreba ea, scurt.

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 01 Feb 2012, 17:10 by Kurt F. Malfoy.)

O privi usor ingrijorat,incercand sa se calmeze el insusi. Fata il banuia cumva de ceva? Nu ii facuse nimic rau lui Hayden,cel putin nu din punct de vedere fizic ci mai degraba psihologic. Faptul ca se jucase cu el,cu sentimentele si impresile lui era altceva.Ceva scuzabil. Facuse toate acele lucruri pentru a-i da de inteles baiatului ca nu vroia sa se apropie atat de mult de el,ca nu vroia sa isi petreaca tot timpul cu el si ca nu i-ar fi placut sa il stie langa el. Asta pentru in realitate,vrajitorul se temea de impresia altor persoane. Uneori pareau mult prea apropiati. Defapt,fusesera mult prea apropiati. Hayden il sufocase practic,il facuse uneori sa tipe la el si sa il alunge.

'' Nu ma intalneam cu el doar la un ceai cald si la o vorba buna,daca ma intelegi. Era mai...Era mult mai cald decat tine,daca asa ceva e posibil. Se agatase de mine,de fiinta mea ca de o comoara pe care nu o mai gaseai a doua oara. Oamenii au inceput sa vada acest lucru asa ca in clipa in care ne-am certat,rugandu-l sa ma lase odata in pace,au inceput sa intre la banuieli. Aveam si am un alibi solid. Nu l-as fi ranit niciodata. Eu cred ca...Cred ca il...''

Nu as fi putut continua. Mintea lui - si asa prea bolnava,prea instabila - nu ar fi suportat ca el sa continue. Nu accepta asa ceva in fata nimanui. Ii era rusine de sentimentele si parerile sale,intotdeauna,nu numai cand era vorba de acel baiat. Daca ar fi recunoscut ceva anume in acel moment,totul ar fi devenit un cosmar asa ca pur si simplu continua,incercand sa ramana calm: '' ...fascinam intr-un fel. Bietul baiat,vroia sa se considere egal mie,din toate punctele de vedere.'' Defapt,fusese o blasfemie ca Hayden sa se considere egalul lui,cand defapt tanarul fusese mai bun decat el. Mult mai bun,doar ca nu isi daduse seama de acest lucru.

**Bell Evans** · 01 Feb 2012, 17:20

Cateva lacrimi se revarsara pe obraji, aducand si o urma de zambet pe chipul obosit; le sterse in graba, plecandu-si privirile. Intradevar, Hayden fusese mereu genul acela de persoana care se atasa puternic de cineva. La fel se intamplase si cu ei doi - se gasisera practic unul pe altul intr-un moment in care amandoi aveau nevoie de cineva alaturi. Ea ramasese singura, dupa plecarea lui Rose si a verisorilor de la castel, iar el tocmai isi pierduse fratele.

"-Se atasa foarte repede de oameni" murmura ea, cu glasul scazut, incarcat de o emotie puternica. "Si nu voia sa-si piarda prietenii, ar fi facut orice sa-i tina langa el" continua Bells, cateva clipe mai tarziu.

Isi stranse cu putere bratele in jurul taliei, plecandu-si capul; durerea devenea atat de puternica in momentele in care vorbea despre el la trecut, atunci cand realiza ca nu mai era acolo pentru ea. Se intoarse cu spatele la Carsten, izbucnind din nou in lacrimi. Drama din interiorul sau nu avea sa se vindece niciodata; nu putea sa treaca peste moartea lui, nu reusea sa gaseasca un motiv suficient de bun care sa o determine sa faca fata suferintei acerbe care ii devora incet incet toata fiinta. Nu voia sa il uite si nici nu voia sa mai sufere.

Infricosata ca avea sa piarda amintirile cu el si in acelasi timp cu o dorinta interzisa de a se mai tortura cu clipele petrecute in compania lui - era un drum greu de strabatut. Si nimeni nu reusea sa o ajute, chiar daca avea alaturi unele persoane ce ar fi fost in stare sa faca orice doar pentru bunastarea ei.

"-Eram..atat de apropiati" reusi ea sa rosteasca in cele din urma. "Toata lumea credea ca suntem de fapt impreuna, dar nu vrem sa recunoastem asta. Relatia noastra depasise insa acest stadiu; trecuse de o simpla prietenie, de dragostea aceea temporara intre doi indragostiti si ajunsese intr-un punct in care doar moartea putea sa ne mai desparta" continua Bell. "Lucru care s-a si intamplat".

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii « Previous 1 2 3 4 5 … 8 Next » //  / it's you and me against the world

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii
« Previous 1 2 3 4 5 … 8 Next »
/ it's you and me against the world