Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul

« Previous 1 … 3 4 5 6 7 … 9 Next »

/ Just let me try.

De mult doream sa ma duc la lac. Aici au inceput multe pentru mine si demult nu am mai fost aici. Unele locuri erau pentru mine odata preferate,iar acum parca le-am ascuns intr-un colt,toate amintirile din ele parca le-am lasar departe de mine,intr-un bulgare de zapada care se va topi la un moment dat. Inca era iarna . Aveam impresia ca aceasta a durat mai mult decat oricare alta.

Probabil doar fiindca am trecut prin multe in acest an,aceasta iarna. Dar acum mi-am propus sa ma duc intr-un loc unde sa ma simt bine,sa ma simt ca fiind eu,sa pot sa imi aduc aminte de unele lucruri cu zambetul pe buze ... Ma indreptam spre lac acum. Lacul era unul din locurile mult iubite,dar uitate...Pasii mei lasau urme negre in zapada de un alb imaculat care inca era intinsa intr-o mantie ca de cristal...

Am ajuns...Dar nu stiam ce sa fac,nu ma mai simteam ca altadata cand veneam aici si ma distram sau ma gandeam fara probleme. Acum totul era diferit,dar voi incerca...voi incerca sa ma simt ca pe vremuri.

Iarna inca era asternuta asupra castelului. Oceanul imaculat de zapada, pufoasa, si strabatuta de carari, si urme de picioare acoperea tot domeniul. Alice se bucura de aerul curat al iernii, in timp ce privea imprejurumile din dreptul scarilor de marmrua. O silueta singuratica isi facea loc prin zapada catre lacul acoperit de un strat subtire de gheata. Cobori scarile vioaie si se apropie si ea de lac. Falduril pelerinei maturau zapada, iar fulgii mici se amestecau cu buclele ei brunete. Pe malul lacului, Alice se opri si spuse:
"Buna straine!"

Lasandu-mi la o parte gandurile si incercand sa las amintirile sa se odihneasca in acelasi coltisor,in aceeasi particica din inima mea in care au dainuit atat de mult timp...am auzit o voce care oarecum ma saluta. Ma gandeam daca sa ii raspund sau nu. Stiam doar ca se afla in spatele meu fiindca vocea se auzea atat de aproape. Am oftat usor la vederea lacului inghetat. Acest lac imi aducea atat de multe amintiri,dar va trebui sa incerc sa nu ma mai gandesc la acest lucru.

"Buna,straine!",imi spuse o voce nu prea cunoscuta mie. M-am intors printr-o pirueta discreta sa vad cine se afla in spatele meu. Parca o mai vazusem prin castel,mi se pare ca era sefa de casa de la Astropufi,dar nu o cunosteam atat de bine,de fapt doar o vazusem pana acum ...nu am discutat niciodata.

Am observat ca se uita la mine cam ciudat,apoi m-am hotarat sa ii raspund si sa ma si prezint:
"Buna,sunt Rosalie Andrews Blackfire...!"...

Fata se intoarse si o studie atenta pe Alice. Aceasta si'o amintea. O mai vazuse pe holuri, discutand cu prietenii ei, dar nu vorbise niciodata cu ea. Prin aerul rece, vocea fetei ajunse pana la urechile lui Alice:
"Buna, sunt Rosalie Andrews Blackfire!"
"Rosalie. Frumos nume. se gandi Alice. Hotari sa se prezinte si ea, asa ca, intinzand mana spuse:
"Alice Morris. Incantata!"

O priveam pe fata care tocmai se prezentase. Parea foarte de treaba dupa vocea ei blanda. Am zambit dupa care am continuat pe o voce cam joasa:
"Incantata si eu. Si la ce casa esti?"
Parea ca inca mai este la scoala,dar pe terminate. Ma uitam la ea asteptand un raspuns,apoi intre timp mi-am mutat privirea spre cerul care trimitea fulgusori de nea spre noi impodobind pamantul de langa lac si o minunatie de mantie alba.

Totul arata atat de frumos...Totusi,iarna este frumoasa. Nu aveai cum sa nu observi mirificul peisaj..Dar imi parea rau de un singur lucru: lacul parea acum lipsit de viata cu acel strat de gheata pe el,parea fara vlaga,nu ca odinioara cu cateva valuri care se miscau in bataia vantului.

Rosalie zambie si stranse mana lui Alice. Piela catifelata isi facu loc in spatiul dintre degetele mainii lui Alice dupa care isi despartira mainile.
"Incantata si eu" spuse ea, dupa care intreba: "Si, la ce casa esti?"
Alice o stiudie atenta. Ii privi ochii mari, negri, si, zambind, raspunse:
"Sunt la astropufi. In anul VII." Imediat, nostaligia la gandul ca va parasi scoala peste cateva luni o cuprinse din nou, la fel ca in ultima perioada. Isi alunga tristetea din minte, si o intreba la randul ei pe Rosalie: Tu la ce casa esti?"

Astropufa parea foarte de treaba , este foarte comunicativa . Am zambit amintind-mi de emotiile de la sfarsit de anul Vii, a fost trist ca deja terminasem Hogwarts'ul si totusi am fost fericita ca am reusit sa inaintez...

Am suras usor dupa care i-am raspuns lui Alice pe o voce timida:
"Sunt...Adica am fost la Ochi-de-Soim...Acum sunt Vrajitoare deja!". Un suspinat lejer se auzi din gura mea,imi era atat de ciudat ca se terminase scoala pentru mine. Oricum nu voi putea sa abandonez Hogwarts-ul atat de repede. Am privit-o din nou pe astropufa din anul VII si am rostit pe o voce mai calma acum:
"Sa stii ca iti va fi foarte greu la sfarsitul acestui an,dar vei avea si un sentiment de bucurie.!"

"Sunt...Adica am fost la Ochi-de-Soim...Acum sunt Vrajitoare deja!" Un nou val de tristete o strabatu pe Alice la auzirea acestor replici. Iin cateva luni, va absolvi Hogwarts, si pentru cativa ani pe putin va sta departe de castel.

"Da, si eu ma apropii de final." spuse cu o urma de regret in voce.
"Sa stii ca iti va fi foarte greu la sfarsitul acestui an,dar vei avea si un sentiment de bucurie.!"
"Stiu ca imi va fi greu. Vreau sa spun, iubesc locul asta. De asta, mi'am luat o slujba in sat, la "Trei Maturi" unde lucrez cu jumatate de norma, dar o perioada voi ramane acolo, pana termin scoala de aurori, si ma specializez in aparare contra magiei negre. Iar apoi vreau sa ma intorc la castel, ca profesoara." Trase aer in piept. Spuse totul dintr'o suflare. Isi reveni rapid, dupa care adauga."Cam astea ar fi planurile mele de viitor. In schimb, nu inteleg de ce spui ca o sa ma si bucur?"

Ascultam tot ceea ce imi spunea Alice si chiar mi se pareau foarte interesante planurile ei de viitor. Am rasuflat apoi auzind intrebarea pusa i-am raspuns pe un ton derutat:

"Pai eu personal cred ca ai sa te bucuri...Bine,nu trebuie sa fie neaparat asa,eu spuneam din punctul meu de vedere. Ai putea sa te bucuri ca nu te vei indeparta prea mult de prietenii tai,vei fi mereu langa ei...Ma gandeam ca poate vei avea si tu o slujba in castel sau dupa cum ai spus,ai deja una pe Aleea Diagon. Eu am fost putin cam trista spre sfarsit de an si totusi am sesizat ca find profesoara aici voi ramane in Hogwarts...Si inca mai ma bucur de vechiile obiceiuri: cum ar fi vizitele in Padurea Intunecata..."

Am zambit usor asteptand o reactie din partea Astropufei,i-am povestit tocmai acum' cate ceva din ce am mai facut...Cateva pareri despre cand devii Vrajitor...

"Eu am fost putin cam trista spre sfarsit de an si totusi am sesizat ca find profesoara aici voi ramane in Hogwarts...Si inca mai ma bucur de vechiile obiceiuri: cum ar fi vizitele in Padurea Intunecata..." rostea Rosalie vorbind repede, in timp ce ochii ii sclipeau. Zambea.
Padurea intunecata...ce amintiri...cate nopti pierdute...cate ore de ascultat povestile lui Bell cu propriile ei peripetii...ar fi fost dragut sa mai faca o vizita, dar, era mai periculos cat iarna trona la Hogwarts. Zapada groasa, alba, si racoroasa, putea deveni un inamic cand te afundai in padurea deasa, printre copacii cu trunchiurile apropiate, si coroanele dese, si apropiate de pamant. Intoarse o secunda capul sa priveasca crengile goale ale acestora, iar apoi privi in ochii negri ai lui Rosalie. Inspira profund si simti cum aerul rece, si curat ii umple plamanii.
"Intr'adevar, padurea este mereu o atractie," zise cu ochii privind undeva in spate, pe langa umarul fetei, privind fulgii de zapada cum se topeau la contactul cu gheata ce acoperea lacul "...mai ales pe timp de noapte"