Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa

« Previous 1 … 4 5 6 7 8 Next »

/ Legatura de Natura

Fosnete se auzeau placut in jur si adoram acea senzatie. Adoram sa ascult vantul. Ma calma si imi dadea o senzatie de siguranta. Calcam pe pamant dar simteam ca zbor. Speram ca intr-o zi sa existe o vraja care sa iti permita asta, fara matura.
Imediat, am intrat in Padurea Interzisa. Acolo simteam o conexiune strans unita cu Natura, simteam ca sunt unita cu ea. De aceea imi placea foarte mult sa stau acolo.
Am deschis ochii si, putin mecanic m-am dus intr-un loc stiut de mine. Intr-un minut am si ajuns. Acolo era o buturuga sprijinita putin de doi copaci. In jur mii de fluturi si de pasarele. Un lac mic acolo unde animalele padurii se adapau. Caprioarele veneau acolo si beau apa. M-am asezat pe o buturuga si am privit locul acela. Era inconjurat de mii de copaci din care se auzeau mii de ciripiri. Apoi ciripirile se apropiara de mine pana le auzeam in dreptul urechilor. Am deschis ochii. In jurul meu, mii de pasarele si apoi de fluturi stateau in jurul meu. Totul parea ca un vis pentru copii de 5 ani insa si eu aveam uneori senzatia ca am atatia ani. M-am ridicat incet si am inceput sa ma invart si sa dansez in jurul lacului acompaniata bineinteles de fluturi si vrabiute:
- Cip- cirip-cirip-cip-cip, imi spusera ele intr-un limbaj inteles doar de mine.
“Oare, pot incerca?” ma intreb eu, avand incredere in micile vietati.
Am inchis incet ochii si m-am concentrat. Pe moment nu am simtit nimic
abia apoi am simtit totul. Energia. Energia ce pulsa prin mine din ce in ce mai mult, apoi eliberand-o si simtind ca zbor.
Reusisem! Zburam de-a adevaratea! O senzatie minunata!
Am stat asa, timp de un minut, apoi am coborat usor. Cand am atins pamantul m-am uitat la nori. Imi placea sa ii vad cum se misca si cum luau diverse forme. Adoram mai ales formele care semanau cu dragoni. Iubeam dragonii. Eram atat de fascinata de ei. Patronusul meu prinipal era un dragon.
- Norul ala seamana cu un lup, soptesc eu.
„Faaaasss” se aude la cam 30 de metri de mine.
- Cine e acolo? Intreb eu nedumerita, dar raspunsul dat ma facu sa rad de bucurie.

OOC: Sper ca nu te superi daca continui eu

-Lily! Vai, ce m-am speriat!
-Ce ai facut? Cum ai reusit sa zbori?
-Nu stiu... Inca mai cred ca a fost doar un vis...
-Cred ca stiu ce se intampla... Tu chiar ai o legatura cu natura, nu-i asa?
-Pai... daca asa ii spui tu...
-Este minunat! Imi poti arata si mie, te rog?
-Pai... nu este ceva de aratat... pur si simplu trebuie sa intelegi natura. Se creeaza o conexiune intre tine si ea...
-Trebuie sa ma lasi si pe mine, a spus Lily incantata.
-Stai, nu e chiar asa de usor... Adica... nu cred ca oricine poate face asta... zise Aimi rusinata.
-Cat de greu poate fi? spuse Lily de acum enervata.
Se duse pe unde trecuse Aimi, dar nimic nu se intampla. Merse mai departe, dar nu simti nimic. Insa, cand sa-si dea drumul pentru a zbura, se pomeneste ca nu poate. Problema este ca se afla peste o groapa de 50 de metri, si, cum nu poate zbura, ghiciti ce se intampla!