Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade / Ceainaria doamnei Puddifoot / let it snow with screams

**Victor A. Olivier** · 25 Dec 2011, 17:56

Victor ii zambi tandru, punand mana sa pe cea a tinerei care se odihnea pe umarul sau. Se intoarse la desen, incepand sa-l definitiveze, si acum putea sa spuna ca persoana de pe foaie semana cu originalul. Ii arata si ei ceea ce facuse, sperand sa-i placa. Nu isi dadea seama de ce anume dorea ca ei sa-i placa ceea ce crease el, din moment ce era munca lui, insa simtea ca ei trebuia neaparat sa-l aprecieze pentru ce facuse.
"Esti frumoasa, Astrid." ii spuse, zambindu-i peste foaie.
"Si iti multumesc pentru intelegere. Rar intalnesti oameni care sa te accepte asa cum esti, si mai ales, in cazul meu, este foarte rar. Mereu am fost considerat un ciudat pentru ceea ce fac."

**Astrid Eir Osmund** · 26 Dec 2011, 12:20

'Multumesc, dar frumusetea nu este un lucru de care sa-mi pese. Mi se parea ca oamenii care cred in frumusete sunt superficiali pentru ca fiecare lucru care ne inconjoara este frumos daca te uiti atent' sopti ea melancolica si isi lua mana usor de pe umarul baiatului.
Atingerea lui era placuta, dar simtea ca se apropiase prea tare de el si ca aveau nevoie amandoi de putin spatiu. Nu-i placea sa acapareze pe cineva pana la axfisiere.

Lua cu grija foaia alba pe care i-o intinse Victor si se uita admirativ la chipul reprodus pe ea. I se parea ca fata din desen era mult mai frumoasa si incantatoare decat ea. Ar fi vrut sa-i zica vrajitorului ca gresise desenul, dar inima n-o lasa sa-l demoralizeze pentru ca asta simtea ca ar face.
'Imi place' spuse viperina si il puse la loc pe masa. 'Esti foarte talentat. Rar intalnesc persoane care chiar se pricep la grafica. Majoritatea se nasc cu acest talent, dar nu practica destul ca sa nu-l piarda. Este trist' ofta si il privi in ochi pentru a arata ca este complet sincera.

**Victor A. Olivier** · 26 Dec 2011, 13:04

Asculta cu o atentie deosebita vorbele ei. Avea dreptate, niciodata nu ii pasase de frumusete, iar acum, cand deschidea ochii, totul i se parea frumos. Insa nu tot ce era frumos era si bun, pentru ca de multe ori frumusetea ascundea rautatea si veninul ce se ascundea in cineva. Era ca o masca pentru a putea fi primiti si acceptati in lumea oamenilor, in care nu ar fi trebuit sa existe raul, sau puterea. Toti oamenii ar fi trebuit sa fie egali, si sa nu existe divergente si rani psihice sau fizice. Insa lumea nu functiona dupa ceea ce dorea el, si asta nu era chiar atat de rau. Nu cred ca ar fi dorit sa vada peste tot creauturi ciudata, cu maini cusute si ochii distrusi.
Isi alunga din minte acest gand, si o privi pe Astrid, care studia desenul. Nu intelegea de ce simtea vag ca fata se subestima, pentru ca era intr-adevar speciala. Parul roscat era foarte rar, de obicei un copil cu asemenea par il mostenea de la parinti, si chiar si atunci trebuia sa fie foarte norocos.
"Ar trebui sa nu te mai subestimezi atat. Esti norocoasa sa ai un par atat de frumos si rar intalnit. Presupun ca nu e vopsea, nu? Se vede ca este natural."
Ii zambi, dandu-si seama ca fata ii devenea simpatica, prin naivitatea ei copilaroasa si farmecul ei inocent.

**Astrid Eir Osmund** · 26 Dec 2011, 14:39

'Nu ma subestimez, dar mi se pare ca frumusetea este efemera, iar eu nu vreau sa fiu unul dintre adulatorii acestei forme triviale de exprimare a intunericului. Cu totii stim ca Lucifer era cel mai frumos inger. Cu ce l-a ajutat frumusetea in fata lui Dumnezeu?' intreba ea si apoi incepu din nou sa se inroseasca la fata.
Nu era o sustinatoare a religiei, dar era fascinata de decaderea diavolului. Fusese singurul ce-si aratase partea umana si incercase sa se dovedeasca a fi mai bun, dar pentru asta fusese pedepsit. Oare merita sa fie alungat din Rai doar pentru ca incercase sa gandeasca diferit de toti ceilalti ingeri?

'Multumesc, este natural' spuse viperina trezindu-se la realitate.
Isi lua una dintre suvitele de par roscate intre degete si incepu sa se joace cu ea invartind-o pe toate partile si apropiind-o de geam pentru a o putea vedea stralucind in lumina Soarelui.

**Victor A. Olivier** · 26 Dec 2011, 14:44

Nu il interesase niciodata religia, si nimeni nu ii spusese nimic. Nu stia daca sa creada sau nu in Dumnezeu, din moment ce nu fusese invatat despre rau si bine. Stia insa destul de multe despre miturile Bibliei si restul, pentru ca fusese curios, insa nimic mai mult.
"Frumusetea ascunde uratul din oameni, nimeni nu este frumos pentru totdeauna, stiu. "
Era pus in incurcatura, caci nu discutase cu nimeni asa ceva, si nu stia ce sa raspunda. Era un subiect pe care nu il mai abordase vreodata.
"Ce te gandesti sa faci dupa ce termini cu Hogwarts-ul?" schimba el un subiect la care nu se pricepea, si despre care nu avea o idee prea bine definita.

**Astrid Eir Osmund** · 26 Dec 2011, 15:07

Ii placu raspunsul baiatului si pentru cateva secunde avusese impresia ca ar fi putut discuta orice cu el, dar acesta ii narui acea senzatie dupa o scurta perioada de timp cand schimba subiectul.
'Nu sunt inca sigura. Mi-ar placea sa fiu vindecator. Am ales aceasta meserie pentru ca, stii, eu ma trag dintr-o familie de incuiati. Nu cred ca mi-ar fi usor sa primesc un post la Minister sau la Hogwarts. Voi, vrajitorii puri, nu aveti prea multa simpatie fata de noi' spuse fata melancolica.
Nu era ca si cum ar fi vrut sa lucreze in acele instutii. Nu-i placea la Hogwarts, iar Ministerul i se parea un loc prea anost pentru a lucra acolo, dar ura momentele in care toate optiunile sale era limitate. Ar fi vrut sa fie capabila sa-si aleaga orice post din lume, dar din pacate destinul avea alta parere.
'Tu ce vrei sa faci? Sau, mai bine zis, ce faci acum?' intreba aducandu-si aminte ca fostul viperin marturisise ca renuntase la scoala in anul V. 'Ma rog, in afara e proiectul tau cu ramasitele oamenilor trecuti in nefiinta'

**Victor A. Olivier** · 26 Dec 2011, 15:20

O asculta in liniste, dandu-si seama ca era total pe dinafara la chestia cu sangele. Nu-i pasa de astfel de lucruri marunte si lipsite de importanta. Se uita la ea zambind, si ii raspunse cu o voce calda si inceata.
"Eu sunt un Vindecator, draga mea Astrid. In afara faptului ca mai dau pe la Hogwarts din cand in cand pentru ranile mai grave ale elevilor inconstienti, altceva in afara de faptul ca lucrez la proiectul cu ramasitele oamenilor trecuti in nefiinta, pot spune ca nu fac decat sa pierd vremea. Totusi, cum de ai stiut ca am sange pur?"
Nu isi amintea sa-i fi pomenit de asta, si chiar daca o facuse, inseamna ca era un aiurit.
"Probabil ca ti se pare ciudat sa fiu un Vindecator, din moment ce nu am terminat scoala. Insa acei ani pierduti in studii au convins Ministerul ca sunt vrednic de a sluji vrajitorilor. Si, in plus, am descoperit tot felul de lucruri interesante. Probabil ca voi obtine un post la Sf. Mungo, cat de curand."

**Astrid Eir Osmund** · 26 Dec 2011, 15:59

'Nu am stiut, am presupus. Se vede ca nu esti un sange-mal. Tu...tu te integrezi, nu ca mine' ii explica pe un ton cald avand grija ce spunea. Stia ca doar ajutandu-se de cuvinte ar fi putut rani pe cineva. 'In plus, un vrajitor ce provine dintr-o familie de incuiati nu s-ar fi acomodat atat de repede in aceasta lume ca sa poata renunta la scoala in anul V. Eu nici acum nu stiu daca as rezista in aceasta realitate paralela daca n-as merge la scoala. Nu cred ca voi putea, pana la urma, sa raman aici dupa absolvire' zise pe nerasuflate amintundu-si de cuvintele mamei sale. Ea isi dorea ca dupa absolvire, Nymeria, dupa cum o numea ea, sa se intoarca in lumea incuiatilor si sa-si continue viata ce-i fusese stabilita la nastere.
Isi dadu usor parul pe spate eliberandu-si umeri si isi aranja in treacat rochia albastra pe care-o purta. Stia ca nu era potrivita pentru lumea vrajitorilor si ca mai degraba s-ar fi casatorit cu un nobil bogat decat sa salveze vieti folosindu-se de potiuni si incantatii. Nu era potrivita pentru munca de jos.
'Poate intr-o zi o sa lucram impreuna' spuse fata suranzand si incercand sa-si ascunda toata speranta pe care o pusese in acele cuvinte simple.

**Victor A. Olivier** · 26 Dec 2011, 16:10

O privi peste masura de uimit. Nu i se parea ca se integra deloc. Era un fel de renegat, respins de toata lumea, care il privea cu superioritate, si niciodata nu se simtise in regula in lume.
"Te inseli. Nu sunt primit in societate, decat foarte greu. Tatal meu e la Azkaban pentru ca a omorat-o pe mama mea, si nici macar nu sunt englez. La inceput, lumea ma simpatiza pentru munca pe care o depuneam la Hogwarts, insa, renuntand, mi-am compromis viata, ca sa zic asa. Peste tot unde merg nu sunt privit decat ca pe un ciudat. Insa nu ma intereseaza, sa creada ce vor."
Tusi incet, si mai lua o sorbitura din ceasca cu ceai. Lichidul era cam rece, insa era bun si asa.
"Astrid, mi-ar placea sa te vad facand bine oamenilor, insa alaturi de mine nu ai reusi. Probabil ai ramane fara vreun organ vital, daca te-as vedea ranita." spuse el, razand. Nu isi dadea seama de ce spusese asta, insa obsesiile lui pentru munca pe care o depunea l-ar fi facut sa nu mai gandeasca, iar orice persoana in jurul lui ar fi fost in pericol.

**Astrid Eir Osmund** · 26 Dec 2011, 16:42

I se paruse la inceput ciudat ceea ce zisese baiatul, dar simti ca acea ura pe care societatea vrajitoreasca o avea fata de ei, ii unea. Nu vroia sa spere prea multe pentru ca mereu sfarsea fiind dezamagita, dar avea senzatia ca ar fi putut fi prieteni. Amandoi stiau cum era sa nu fi acceptat si cat de neplacut era acel sentiment cand toata lumea te dispretuia.
'As risca' zise viperina pe un ton glumet.
Chiar isi dorea sa se angajeze la Sf. Mungo pentru ca avea o anumita pricepere si talent fata in paracticarea vrajilor de vindecare. Dorea cu orice pret sa ajute pe oricine se afla in durere, chiar daca niciunul dintre ei nu-i ascultasera suferintele si o ajutasera sa le faca si mai mari. Nimeni nu o auzea cand vorbea de una singura noaptea sau cand avea acea dorinta necugetata de a vedea sange curgand. Stia ca numai angajandu-se ca vindecator ar fi putut sa-si stapaneasca acele dorinte macabre si sa-si poata pastra aparentele impecabile.
'Esti o persoana buna, dar nu ti-ai dat inca seama de asta. E bine ca vrei sa ajuti. Asta te face mult mai valoros decat orice vrajitor cu arborele genealogic impecabil, cetatenie britanica si cazierul parintilor curat' incepu sa rada, dar se opri subit pentru a nu da impresia ca era vreo psihopata. Cateodata facea glume inadecvate si putini erau aceia care chiar le gustau.