Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade / Ceainaria doamnei Puddifoot / let it snow with screams

**Victor A. Olivier** · 26 Dec 2011, 16:50

Pufni in ras cand o auzi, insa sfarsi inecandu-se, si avu o criza neplacuta. Insa reusi sa se potoleasca si, in timp ce degusta un alt ceai, reflecta la cele ce spusese.
"Am avut noroc ca bunicii mei nu m-au trimis la Beauxbatons, cum avea de gand initial. Nu cred ca as fi rezistat acolo nici macar o luna. Nu stiu de ce, insa vrajitorii aia sunt mult prea ciudati " spuse brusc, in timp ce se holba in ceasca de ceai.
"Dar nu mi se pare ca sunt o persoana chiar asa buna. Vreau la Sf Mungo doar pentru a invata si mai mult, nicidecum sa ajut oameni care ma trateaza ca pe un dobitoc si habar nu au cum sa aiba grija de ei insisi. Tu, pe de alta parte, esti foarte nobila si pun pariu ca esti o vrajitoare foarte buna, chiar daca esti un sange-mal. "
Rostise cuvintele pe un ton plin de scarba la inceput, apoi, cand vorbi despre ea, il schimbase intr-unul bland si intelegator. Inca mai era cu ochii holbati in cana, cand se trezi ca ii ia mana ei intr-a lui.

**Astrid Eir Osmund** · 26 Dec 2011, 17:17

Simtise modul in care baiatul isi schimbase tonul brusc si zambi privindu-l. Ii stranse delicat mana care i-o tinea pe a ei si isi pleca din nou privirea catre podea. Nu vroia sa arate ca nu se simtea tocmai in largul sau, dar nici nu vroia sa-i elibereze mana din stransoarea sa.
'Oamenii se schimba. Poate ai devenit o persoana buna fara sa-ti dai seama' sopti ea inca privind pardoseala.
O chelnerita tanara cu parul blond o intrerupse cand ii adusese un alt ceai. Ii zambi politicos si multumi evitand s-o priveasca. Cand aceasta pleca, fata isi ridica privirea si si-o indrepta catre cana. Ii era sete. Nu stia daca acea nevoie se datora senzatiei usoare de teama sau faptului ca era atat de timida, iar el o facuse sa vorbeasca mai mult decat si-ar fi dorit. Isi muta, insa, privirea de la cana catre el pentru ca, ca sa bea si sa nu se faca de rusine ar fi trebuit sa-i dea drumul la mana, iar acel lucru nu-l vroia.
'Eu nu sunt nobila si nici o vrajitoare buna. Sunt doar o fata ce n-a fost lasata niciodata sa-si ia proprile decizii, iar acum este libera si poate alege ceea ce vrea cu adevarat. Vreau sa fiu vindecatoare pentru a demonstra ca sangele nu defineste calitatea muncii unui vrajitor.'

**Victor A. Olivier** · 26 Dec 2011, 17:31

Ii asculta cu atentie cuvintele, inca uitandu-se la lichidul din ceasca pe care o avea pe masa. Nu simti prezenta chelneritei, insa vazu cana cu ceai care ii fu adusa vrajitoarei. Ii stranse mana, ridicand privirea si uitandu-se la ea.
"Dar Astrid, toata treaba asta cu sangele nu e nimic. Este doar o prostie, facuta de cei puternici pentru a fi puternici. Nu ar trebui sa te simti deloc inferioara nimanui, pentru ca nu esti deloc. Esti perfecta asa cum esti."
Se apropie de ea, dandu-i o suvita de par la o parte de pe obrazul palid, si ii zambi. Se opri cu degetele asupra pometilor ei, trecandu-si degetele peste ei, apoi se retrase, departandu-se. Ii dadu drumul la mana, luandu-si ceasca in mana si band din ea.]

**Astrid Eir Osmund** · 26 Dec 2011, 18:28

Tresari usor cand Victor ii atinse fata, dar nu se dadu inapoi. Il privise in ochi in tot acel timp si simiti dorinta arzatoare de a vedea lumea din prisma lui. Stia ca era ceva diferit legat de el si ca nu mai intalnise pe mine care sa-i semene, dar nu stia ce era acel lucru care-l definea si il facea sa iasa din multime.

Victor isi retrase mana si isi apuca cana pentru a putea bea lichidul cald. Incerca si ea sa faca acelasi lucru, dar se simtea impietrita pentru ca nu-si putea misca mainilie sau oricare alta parte din corp. Simti ca nu mai are aer si abia dupa ce inspira adanc realiza ca-si tinuse respiratia in tot acel timp. Ii placea de el, dar nu se simtea comfortabil in preajma lui atata timp cat nu era constienta de actiunile sale.
'Stiu asta, dar tot ma deranjeaza modul in care vrajitorii ma privesc atunci cand zic ca provin dintr-o familie de incuiati' spuse viperina si apoi ofta prelung. 'Dar tu, tu ce vrei sa demonstrezi?' intreba de parca ar fi stiut ceva ce el nu-i spusese si reusi sa-si intinda mainile dupa cana.

**Victor A. Olivier** · 26 Dec 2011, 20:32

"Dar atunci, nu le mai spune ca esti un sange-mal. Sau nu le spune. Adevarul si minciuna sunt doua stari opuse, in jurul carora se invarte lumea. Te poti folosi de oricare dintre ele, fara sa-ti fie teama de ceva." ii spuse, rezemat de spatarul scaunului, cu o voce neutra si detasata.
Isi dadu o palma peste frunte, ciufulindu-si parul blond, care o acoperea.
"Oh Doamne, imi pare rau. Nu ma asculta. Eu te duc la fund, sunt un tampit. Nici nu pot petrece cateva minute in preajma cuiva, fara sa-l corup. "
Se uita la Astrid cu vinovatie pe fata, sperand ca fata nu o sa-i asculte prostiile. Era mult prea inocenta pentru a face ceva rau, si nu vroia sa-i strice naivitatea.

**Astrid Eir Osmund** · 26 Dec 2011, 21:21

Suspina cand auzi ceea ce avusese de spus baiatul si zambi malitios gandindu-se ca va incerca sa puna in aplicare acel sfat. Stia ca parea inocenta si incapabila de un lucru rau sau gresit, dar nu era chiar asa. Nu putea spune ca este rea, dar nici buna nu era. Ii placea sa fie echilibrata. Sa nu ofere prea mult, dar nici sa ceara.
'Nu ai de ce sa te scuzi. Ai venit cu o idee buna, dar mie nu-mi place sa mint' zise viperina uitandu-se contemplativ la Victor. Il analiza din nou din cap pana in picioare si se gandi cum de nu-l observase pe vremea cand baiatul inca mai mergea la scoala. Desigur, el era cu doi ani mai mare decat ea, dar tot ar fi trebuit sa-l vada. Macar in Sala de Mese, macar in pivnita sau macar la iesirile cu scoala in Hogsmeade. Dar stai putin, isi zise fata in gand realizand ca ceva ii scapase. Baiatul nu-i raspunsese la intrebarea precedenta, dar acel lucru n-avea s-o faca sa se opreasca.
'Daca nu esti la Hogwarts, ce faci in Hogsmeade? Sunt foarte putini aceia ce viziteaza satul si nu apartin de castel.'

**Victor A. Olivier** · 26 Dec 2011, 22:28

Se uita la ea, observand ca il examina. Nu isi daduse pana acum seama ca holbatul la cineva putea deveni cam stanjenitor. Se gandi la intrebarea, si i se paru ca raspunsul pe care il dadu fu unul simplu. Insa asta era adevarul.
"Am venit la un ceai. Cum obisnuiam cand eram elev. In ultimele zile am muncit prea mult, si am simtit nevoia sa ma relaxez. Tu?"
Cearcanele mari pe care le avea in jurul ochilor obositi, si figura molesita nu faceau decat sa-i intareasca spusele. Nu se mai simtise de multa vreme atat de rapus de oboseala, si cu siguranta avea nevoie de un somn bun, altfel va incepe sa omoare pe oricine ii iesea in cale. Sau poate doar va face urat, insa cu siguranta cel ce urma sa-i iasa in cale in urmatoarele zile, daca nu va fi odihnit, va intra in mari belele.

**Astrid Eir Osmund** · 14 Jan 2012, 23:03

Observa figura obosita a baiatului si pentru cateva minute se simti prost pentru interogatoriul la care-l supunea. Il simtea atat de aproape, dar in acelasi timp atat de departe. Avea senzatia ca vorbise cu el timp de secole - iar cand se uita la ceas vazu ca trecusera deja doua ore -, dar in acelasi timp realiza ca nu stia mai nimic despre el. Comportamentul sau o intriga si o facea sa-si doreasca sa afle cat mai multe detalii ce-l defineau pentru ca mintea sa parea atat de complexa incat ar fi putut depasi cu mult intelectul colegilor sai ignoranti.

'Imi place ceaiul. In plus, imi doream sa citesc aceasta carte' spuse ea aratandu-i cartea pe care-si sprijinea cotul stang. Era o carte bej pe a carui coperta era desenata o pasare multicolora. Cartea nu avea niciun titlu si nici autorul nu era mentionat.
'Imi plac pasarile' dauga viperina prinzandu-si suvitele roscate de par ce-i acopereau fruntea.

**Victor A. Olivier** · 14 Jan 2012, 23:22

Se uita de la Astrid la carte, fiind atras de culorile care erau desenate pe coperta. Se simtea ca un copil mic caruia ii aratai o jucarie noua, iar o carte asa senina ca asta il interesa, chiar daca habar nu avea despre ce era vorba. Ii placea necunoscutul si tot ce nu stia, ii placea sa descopere lucruri noi si ...isi dadea seama acum, sa stea si sa vorbeasca cu micuta vrajitoare, care era atat de incantatoare. Rupse foaia de pe bloc, si i-o intinse, zambindu-i.
"O poti lua. Mi-ar placea ca a doua pe care ti-o voi desena sa fie intr-un alt loc. Nu mi te imaginez decat undeva cu multa zapada, sau la malul marii", ii spuse, ochii lui intunecati fixand-o.
Ar fi dorit mult s-o revada pe viperina, si spera ca asta sa se intample, pentru ca nu putea rata ocazia s-o cunoasca mai mult. Niciodata nu il interesase de vreo fata in afara de sora lui, insa Astrid era diferita de toate fetele pe care le intalnise.
"Micuta pasare", i se adresa, luandu-i mana alba intr-a sa.

**Astrid Eir Osmund** · 14 Jan 2012, 23:34

Zambi cand baiatul o numi micuta pasare pentru ca acela era modul in care o descriau toti. Era vazuta ca un lucru fragil, poate un animal scump, ce trebuia sa stea mereu in colivia sa de aur din care n-avea cum sa evadeze. Fusese invatata de mica ceea ce era bine sa faca sau sa spuna si ce nu. Nu avusese niciodata parte de independenta si mereu ii fusese ingradita libertatea. Tocmai acel lucru il aprecia la Victor, libertatea lui. Nu prea parea sa-i pese de ce ce intampla in jurul sau si probabil nu avea nici cea mai neinsemnata urma de remuscare cand cineva ii critica comportamentul. Ea, insa, traia mereu intrebandu-se dar daca... Nu fusese niciodata in stare sa faca ce-si dorea pentru ca mereu era prea preocupata intrebandu-se ce ar fi putut spune cei din jurul sau daca chiar isi urma visurile.

'Multumesc' spuse intr-un sfarsit si incepu sa se joace usor cu degetele in palma baiatului. Nu mai avea de gand sa fie bantuita de acea intrebare.