Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade / Ceainaria doamnei Puddifoot / let it snow with screams

Isi retrase mana si si-o puse in poala, iar apoi isi intoarse privirea catre fereastra. Nu se simtea tocmai in largul sau, iar intrebarea baiatului o facu sa se intrebe daca intetile sale intiale mai aveau vreun rost in a fi puse in aplicare. Nu intelegea de ce tocmai el i-ar fi pus o astfel de intrebare. Tocmai el dintre toti care parea sa o inteleaga, pana in acel punct.

'Nu sunt prietenoasa. Nu-mi plac oamenii. Mereu am fost respinsa de cei din jurul meu si mereu voi fi. Poate tie nu-ti pasa ca n-am sange pur. Dar, sincer vorbind, esti singurul' spuse viperina uitandu-se la mainile sale ce i se odihneau acum in poala. Cartea era abandonata pe masa, iar ceaiul i se racise. Realizase ca iesise din acea stare de visare in care totul i se parea minunat si se trezise la realitatea ce-i zdrobise din nou visele si o facuse sa regrete ca se gandise chiar si pentru o secunda ca totul ar fi putut diferit. Credeam ca ai sa intelegi, spuse in gand fiind prea speriata ca sa-si verbalizeze cuvintele.

Isi inchise pleoapele si trase adanc aer in piept. Se gandi pentru o secunda ca-l judecase gresit. Intelesese si el prin ce trecea viperina si isi ceruse scuze. In plus, cuvintele lui o ajutasera enorm. Asta avea sa faca. Sa nu-i pese de nimeni si nimic si sa zboare libera ca una dintre pasarile cerului. Avea sa-si schimbe locatia in fiecare noapte si poate avea sa-si urmeze visul de a vizita lumea. Tanjea dupa libertate si inca-si amintea cat de tare isi dorise ca Hogwarts-ul sa-i schimbe viata. Credea ca acolo n-ar mai fi fost nimeni care s-o monitorizeze si sa-i spuna ce sa faca, dar se inselase cumplit. Viata in castel era mult mai grea, iar mica printesa fusese nevoita sa se adapteze la orice situatie.
'Promit' spuse ea si isi lipi fruntea de cea a baiatului. Isi deschise pleoapele lenes si il privi in ochii patraunzatori castani.

Trase puternic aer in piept si rasufla lent aproape inecandu-se pentru ca nu vroia sa strice momentul. Nu vroia sa se miste din loc si ii era frica ca soapta repiratiei sale sa nu fie prea stridenta. Incerca sa deguste momentul in liniste si tremura sub atingerea buzelor baiatului pe obrazul sau fierbinte.
Ar fi vrut sa spuna ceva, dar i se parea ca orice cuvant ar fi fost de prisos. Se simtea mai bine ca niciodata si pentru prima data nu se gandea la ceea ce avea sa urmeze. Traia in si pentru acel moment care in imaginatia sa era perfect. Uitase complet de oamenii ce ii inconjurau si avea senzatia ca ei nu vor mai aparea niciodata.
Isi trecu degetele printre suvitele lui blonde si isi apasa unghiile in ceafa baiatului si incepu sa respire sacadat numai gandindu-se la ceea ce avea sa faca. Isi intoarse capul pentru a-l privi din nou in ochi, dar nu era cu adevarat atenta. Isi apasa buzele pe ale lui si isi inchise ochii sperand ca totul sa fie numai un vis.

Acela era primul sau sarut. Nu-si imaginase niciodata ca un moment atat de neprevazut s-ar fi putut transforma vreodata in cel mai perfect lucru. Nici nu-i venea sa creada ca ca se trezise in acea de dimineata si, pentru prima data in ultimii doi ani, acceptase sa plece cu colegii sai in Hogmeade. Desigur, se despartise rapid de ei si se bucurase enorm cand gasise ceainaria. Crezuse ca in sfarsit ar fi putut sa-si puna ordine in ganduri si sa-si citeasca cartea in liniste, dar se parea ca universul avusese alt plan pentru ea. Nu crezuse niciodata ca primul sau sarut sa decurga in acel mod si nici nu se asteptase ca ea sa faca primul pas.

Incepu sa tremure pentru ca o voce din mintea sa ii repeta ca ceea ce facea era gresit. Nu intelegea ce ar fi putut sa fie in neregula, dar nu se simtise niciodata mai bine. Vroia sa pastreze pentru totdeauna acea clipa, dar, treptat, lumea din jurul sau revenise la ceea ce fusese. Oamenii apareau incetul cu incetul din ceata, iar vocile lor putea fi auzite din nou. Se desprinse din sarut lent si ii arunca o privire lui Victor cand capetele lor erau din nou unul in fata celuilalt, dar nu se atingeau. Ii dadu drumul la par fara sa-l raneasca, iar apoi arunca o privire in jurul sau. Impotriva a ceea ce credea ea, nimeni nu era atent la sarutul lor. Toti erau precupati cu persoanele de langa ei. Usurata isi intoarse capul, dar nu-i mai comfrunta privirea baiatului, ci si-o pleca din nou catre podea.

Zambi fara a se mai putea controla si se imbratisa singura. Ii era oarecum frica pentru ca nu stia ce ar fi trebuit sa faca in continuare. Nu putea sa se comporte de parca nu s-ar fi intamplat nimic, dar nici nu vroia sa discute prea mult despre momentul lor ce trecuse foarte rapid. Nici ei nu-i venea sa creada ca-l sarutase pe Victor. De abia daca-l cunostea si nici n-avusesera timp sa vorbeasca. In mod normal, viperinei ii era frica si sa-i priveasca pe baietii pe care deja ii cunostea. Nu se gandise niciodata ca va saruta un necunoscut.

'Pasarile migratoare zboara in grupuri pentru a-si conserva energia' spuse ea inca uitandu-se la podea. Nci nu stia daca baiatul o auzise sau daca macar intelesese ceva din ce spusese.
Se saturase sa lupte mereu de una singura impotriva tuturor si niciodata sa nu fie apreciata. Era mai mult decat satula de toti cei ce se dadeau drept prietenii sai, iar apoi o lasau in urma. Nimeni nu statea cu ea pana la final, iar cand lucrurile se complicau toti o abandonau.