Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Nocturn
1 2 3 4 5 Next »
/ let me talk

**Kurt F. Malfoy** · 25 Aug 2012, 16:00

Kurt & India

Arunca ultimul pachet de tigari jurandu-si ca avea sa fie ultima zi cand mai fuma. Trebuia sa tina minte gustul tigarilor,dar sa il uite la nivel fizic. Trebuia sa uite de alcool,de femei,de spectacole si placeri lumesti. Era vremea sa se linisteasca. Nu era ca si cum ar fi murit,insa avea nevoie sa se pregateasca pentru toate astea din timp.

Trecu pe Nocturn,gluga robei acoperindu-i brusc capul. Nu vroia sa fie vazut acolo,recunoscut. Nu vroia sa se stie nimic de el. Planuia oarecum sa traiasca mai retras de acum - cat de retras,totusi? pana la limita ingrozitoare,imposibil de imaginat a cuvantului? - asa ca nu avea chef de cineva care sa vina si sa ii reaminteasca de nu stiu ce datorie sau favor pe care trebuia sa il faca.

Observa un magazin micut de unde obisnuia sa colecteze jumatate din bani in schimbul protectiei pe care o oferea vanzatorului batran,aproape neputincios. Oamenii lui erau paznici si asasini perfecti,deopotriva. Recunoscu insa o silueta pe care nu avea cum s-o uite si injura scurt,simtind cum un fel de greata atipica ii urca pana in gat,mila si ura invadandu-i fiecare mililitru de sange din corp.

**Isolde du Maurier** · 25 Aug 2012, 16:09

Aruncă paharul de plastic la tomberon, şi se întrebă de ce alesese tocmai licoarea aceea. Sucul de mere era încă preferatul ei, conchise ea amintindu-şi gustul înţepător al băuturii pe care tocmai o consumase. Îşi aranjă mai bine gluga neagră a pelerinei peste cap, lăsându-şi pletele întunecate şi lungi să-i atârne lejere peste piept, şi îşi spuse amuzată că arăta ca o văduvă neagră. Se îmbrăcase cu o rochie lungă şi neagră, în stil victorian, şi o pereche de cizme -acelaşi stil şi aceeaşi culoare-. Culoarea aceasta cu siguranţă o prindea, contrastând cu pielea palidă. Alesese ispre această costumaţie pentru a nu avea surpriza de a fi atacată de cine ştie ce netrebnic pe Alee. Ura această străduţă întunecată şi murdară, dar nu avea de ales.

Zâmbi sumbru şi deschise uşa magazinului. Primise un bilet cum că avea o carte care o interesa, deşi se îndoia de asta. Ştia că era o capcană, însă era pregătită pentru orice şi oricine. Avea de gând să pună capăt acestei poveşti, înainte de a o lua razna.
"Bună ziua, domnule Blackhart. Am primit biletul de la dumneavoastră", rosti ea, vocea fiindu-i mai dură decât îşi dorise. Nu era cea mai bună actriţă, însă avea de gând să joace rolul femeii puternice şi rele. Oricât de prost i-ar ieşi.

Vânzătorul îi făcu semn să aştepte, şi dispăru într-o cameră întunecată. Uşa se deschise în spatele ei, însă India rămase pe loc, fără să se întoarcă.

**Kurt F. Malfoy** · 25 Aug 2012, 16:21

Isi dadu jos gluga,lasand ca lumina slaba sa ii coboare asupra chipului. Mai palid,mai imbatranit ca niciodata. Mai rece,dar ochii inca ii scanteiau demonic,asemenea unui animal de prada. Nu mai avea nimic din vechiul Kurt. Nu mai existau pletele sau parul facial. Nu mai zambea atat de des si nu mai plangea atat de fals. Devenise barbat,in sfarsit. Nu un baiat fara un loc in propria lui lume.

Se apropie de tejghea,deci aproape de India. Nu ii arunca nici o privire. Unghile lui,devenite acum niste gheare in toata regula - singurul lucru care ii ramase din vechiul Kurt - zgariara suprafata de sticla a vitrinei,oprindu-se asupra unui anume lucru. Pocni din degete iar obiectul aparu in fata lui,levitand. Il analiza pe toate partile apoi zambi incantat,dar aproape imperceptibil.

'' Buna si tie,domnisoara..''

Nu stia daca i se adresase ei sau cobrei care iesise ca de obicei de la pieptul lui si care acum i se incolacea pe brat,fiind destul de agitata. Ii mangaie incet crestetul si o privi pe India.

'' Unde e vanzatorul?''

**Isolde du Maurier** · 25 Aug 2012, 16:33

Continuă să ignore prezenţa persoanei din magazin, ştiind că era cel mai bun lucru pe care putea să-l facă. Nu avea rost să se amestece în treburile altora, aşa cum nici ei nu-i plăcea ca cineva să-şi bage nasul în ale ei. Trebuia să se poarte ca persoana rece pe care vroia s-o imite. Nu India. India era drăguţă şi naivă, ci altcineva. Avea nevoie de un alter-ego întunecat. Allise? Nu, Allise nu avea nici o treabă, numele era prea blând, iar pronunţia acestuia o făcea să se gândească la clinchetul unui clopoţel. Maegan. Da, Maegan era bine pentru o doamnă rece şi rea. Deşi se simţea prost folosind unul din prenumele Freyjei. Probabil că fata avea s-o ierte pentru că foloseau acelaşi alter-ego întunecat.

Auzi paşi în spatele ei şi se păstră calmă. Se întrebă unde era vânzătorul şi de ce întarzia atât, obligând-o să suporte prezenţa unei persoane care putea fi periculoase. Îşi ignoră inima care bătea cu putere, şi îşi păstră mina calmă şi impenetrebilă. Auzi vocea persoanei care se apropiase de ea, şi sângele îi îngheţă în vene, însă se păstră calmă. Nu-i răspunse la salut imediat, dar văzu cu coada ochiului cobra care i se încolăcise pe braţ si înghiţi nodul care i se pusese în gât.
"Bună ziua şi ţie, domnule Malfoy."

Se uită înspre obiectul care apăruse în faţa bărbatului, şi îi aruncă o scurtă privire şi acestuia, fiind şocată de ceea ce văzu, însă îşi păstră sentimentele pentru ea. Mai târziu.
"Încearcă să-mi întindă mie o capcană în debara", murmură ea, simţindu-se din ce în ce mai tensionată.

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 25 Aug 2012, 16:54 by Kurt F. Malfoy.)

Ranji scurt pentru ca Less era agitata din cauza Indiei care si ea,la randul ei,nu era foarte calma. Prostul de frate-sau nu gresise totusi cand ii spusese ca femeile si cobrele se aseamana. O singura miscare gresita si sunt in stare sa te ucida. Mai presus de toate,daca esti barbat. Totusi,domnul Blackhart,batran si neputincios la prima vedere,era de fapt un om care iti putea da batai de cap. Kurt fusese singurul care-l invisese intr-un duel cinstit si tocmai de aceea ii castigase respectul.

'' Cu asa ceva?'' si facu astfel incat pana de lebada din fata lui sa se transforme intr-un cutit ascutit '' Sau poate cu asta?'' apoi acesta se transforma intr-o grenada pentru ca in final sa revina la forma initiala,odihnindu-se in palma lui

Observa ca vanzatorul era cam zgomotos acolo in spate,semn ca orice capcana ii intindea,nu era una catusi de putin placuta sau poate era,defapt,foarte originala si demna de observat. Kurt insa nu credea ca barbatul o sa o atace. Nu acum,cand probabil ca stia ca ea il suspecta.

'' Orice ar fi,nu o sa mori decat in chinuri. Obisnuieste-te cu asta,daca vei ajunge sa fii prinsa de el. Si relaxeaza-te. Ar fi nepotrivit sa iti crape inima in tine de frica in loc sa fii torturata si ucisa,cum cerea planul''

**Isolde du Maurier** · 25 Aug 2012, 17:03

Se uită scurt la el, ignorând toate presupusele arme. Ştia cum avea să decurgă acel plan. Blackhart avea s-o cheme în spate, să vadă cartea, ea avea să se ducă, iar acesta o va prinde într-o vrajă ciudată, din care nu putea scăpa. Însă era pregătită să o înfrunte, cu toate vrăjile şi sistemele de protecţie posibile aruncate asupra ei şi a pelerinei ei. Aşadar, atâta timp cât avea mantia pe ea, era în siguranţă. Probabil că avea doar să îl prindă pe Blackhart şi să îl ducă în Azkaban. Vrăjitorul trebuia să înceteze să mai întindă capcane oamenilor.
"Ştii doar că nu mor aşa uşor, domnule Malfoy", i se adresă ea, zâmbind rece.

O privi pe Less, întrebându-se dacă animalul îşi mai amintea de ea, însă nu îi păsa prea mult de asta.
"Domnule Blackhart, sper că acea carte nu vă creează probleme", strigă ea, încercând să pară complet neştiutoare.
"Oricum, chiar dacă voi fi prinsă de Blackhart, nu mă va omorî. Am ceva ce l-ar împiedica să-mi facă rău", continuă ea, în şoaptă, sigură pe sine.

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 26 Aug 2012, 10:41 by Kurt F. Malfoy.)

'' Charmul incontestabil pe care ti l-ai cultivat inca din frageda copilarie dar care nu ucide orice reprezentant al sexului masculin?'' intreba el ironic lasand-o pe Less sa urce inspre umeri pana ce in final i se incolaci lejer in jurul gatului,asemeni unei esarfe. Nu il deranja sa fie acid,de-a dreptul rau. Si avea chef sa se ia la harta,mereu se certase,mereu se contrazise - poate o scurta discutie in contradictoriu avea sa-i mai zguduie viata cotidiana,sau sa o mai invioreze,cel putin.

Ii facu semn Indiei sa astepte - dar mai mult in scarba,de parca i-ar fi zis unei muste sa ramana pe perete pana ce aduce pliciul - si se duse dupa Blackhart,stiind ca nu avea sa se intample nimic. Il gasi asa cum se asteptase si,in final,fu de acord ca totul era in regula. Pentru ei doi,cel putin

'' Fraierul a rupt coperta'' rosti el atunci cand se intoarse langa India,mai plictisit ca niciodata. '' Si acum se chinuie sa o lipeasca la loc. Ti-as recomanda sa te duci acolo,e un volum foarte bun.''

**Isolde du Maurier** · 27 Aug 2012, 15:25

India se întoarse spre Kurt, privindu-l necruţătoare.
"Domnule Malfoy, ştiţi doar că nu am fost şi nu voi fi vreodată vreo femeie fatală. Însă nu aţi înţeles asta niciodată. Nu v-aţi străduit să îmi cunoaşteţi esenţa. V-am mai spus, acum mult timp, în debaraua aia din turnul de la Hogwarts că nu pun preţ pe exteriorul lucrurilor sau al oamenilor. Atunci eram mai mică...mai neexperimentată...dar oarecum, mai isteaţă."

Ultimele cuvinte le spuse aproape plângând, cu o urmă de melancolie şi tristeţe în voce. Îi era dor de cei 17 ani, şi deşi nu dorise, se maturizase prea mult de atunci. Mereu îşi spusese că sufletul ei va rămâne veşnic pur, copilăros, ca la 17 ani, însă evenimentele din ultimii 2 ani o schimbaseră. Nu-i plăcea deloc asta, şi ar fi dorit să mai fie, într-un fel, la fel de naivă ca atunci. Însă timpul trecuse, şi o dată cu el, se dusese şi delicateţea ei. La naiba, timp necruţător!
"Nu am de gând să mă arunc de bunăvoie în capcana moşului ăstuia. Dacă are ceva cu mine, să-mi spună pe faţă. Sau în duel. Dar nu am de gând să fiu domnişoara naivă şi prostuţă care crede tot", replică ea, hotărâtă.

Se gândi o clipă, încercând să îşi dea seama de ce spusese domnişoară, având în vedere că era văduvă. Oricum, chiar dacă fusese măritată cu doar câteva luni în urmă, Michel Levine nu se atinsese de ea, aşa că se putea numi încă domnişoară. Se înfioră gândindu-se că încercase să îl iubească pe acel om, care murise atât de repede. Slavă Domnului că nu reuşise, căci astfel acum ar fi fost cu inima frântă!

**Kurt F. Malfoy** · 27 Aug 2012, 17:26

Ii asculta cuvintele si vocea tremuranda si atunci realizase ca inca mai tinea la el sau poate dimpotriva,ura ei ajunsese la culmile cele mai inalte,imposibil de atins pentru a doua oara de vreun alt muritor. Macar facea ceva ca nimeni alta : iubea sau ura,dar de fiecare data atat de complet si intortocheat. O intensitate pe care el il coplesise. Il sufocase si-l facuse sa fuga intotdeauna. India fusese ceva placut dar prea serios in esenta. El nu fusese niciodata serios iar acum cauta sa devina astfel,devenind un barbat exemplar,un sot exemplar. Nu incercase oare la fel si cu Natalie? Si unde se ajunsese? De un lucru nu se indoia catusi de putin iar acela era ca Ivy era a lui si ca o iubea mai presus de orice - iar cand copilasii lor aveau sa se nasca,ei si Freyja,la un loc,aveau sa reprezinte centrul universului sau.

'' Ai parut la inceput a fi domnisoara naiva si prostuta. Dar nu esti,din pacate. As fi avut parte de un spectacol frumos. Oh,si nu te ruga ca omul ala sa te provoace la duel sau invers - vei muri,crede-ma. Si oricat mi-ar placea sangele,tocmai am mancat de pranz si nu am de gand sa vars totul. Stii si tu,nu e tocmai estetic sau placut din punct de vedere...senzitiv.''

Ar fi preferat sa ajute doua vaci sa fete in acelasi timp decat sa vada pe cineva varsand. Probabil ca avea sa se obisnuiasca cu asta imediat dupa ce gemenii aveau sa se nasca. Pacat ca nu o cunoscuse pe Frey cand era micuta,ci doar la 3 ani. Dar nici nu si-l mai amintea din acele vremuri,din pacate. Vroia totusi sa se gandeasca la viitor,la copii si nu la India si duelurile ei,la actele ei de bravada. Nu era femeia rece si puternica. Era tot India. Mica,prostuta,vulnerabila,in stadiu de formare. Si daca nu era,asa avea s-o vada mereu. Nu o subestima,doar ii citea esenta mai bine decat credea ea. Ei bine,ea nici nu stia cine este cu adevarat. El stiuse in tot acest timp. Era mai sentimentala si mai manata de dorinte,de ceea ce se intampla in sufletul ei decat de ratiune. Iar pentru a fi femeia care ea isi dorea sa fie,atunci trebuia sa iubeasca cu mintea,nu cu sufletul.

'' Inca ma mai iubesti.''

O privi fix si zambi aproape imperceptibil. Nu era o intrebare,ci o constatare. Less mirosise agitatia ei de cand el intrase si iesise de sub hainele lui pentru a vedea daca era o prada,cina sau dimpotriva,un prieten la ananghie. In plus,vocea tremuranda cand vorbea,familiaritatea si totusi raceala cu care i se adresa,gesturile... Era clar,nu trecuse peste episodul acela. Sincer? El o facuse,dar ii placea sa isi aminteasca trecutul,comparandu-l cu prezentul si dandu-si seama ca daca India i-ar fi dat ce-i dadea Ivy - intelegere fara cuvinte,relatie trupeasca,o familie,un adapost,totul,absolut totul,inclusiv mandria de femeie si de fiinta vie,fara a intreba de ce,cu o adoratie aproape nebuneasca - atunci poate nimic nu s-ar fi schimbat intre ei.

**Isolde du Maurier** · 28 Aug 2012, 15:16

Îl privi într-un mod nu foarte politicos, şi îşi încrucişă mâinile la piept. Desigur că mai era naivă şi prostuţă, chiar dacă mai crescuse între timp. Când o întâlnise Kurt prima oară, fusese diferită. Atunci avusese o mamă, o bunică, o mică aventură cu un tip care se sinucisese din cauza ei, un călău pe urmele ei, o viaţă socială mai bună, atunci era fericită. Acum? Ce avea acum? Singura persoană pe care o mai avea era Freyja. În rest, toţi plecaseră. Acum era doborâtă, era înfrântă, îndurerată, văduvită şi singură. Era la un pas de a face o nouă criză, de a reveni la vechiul obicei de a se automutila. She was a sinner, a loser.
"Da, ai dreptate. Uită-te la mine, sunt jalnică. Mă întreb cum de mai respir încă, la cât de obosită de viaţa asta sunt. Merit să fiu omorâtă de un jegos ca Blackhart", rosti ea cuvintele în şoaptă, muşcându-şi buzele.

Era prinsă în întuneric, în cel mai abrupt colţ, fără cale de scăpare. Era tăvălită în mizerie, şi nu se mai putea ridica. Era groaznic, se simţea groaznic şi ştia că nu se va putea ridica singură. Nu mai aştepta şi nu mai vroia nici un Făt-Frumos, îi era greu să mai accepte pe cineva în viaţa ei.
"Poate, însă stai fără grijă, încerc să omor acele sentimente. Trădarea ta îmi face treaba mai uşoară dar e nevoie de timp."

Rostise cuvintele privind în gol, punându-şi mâinile înmănuşate pe tejghea.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Nocturn 1 2 3 4 5 Next » //  / let me talk

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Nocturn
1 2 3 4 5 Next »
/ let me talk