Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului

1 2 3 4 Next »

/ Lie to me

• Mai trase de cateva ori de poarta insa nimic, trebuia sa treaca la artileria grea. Isi scoase bagheta din buzunar si cu ajutorul ei incerca din nou sa deschida poarta, insa nimic..era protejata de o vraja, iar vraja putea fi dezlegata doar daca venea posesorul ei si facea asta, iar acum..nu voia sa-l cunoasca pe stapanul casei. Cel putin nu in astfel de circumstante, nu era sigura ca ajunsese aici din intamplare..totul se intampla cu un scop.
  - Hmm... Murmura ea privind gardul inalt, insa era sigura ca il putea sari. Isi puse un picior intr-o gaura din gard si apoi cand sa se urce si cu celalalt simti o mana ferma pusa pe umarul ei si o trase jos, astfel incat ea facu contact cu pamantul imediat.
  -Prea inceata. Spuse unul dintre barbati care o lua aproape pe sus ducand-o spre casa, tanara cercetasa se zbatu insa nimic, in zadar. Se lasa pagubasa, dar pe ultimul moment lua de pe o chestie patrata si inalta din curte o piatra si il lovi pe barbat in cap, apoi o lua din nou la fuga cat putu de tare pana sa izbi de cineva.

James fugi de-acolo cat de repede a putut. Nu ii pasa daca pasii lui fusesera auziti, sau daca acum vreunul dintre acei oameni veneau dupa el. Tot ce ii pasa era sa se distanteze de ei cat mai mult. Nu stia daca a facut o miscare inteligenta atunci cand si-a stins bagheta. Era sigur ca si daca apareau in fata lui unul din acei oameni, era greu sa il vada in intuneric. Spera ca Julieta era bine, fiindca clar ea era ceea de care acei oameni vorbisera ca se afla in gradina. MAi alerga putin si la un moment dat observa o luminita si era sigur ca nu venea de la o bagheta. "Luminita de la capatul tunelului", rase James.
In sfarsit iesi afara si putea simti soarele cum straluceste pe cer. Nu credea ca va fi vreodata atat de recunoscator sa vada lumina naturala. " Probabil e normal, dupa ce sperietura am tras in pestera aia", se gandi el. Abia reusise sa faca cativa pasi cand cineva intra cu toata forta in el. Observa ca e Julieta.
"Esti bine?" o intreba James imediaat

• Inghiti in sec si abia cand se dezmetici observa ca era James, il analiza din cap pana in picioare. Dupa expresia fetei lui nu era tocmai in regula, poate la fizic da insa la faptul ca ajunsesera acolo..asa brusc, deloc.
  - Uhm, da..insa ti-as sugera sa fugi..in spate nu sunt persoane care comunica foarte bine cu noi. Spuse ea si il prinse de mana tragandu-l pana la cea mai apropiata ascunzatoare, ca pentru cateva momente sa fie in siguranta.
  - Bine, avem nevoie neaparat de un plan..si cat mai rapid, ai vreo idee? Isi plimba privirea cand de la el, cand la partea aceea care arata ca oricand puteau sa fie vazuti de bodyguarzi. Oricum isi promise ca aveau sa scape din asta vii si nevatamati, asa ca asa aveau sa faca. In primul rand pentru ca era sigura ca, iarasi era implicat Smith aici..dar nu stia de ce avea sentimentul asta.

James gandi repede, foarte repede, se corecta singur repede. Se uita in stanga si-n dreapta, vazand ca nu erau departe de pestera din care tocmai iesise. Spera ca aceea sa fie ultiima varianta de salvare, totusi. Totusi cand auzi niste voci ca se apropie tot mai mult, stia ca nu mai aveau mult timp si asta parea singura ascunzatoare sigura.
"Am gasit unde sa ne ascundem", zise James si o trase repede pe Julieta de maneca, pana ajunsesera in bezna si nu mai puteau fi vazuti. James isi aprinse bagheta din nou si cerceta imprejurimile, gandindu-se ca poate ratase ceva atunci cand fugea afara. Descoperi ca nu era alta cale, decat ceea de-a merge inainte si de-a spera ca nu se vor lovi de nimeni.
"Ei bine cred ca ar fi cel mai bine sa de adancim in pestera", zise James si incepu sa mearga linistit, nelasand sa se vada vreo emotie pe fata lui, mai ales frica ca ar putea fi prinsi

• Trebuia sa faca ceva, nu aveau sa se ascunda pentru tot restul zilei sau vietii de cine ii rapise, insa avea vaga impresie mereu si mereu ca Smith era implicat. Insa de ce il implicase si pe James? In povestea asta era vorba despre familia Thibault, adica Julieta..nu el, insa dadu usor absenta din umeri la gandurile ei si isi intoarse privirea catre baiat cand simti ca este trasa de o anumita forta si ajunsera in bezna totala, insa in secunda urmatoare se facu lumina. Isi lua bagheta din buzunarul murmurand "Lumos" ca sa fie mai multa lumina. Cerceta pestera, zicand:
  - Alta optiune nu avem, insa..s-ar putea de la un timp sa se bifurce drumul, asa ca..daca e asa, tu o iei la dreapta eu la stanga si care gaseste primul iesirea ala e norocosul..oricum in pesteri deobicei is mai multe iesiri, asa ca haide..sa nu mai pierdem timpul. Ii zambi si dadu din cap afirmativ inaintand in pestera, era umezeala, plin de sobolani si mirosea urat..insa, se resemnase la gandul ca tot drumul va fi asa.

James inainta incet odata cu Julieta, insa era speriat, speriat de faptul ca ar putea sa ajunga fix in locul in care ii vazuse pe acei oameni ca se intalnisera. Un fior imens ii trecu pe sira spinarii atunci cand ceva il atinse putin mai tare piciorul, insa rasufla usurat cand vazu ca era doar un sobolan, care fugea acum in intuneric, probabil la fel de speriat ca el. Se uita la Julieta si spera ca macar ea sa stie un mod de scapare. Daca se ajungea la o lupta, James stia ca el cel putin ar fi bun de nimic, stiind doar cateva vraji de dezarmare si clasicul Petrificus Totalus, plus cateva scuturi care stia cu siguranta ca nu l-ar ajuta. Julieta fiind in anul 7 , probabil stia mult mai multe farmece decat el, insa daca trebuiau sa se bata cu hoarda aia de oameni, nu credea ca ar putea castiga. Daca s-ar ajunge la o lupta corp la corp, ar avea un avantaj, stiind de mic sa se bata aproape la perfectie, invatand pe straziile din America, printre cele mai dure din lume. La un moment dat se opri, fiindca ajunsera la o rascruce de drumuri asa cum prezise Julieta. Era ingrozit de faptul ca va trebui sa ramana singur, insa se uita in pamant si observa ca soarta ii surade. La inceputul drumului din dreapta, gasi un biscuite pe jumatate mancat si la lumina baghetei vazu ca era vorba de niste dinti de om, nu de sobolan.
"Nu cred ca va trebui sa ne despartim", zise James. "Uite am gasit asta acolo, cu siguranta pe-acolo au luat-o si probabil acolo se afla singura iesire."

• Dadu afirmativ din cap si un zambet larg ii aparu pe buze, zicand:
  - Bine punctat, nu prea sunt atenta la detalii, chiar daca sunt semnificative sau nu. Niciodata nu fusese atenta la detalii si probabil asta era unul dintre miile de defecte care le avea, caci ea nu se considera o persoana cu calitati bune, nici nu se subestima mult dar nici narcisista nu era. Nu prea suporta genul de persoane care vedeau la ei doar partea buna, in fond oricum cine te judeca te judeca ori dupa aparente ori dupa cum esti tu in realitate, dar pentru Jules nu conta parerea altora. Isi reveni din visurile ei vesnice si isi intoarse privirea spre James, spunand:
  - Bine atunci, haide sa o luam pe aici..iar daca nu gasim iesirea, sa stii ca e vina ta. Spuse ea usor amuzanta, trebuia sa mai destinda putin atmosfera altfel ar fi simtit ca explodeaza, nu putea lucra sub presiune iar situatiile disperate cer masuri disperate, exact ca acum. Inainta in pestera avand o directie fixa, observa ca drumul se ingusta tot mai mult si un pod se asternu in fata lor, era vai si amar de el..si nu era sigura daca avea sa ii tina pe amandoi, avand in vedere ca in jos era o prapastie.
  - Bine, ai bagheta la tine? Daca folosim amandoi baghetele si rostim aceeasi vraja putem repara podul astfel incat sa trecem amandoi peste el.

James se cauta repede in buzunare, stia ca are bagheta la el, doar nu facuse lumina aceea cu un bat gasit pe jos. O gasi repede in buzunarul din stanga si impreuna cu Julieta reusira sa repare repede podul, folosind simpla vraja "Reparo". Greul abia acum incepea, se gandi repede, deoarece trebuiau sa gaseasca o iesire, care spera el sa nu fie pazita. Era constient ca intr-un final, cel mai probabil va trebui sa se lupte macar cu cativa dintre acei mascati, insa mai bine mai tarziu decat in acel moment in care era extenuat. Trecura podul incet, James observa ca podul inca scartaia puternic cand calcai pe el si era speriat ca poate el si Julieta nu l-ar fi reparat indeajuns de bine. Il traversara cu succes insa si acum se aflau la inceputul unei noi pesterii, mai intunecata decat ceea din care tocmai iesisera. James ofta si isi aprinse bagheta inaintand fara frica prin intuneric, fiindca nu credea ca va intalni pe cineva acolo, in afara de Julieta care era in spatele lui. Mersera o bucata buna de timp tot asa, inaintand repede prin intuneric, pana ajunsera la o noua rascruce de drumuri. "Nu, din nou", mormai James.
"Ei, acum ce facem?"intreba James. "Daca ne despartim, eu o iau la dreapta."

• Era fericita ca macar reparasera podul, trecura incet pe el caci nu era sigura daca vraja mersese in totalitate. Auzi un scartait puternic si inima ii statu pe loc cateva secunde, simti o usoara tensiune in tot corpul insa respira usurata cand il trecura. Se intoarse spre James, zicand:
  - Stai putin. Spuse ea si cu ajutorul baghetei il refacu la loc cum era, de ce sa stie altii ca trecusera pe aici? In plus, Smith nu folosea magia mai deloc deci nu avea posibilitate sa treaca pe acolo, altfel s-ar fi rupt podul cu el. Mersesera tot inainte, simtind din nou frigul cum ii invada tot corpul insa se resemna la gandul ca aveau sa mai mearga mult si bine pana sa gaseasca iesirea, nu putea fi asa usor.
  - Of, pufni ea scurt enervata de faptul ca trebuiau sa mai mearga inca o gramada sau poate ca..nu, nu avea sa gandeasca negativ, nu trebuiau sa gandeasca negativ nici unul dintre ei.
  - Pai, atunci eu o iau la stanga, alta cale nu avem. Ai grija. Spuse ea zambind si o lua la stanga alergand, nu putea sa mearga lent ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

James inainta incet prin intuneric, nevrand sa ii scape nimic din vedere. Chiar si cel mai mic obiect servea ca indiciu si il putea ajuta. Dupa un timp se gandi ca mergea asa de cateva ore fara sa fi gasit nimic, insa auzi niste voci indepartate. Primul sau instinct era sa fuga in directia vocilor,insa se gandi ca erau probabil acei tipi care ii fugarisera afara asa ca se pregati sa le faca o surpriza. Vazu un bolovan mai mare si fugi repede in spatele lui pentru a-i observa mai bine pe cei doi oameni. Erau inalti, unul dintre ei era carunt, iar celalalt blond. Nu erau cei de afara de-asta era sigur.
Isi scoase bagheta incet din roba, stiind ca putea inainta numai daca i-ar fi doborat pe cei doi oameni din fata lui. 'Stupefy", " Petrificus Totalus", striga tare James si cei doi fiind surprinsi de aparitia baiatului picara lati la pamant. James fugi repede catre ei, luandu-le baghetele, insa inima ii statu in loc cand simti o noua bagheta la tampla.
"Frumos baiete, insa jocul tau se incheie aici", zise o voce rece care trimisese fiori in tot corpul lui James.