Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa

« Previous 1 … 3 4 5 6 7 8 Next »

/ Lupta .

“Il omori tu, Kat? Sa n-o iei ca pe "Am obosit eu leul, acum impusca-l".
Fratele lui Todor zambii, apoi facu un pas in spate si disparu. Se pare ca am distrus ijmpreuna cu ei.. adevaratii mei prieteni intreaga familia a lui Todor, insa ... lasasem pe cineva sa scape si asta nu era de bine.
”Nishti gu vidish drughi pate”,a spus Svetlana,aparand la cativa metrii in fata noastra cu capul lui frateleui lui Todor in maini.
# N-o sa-l mai intalnesti alta data #
Zambii usor, apoi cu o miscare eleganta arunca capul vampirului in flacara uriasa.
Un sunet ciudat se auzi din flacara, apoi se stinse brusc.
I-am zambit usor Svetlanei, multumindu-i din priviri.
A murit pentru o cauza nobila. Sunt mandra de ea, am auzit voce Svetlanei in mintea mea.Aceasta facu un pas in fata.. apoi incepu sa alerge cu putere, spre marginea Padurii.
Naoki ma privi ingrjiorat.
”E ciudat sa fii vampir”,spuse el, atingandu-si pielea.
Am dat usor din cap, apoi am intrat in minta lui, spunandu-i Te vei obisnuii pe parcurs ....
Aceatsa ma privi uimit, apoi zambii incantat.
”Cum ai facut asta?Si eu vreau !”,raspunse amuzat.
”Te invat dupa ce scapam..de asta”,am spus, aratand cu degetul spre Todor.
Corpul acestuia se tinea de cadavrul Olagai, incercand sa-si regaseasca vlaga si puterea.
M-am apropiat usor de acel jeg care-mi distruse viata.Naoki imi aruncase capul lui din cealalta parte, si l-am prins usor, apoi ii l-am trantit aproape..
”Tine, fosilo umblatoare”,am spus.
Acesta apuca cu mainile capul murdar, si si-l fixa pe umeri.Facu acteva miscari bruste, apoi ma privi umil.
”Zafalem, Katerina”,a spus el, zambind.
# Multumesc Katerina #
Am zambit sec din coltul gurii, apoi mi-am scos coltii la iveala, cu tot cu privirea ema demonica si infierbantata.
”Nu te iert, dobitocule.Am facut asta doar ca sa vezi cu ochii tai cum te omor”,am spus.
Todor deschise gura larg, si incepu sa se tarasca departe de mine, folosindu-se de mainile care erau puse pe invers.Eva si Dragao s-au apropiat usor de mine, ca sa admire show-ul de aproape.
”Vreau sa aud ceva, Todor”,mi-am permis pentru prima oara sa ma adresez direct lui cu numele mic.”Sa aud ..”,l-am imitat.
”Molati-se, Katerina...”,se planse, ducand mainile la ochi.
# Te rog, Katerina #
”Doar atat am vrut sa aud”,am soptit.
Apoi m-am napustit asupra lui cu o manie de neinlocuit. Cu coltii i-am smuls pielea din jurul gatului,lasand sangele cu care se hranise din Olga sa curga pe piept, in jos. L-am muscat peste unde am apucat, apoi cu o viteza uimitoare i-ambagat un tarus direct in inima.
Aceasta ramasese blocat, deschizand gura larg.
Pielea lui incepu sa devina verzuie, si singurul lucru pe care l-am auzit a fost :
”Te voi bantui Katerina”, apoi a murit.
”Da-ti foc , demonule”,am spus, apoi o flacara uriasa izbucni in jurul lui, facandu-l scrum.

-Impresionant. zâmbi Naoki.
-Ce? îl întrebã Katerina.Cã ai chef sã fugi de aici ºi pânã-n Danemarca?
Fratele meu râse.
-Nu, lãmuri el. Nebunia cu care tocmai ai acþionat. ªi de unde ºtii cã am chef sã fug pânã-n Danemarca ºi-napoi?
Katerina pufni.
-E excesul de zel cu care începi sã fii vampir. Supãrãtor...
-Nu. Hazliu. Mã transform în Speedy Gonzales, nu în vampir.
Kat nu încercã sã priceapã gluma, ci îl privi, uimitã.
Naoki observã ºi ridicã din umeri, distrat. Se sprijini de un copac, jucându-se relaxat cu o pietricicã roºiaticã. Îi zâmbi Katerinei.
-Ce? Sunt lucruri pe care le poþi schimba ºi lucruri cu care trebuie sã te obiºnuieºti. Asta fac eu acuma.
Când Naoki îl atacase pe Todor, mã temusem cã fratele meu se lãsa condus de urã ºi de gustul puterii. Dar stând aºa, un pic, sã pun lucrurile în balanþã, observasem diferenþa. Lui Naoki nu-i plãcea sã fie ieºit din comun ºi evita sã îºi însuºeascã orice acþiune exageratã ºi orice posibilitate nouã de atac. Rãmânea la sabia lui, pe care ºtia cã o poate mânui. Aºa cum spusese Katerina când o întâlnisem în expres: "Mai bine arma ta, în care ai încredere, decât o armatã bunã de nimic."
Apoi, Naoki nu era capabil sã urascã. Dacã vreeodatã întreprindea acþiuni din repertoriul meu, era influenþat doar de sentimente pozitive.De data asta, de cele pentru Kat
Tata veni lângã noi ºi zâmbi.
-Naoki, nebunule… Lupta asta trebuia sã aparþinã în întregime prietenei surorii tale ºi amicilor ei vampiri…
-Balanþa e în perfect echilibru, rãspunse, plat, fratele meu.
-Dar oare Kat crede la fel? îl zgândãri tata.
-Normal cã nu! Am împiedicat-o sã lupte 6 ore!
Katerina tresãri, iar Naoki, dându-ºi seama ce boroboaþã tocmai fãcuse, îºi astupã gura cu mâna.
-ªaºe ore? Nu cred… spuse viperina.
-Ba da. Naoki a fãcut o vrajã astfel cã trecerea timpului nu afecta pe nimeni din interiorul zonei în care erai tu prinsã. explicã tata.
-Mã sustrag de la orice sarcinã chinuitoare impusã mie în acord cu învinuirea persoanei în cauzã, adicã eu, pentru încercarea - soldatã cu un lamentabil eºec - de a proteja persoanele dragi mie care nu gândesc de douã ori înainte de a acþiona, punându-se orbeºte în pericol ºi evitând sã se explice, în lipsa vehement negatã a curajului de a recunoaºte anumite lucruri substanialé, declarã Naoki, în stilul acela fals-protocolar în care glumea de obicei.
Ne lãsase cam pe toþi cu gura cãscatã în încercarea de a-i decodifica mesajul.

Am zambit ofticata apoi am auzit'o pe Eva soptind usor amuzata :
" Asta n-a fost prea dragut "
Am aruncat asupra lui Naoki o privire dura apoi i'am zambit lui Kasumi.
" Kasu, iti multumesc enorm. Nu stiu ce m-as fii facut fara tine...",am soptit speriata." Si fara tatal tau, mama ta si toate prietenele tale scumpe"
Naoki pufnii amuzat, apoi isi incerca puteriile.
Alerga cu rapiditate in jurul nostru intr-o fractiune de secunda si apoi se oprii in fata mea , cu un zambet de cuceritor.
" Ce?",am spus, ridicand o spranceana.
" Uiti ca mi-ai dat viata pentru tine?", spuse el, bland, incercand sa ma ia in brate.
Am zambit ca o idioata, si am facut un pas in spate, iar Naoki ramasese cu mainile in aer.
" Jalnic .." , se auzi vocea Lyidiei.
" Katerina ...", incepu Naoki umil, privirea lui blanda transformandu-se intr-una ingrijorata.
" Nu am vrut niciodata sa faci asta. A fost decizia ta. Nu vreau sa traiesti lipit alaturi de mine intreaga ta eternitate",am soptit.
Naokii inghitii in sec, apoi probabil ca isi simtii inima pentru ultima data.
Asa ni se intampla noua.. vampirilor fara inima.
Kasumi zambii amuzata, dandu-si seama de ce joc vroiam sa joc, insa nu spunea nimic.
Eva si Dragao l-au privit usor confuzi pe Naoki apoi privirile celor trei s-au intersectat.
Am simtit violenta cu care ma privea Naoki. Oare ma credea ?
" Cum poti spune asta ? 70% Am facut-o ca sa fiu alaturi de tine intreaga-ti viata !", spuse, disperat.
" Nu.. Te inseli amarnic",am soptit, lasandu-mi privirea in pamant.

Prostii, baliverne, tampenii, bou, idiot, nemernic, cretin si "trebuia sa imi fi tinut pliscul" erau cateva dintre sintagmele si adjectivle adresate propriei persoane care mi se invarteau in cap alaturi de numele Katerinei.
-Ce dracie. Defapt, am fost prost. Vampirul asta vorbeste fara mine, am spus.
Kasumi stia la ce ma refeream. Nu prea scoteam eu ochii lumii cand faceam un sacrificiu. Iar fata de Kat eram asa de retinut incat mi se parea ca indraznesc prea multe si ca sa ma uit la ea.
-Pe de alta parte, am inceput iarasi, nu ai putut fi suficient de egoista ca sa ma transformi cand ti-am cerut-o, dar esti suficient de... de... - ah, toti stiau ce cuvant, pe care chiar nu voiam sa i-l spun, fusese pe cale sa imi scape - ca sa indrugi asemenea prostii! Ei bine, voiam si nu voiam sa fiu vampir. De ce? De asta! Daca sunt vampir, fortat sa traiesc pe vecie, iar ei i se pune pata si ma respinge, cum dracu o sa traiesc... mnu, exist... mnu... suport restul vesniciei? imi ziceam. Dar uite ca sunt vampir. Si apreciez gestul zadarnic al prietenei tale datorat lipsei de egoism de care suferi. Insa cand veti invata voi, vampirii, sa nu mai faceti nonsensuri? A duce pana la capat o actiune fara sens e omeneste. Noi o facem cu motive anume, in special pentru cineva anume, si nu ne pasa daca toata lumea ne crede nebuni sau daca ajungem spanzurati pentru asta. M-as fi dus in San Francisco sa aduc inapoi greutatea ta in aur! Sau... sau o perla de pe fundul oceanului, sau capul unui urs polar, sa... sau o raza de soare... - uh, nu, vampirii nu se au bine cu lumina. Dar voi, vampiri, care sustineti ca nu aveti inima si pareti asa de mandri de asta, ati fi in stare de asemenea bazaconii? Care totusi par atat de reale pe moment...
O, Dumnezeule! Nu, nu Dumnezeule. Sunt ateu. In fine, de nervi mai vorbesc si fara sa gandesc. DE CE NU PUTUSEM SA TAC DIN GURA?
Am oftat.
-Stii ce, Katerina-Sama. Watashi te o dema wa arimasen. Nu ma cert cu tine. Pentru ca asta e unul dintre nonsensurile omenesti. Si se considera ca nu mai sunt om. A te insela, asa cum m-ai acuzat pe mine, e iarasi o greseala omeneasca. E suficient sa “va inselati” si voi, pentru a va dovedi ca sunteti, in parte, oameni.
Am tras aer in piept si, in mod ciudat, inima mea a inceput sa bata din nou... Una, doua, trei...se opri.
Dragao ma privi ciudat. Am presupus ca, atunci cand un vampire simte, brusc, inca o fiinta vie prin apropiere, una careia ii bate inima si pe care nu o reperase anterior, toate simturile lui se alerteaza.
Vampirul bombani.
-Tipul asta e ciudat.
Inafara de el, nimeni nu comenta. Se pare ca eram bun la inchis guri pe termen scurt. Sora mea si Katerina schimbara o privire. “Joaca tare Naoki!” parea sa aprecieze Kasumi.
Ce joc?
M-am asezatpe iarba si am inceput sa ma joc cu un cutit pe care aproape mi l-am scapat intre ochi.
“Asta n-a fost cool”mi-am zis, categoric. Theee, mai aveam de pierdut? Mai nervosi pe mine ca acum nu puteau sa fie si mai ridicol nu puteam sa par.
-Ti-am dat sangele meu si tot nu ai destul sange sa recunosti, m-am jucat eu cu cuvintele.
Spusesem asta in soapta, dar Kat auzise.
-De ce crezi ca am ceva sa recunosc? marai ea.
-Daca nu aveai nimic de recunoscut, am zis, calm, oare nu refuzai orice din start? Oare-ti mai faceai griji... Ahm... “Daca moare cu veninul in sange se va transforma in vampir...” am reprodus eu. De fapt ce incerc eu sa fac aici? Nu, ma chere, nu. Poate nu vrei sa ma mai vezi, si poate sunt un vampir fara inima, dar – m-am facut invizibil, subliniind prima parte a frazei – asta pentru ca inima mea e aici.
Asa invizibil, m-am apropiat de Kat si am facut un semn neobservabil deasupra inimii ei. M-am retras langa Kasumi,, distrugand iluzia si lasand din nou sa fiu vazut.
Asteptam sa-mi pice ceru-n cap. Eu terminasem. Aveam sa o urmez pe Kat oriunde si ea stia.

Indraznet ? Sau nu, probabil ca da. Naoki juca chiar foarte dur ? Sau poate acesta nu era un joc? Ei bine stiam ca vorbeste sincer, si mai mult ca niciodata.. stiam si apreciam sinceritatea aceasta care nu era deloc comuna vampirilor.
Am zambit amuzata, apoi m-am apropiat de Kasumi si i-am facut un semn ciudat. Ei bine, in acest moment orice mi se parea ciudat, inclusive persoana mea, inclusive reactiile mele la orice din jur.
Un vampir ca si Naoki nu mai cunoscusem pana acum.. un vampir care sa isi dezvaluie sentimentele atat de pasnic, si atat de netulburat, ma impresiona.
“ Katerina, fa ceea ce trebuie sa faci, da?”,soptii ea
Am privit-o pe Kasumi, apoi am dat usor din cap, aproband.
Aceasta, impreuna cu intreaga ei familie, si toate fetele care m-au ajutat, mi-au zambit prietenesc, apoi s-au retras rapid, si aproape fara sa inteles.
Dragao si Eva s-au apropiat de mine, apoi m-au imbratisat amandoi de-odata.
“ Ne pare rau pentru Olga, dar.. e bine ca Todor e mort.. de tot”,spuse Dragao intristat.
“ Da.. mort de tot”,am aprobat, convinsa.
Eva ma prinse de mana, apoi imi dadu drumu dintr’odata si incepu sa alerga cu putere spre directia nord.
Dragao ranjii amuzat, apoi spuse, usor :
“ Misla ci i videla nesh za iadenij.”
# Cred ca a vazut ceva bun de mancare#
Apoi dintr-o clipire disparu.Cei patru 4 au aprobat usor din cap, apoi s-au retras incet,indreptanduse spre marginea padurii.Liydia cobora dintr-un copac direct in fata mea, cu o privire perversa.
“ Mi-e foarte..foarte foame. Pot sa consum un cercetas ?”,chicotii ea.
“ Desigur”,am ranjit, amuzata.
Aceasta ma imbratisa, apoi disparu si ea, la randul ei.
Naoki privii totul rabdator. Probabil ca asta am asteptat amandoi.. momentul in care sa fim singuri.

Ceva era putred in povestea asta. Eram exact acolo unde ma asezasem, dupa ce vorbisem asa cu Kat, scapand o serie de adevaruri in cuvinte pe care imi doresc sa nu le fi stiut.
-Hee... Sunt asa infiorator cand vorbesc incat pleaca toata lumea? am glumit. Si... de ce... ne-au lasat singuri? Nu sunt sigur ca vreau sa fiu aici.
Am inceput sa rad, dar se pare ca viperina nu imi impartasea umorul.
-Stiu, stiu, am oftat. Marele meu defect e ca nu sunt mut.
Katerina parea de-a dreptul socata.
"MAGARULE!" am soptit, pentru mine.
-Ei, haide. Nu imi inchipuiam ca o sa te afecteze atat! Era... era o gluma. Nu vreau nimic altceva decat sa fiu aici. Altfel, nu as fi plecat de la inceput? Stiu ca trebuia sa nu fi facut gluma asta, dar ai mai multe motive sa regreti ceva ce nu ai facut cand ai avut ocazia, decat ceva ce ai facut cand nu ar fi trebuit. Cum ar fi fost sa nu te fi intalnit pe tine...?
Insa Vampiroaicei nu parea sa ii pese.
-Stiu. Te lasa rece. Ce vrei sa fac, raspunde-mi! Am vobit atat de sincer cu tine, cunooscand riscul sa te enervezi si sa ma faci tandari, din cauza faptului ca ascund majoritatea sensurilor adevarate ale vorbelor mele cu niste jocuri de cuvinte. Ah, eu am spus ca ma-ntorc din San Francisco cu greutatea ta in aur! Dar din cate stiu, la tine, dovezile materiale nu conteaza. Cred la fel...
Nici un gest, nici un raspuns. Nimic.
-Ma innebunesti, am silabisit.
Deja incepusem sa ma enervez. Ah, temmperamentul vampirului isi facea simtita prezenta... "Stai calm..."
Credeti ca aveam pregatita vreo replica impresionanta pentru sfarsit? Ceva cu care sa-i smulg Katerinei macar un cuvant? Nu. Dar cuvintele pe care i le-am spus au... au venit, pur si simplu.
-Poate vrei – am spus – sa retrag orice cuvant ti-am adresat in ultimii ani. Si pot Ar trebui sa neg o singura sintagma. Si asta ar suna cam asa: Nu te iubesc. Dar as minti.
Taci, Naoki, taci! Mergi si impusca-te! Ah... daca fusesem neinspirat din nou si avea sa se supere, macar fusesem sincer. Stateam teapan in fata ei, asteptand un raspuns. Tacerea era sufocanta si parca timpul se oprise, surprins de reactia mea, asteptand dezlantuirea furiei vampiroaicei.
Pana si Tama, atat de agitat si bagaret de obicei, era acum mut si privea spre ea cu ochi intrebatori. L-am impins cu un deget inapoi in buzunar. Asteptam. Ceasul de buzunar, pe care nu stiu de ce il luasem cu mine, batea secunda, rabdator, in lipsa scurgerii timpului.
“El face tic, eu tac; tic, eu tac...”

“Nu te iubesc. Dar as mintii “,spuse el, atat de sincer.
Vizibil, nu am reactionat nicicum, insa inima mea se cutremura pentru moment.Apoi, m-am linsitit cand am auzit ultima propozitie. Sincer, niciun barbat nu ma impresiona mai mult decat Naoki, niciodata un om nu imi patrunse in inima atat de usor ca si Naoki, aveam o anumita slabiciune pentru el.. Asta probabil ca era cea mai mare problema a mea.
Am zambit usor incrucata, apoi am sarit spre el. Reflexele lui de vampire l-au tradat, acesta reactionand mai ciudat decat as fii crezut. Facuse o mutra inspaimantata ,si in mai putin de o fractiune de secunda de trase cativa metrii in spate.
“ Katerina, puteam sa jur ca ma ataci “, spuse el, respirand greu.
Stateam pe pamantul umed, ca si cum il mangaiam, cu un zambet atragator de copil.
“ Cum sa te atac , Naoki ?”, am spus, blanda.
Aceasta ridica confuz o spranceana in sus, apoi dadu sec din umeri, si se ridica de pe jos. Facu cativa pasi spre mine, apoi se oprii.
“ Asa cum iti sta in obisnuinta”,spuse el.
Am pufnit ,total amuzata, apoi m-am ridicat in picioare. Nu credeam vreodata ca puteam sa ma indoiesc de iubirea lui afat de mine,insa uneori era de ajutor acest lucru, si ma facea sa ma obisnuisc cu tradarea, si cu faptul ca el odata ar putea sa iubeasca pe altcineva.
“ Te voi ataca din orice alt motiv, nu din motivul ca nu am iubesti “,am spus, sincera, dand din cap.
Naoki ma privii ca un catelus mic si bland, apoi se apropie de mine, insa m-am tras rapid in spate.
Imi placea mutl sa joc jocul aceasta cu el. Era lucrul pe care-l faceam ca sa nu ne plictisim.
“ Katerina …”,incepu.
“ Nu, nu. Adevarul e ca ar fii dureros sa aflu ca iubesti si pe altcineva.”, am raspuns, acum, sincera, si hotarata.

-Hm. Ma scoti din sarite, Kat. A dracului treaba. Adica tu ma eviti... de frica? Frica sa nu suferi? Pai....as avea eu grija sa nu se intample, atata timp cat, vezi, eu nu m-am dat inapoi de la asta. Dar e ridicol ce faci. Si da, uite, afla ca iubesc si pe altcineva. Pe Kasumi, pe mama, pe tata... Tocmai voi, vampirii cei neinfricati? Ha. Stii, daca nu te-as iubi si nu te-as intelege, as fi profund ofensat. Cineva cu tendinta de a intoarce vorbele pe toate partile, ca mine, ar putea intelege ca tocmai am fost facut tradator.
Uitandu-ma la cea careia ma adresasem, aveam ciudata senzatie ca fiecare cuvant al meu trecuse pe langa ea.
-Nu ma sculti? E bine – pentru ca poate iar am spus ceva ce te-ar fi suparat. Si e rau – pentru ca uele lucruri sunt greu de facut si pentru mine si nu voi mai avea curajul sa repet asta...
Katerina parea ca nu realizeaza un cuvant din ce spun. Zambea in continuu. Asta era bine, parea fericita. Am trecut prin fata eu ca sa observ ca nu are nicio reactie... Oare felul in care incheiasem discursul de mai devreme avusese efectul unei comenzi de resetare?
Clar. Eram zapacit.
-Kaaat! Macar auzi ce spun?!
Vampiroaica tresari, apoi ma cauta cu privirea, pentru a imi zambi din nou.
-Katerina Petrova, pe tine te-a otravit careva, am zis, amuzat. Prea esti... de pe alta planeta. Spune-mi UN cuvant, din ce am tocat in ultimul sfert de ora... Cu toate ca am impresia ca nu ma urmaresti...
-Ce cuvant sa iti spun? continua ea sa zambeasca angelic, ceea ce facea un contras de neinchipuit cu infatisarea ei de vampir.
Eram deja si stresat, si ingrijorat, si nervos...
-ORICE ai prins. Ce naiba e cu tine?! am exclamat.
-“Ridicol...” recita Kat, zambind inca.
Apoi zambetul i se sterse.
-Hai sa revenim la lucruri serioase.
-Aa, deci te-ai sculat, martianule! Si, ce lucruri serioase?
Kat pufni in ras, iar raspunsul fu ceva complet neasteptat.
-Ca de exemplu, studiul ciupercilor otravitoare.
Am oftat.
- Se pare ca odata cu declaratia de amor ai primit si umorul meu... Tu n-ai inteles. EU sunt serios aici! Stii ce? Eu ma asez jos si astept sa-ti treaca. Sau nu. O sa anchilozez stand atata vreme... Acum fii draguta si explica. Ai patit ceva sau faci doar haz de mine?
-M-am indragostit...
Am simtit cum mi se inmoaie genunchii.
-Asta era... Si ce ti-a luat atat?
Katerina se apropie cativa centimetri de mine, gest care le ceru instinctelor mele de vampir sa ma faca sa dau inapoi, dar care le ceru celor de om sa ma faca sa ma apropii... Si din fericire, omul din mine inca triumfa in lupta cu vampirul.

I-am zambit incrucata, apoi Naoki se apropie de mine, si imi atinse umarul.
Cu o miscare lenta imi daduse la o parte parul brunet care-mi acoperea fata zambitoare, mai zambitoare ca niciodata.
As fii putut sa-I privesc ochii verzi inchisi, care cu fiecare clipire isi inchideau nuanta.
Parul lui brunet, se impreuna acum cu al meu, cand ma lua in barate.
Niciodata nu mai simtisem asta .. niciodata nu permisesem sa se intamplse asa ceva intre noi doi, nu acceptam.
Naoki si cu Katerina… doi straini, doi oameni aruncati in vant, lasati de izbeliste, insa oricat de multa dragoste vajaia inautnrul lor, dragoste reciproca, nu-I puteam vedea pe acesti doi indivizi impreuna.
Oftatul puternic, multumitor, al lui Naoki ma facu sa tresar brusc.
Intinsii pe iarba umeda, simtind miciile batai ale inimii lui Naoki, care se stingeau in timp ce si clipele aceasta curgeau spre sfarsit.
“ Naoki .”,am spus, ca o afirmatie.
“Katerina”,am auzit vocea lui blanda si inteleapta.
M-am desprins din imbratisarea lui clada, privindu-l confuza, disperata, nehotarata.
“ Spune-mi tu, Naoki, crezi ca aceaste doua persoane din noi merita sa fie asa ? Ele chiar mertia ?”
Naoki inghiti in sec, apoi se ridica de pe jos cu o miscare rapida.
Raspunzul ezita sa apara, insa eu asteptam , asteptam, simtind pentru prima data cum timpul se scurgea mai incep decat de obicei.
“ Merita, Naoki ? Chiar isi doresc asa?”