Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa

« Previous 1 … 3 4 5 6 7 8 Next »

/ Lupta .

Liydia ma privea zambareata, ca si cum ziua de azi era foarte interesante pentru ea.. stand aici si facand un NIMIC mare.
M-am trantit pe jos, privind cerul care abia seputea zarea din cauza coroanei uriase ale copaciilor.
Si trebuia sa recunosc ca ma sitmeam bine aici.. in Padurea Interzisa, dar era si un risc urias sa fiu atacata din orice parte. Nu, acum nu-mi mai pasa. De ce trebuiau sa-mi fac asta? Sa lupte in locul meu ?
“ Ai factu asta intentionat.”,sm concluzionat.
Liydia ma privii ofticata, apoi isi dadu ochii peste cap.
“ Am facut asta spre binele tau. Nu vreau sa mori”,spuse ea.
“ Si ce? Mai bine mor stiind ca il omor pe Todor”,am spus.
“Adica vrei tu sa mori si el sa rmana in viata ? Atat de proasta esti ?”, ofta ea.
Am privit-o socata, apoi am sarit la gatul ei nervoasa.
Furia fierbea in mine acuma mai mult decat niciodata, simteam ca mor. Liydia credea asa ceva despre mine? Credea ca nu sunt in stare sa-l omor?
“ Semani-se”,am spus. Furioasa
# Pleaca #
Liydia inghitii in sec, apoi disparu in urmatoarea secunda.
Inima care n-o aveam incepu sa bata tot mai incet. M-am trantit pe pamant, si pentru prima data m-am simtit o neputincioasa.
Naoki se apropia incet de mine. Am inceput sa plang .. niciodata nu facusem asta de cand am fost vampir.

-Katerina-Sama. Nede shyo? am intrebat, apropiindu-ma. Uitasem complet a nu ma intelege cand vorbesc in japoneza. Ahm... adica de ce plangi?
-Si tu de ce... esti aici? evita ea sa raspunda.
-Sa-mi cer scuze. am declarat, fanc. Incep sa cred ca am exagerat.
-Si ce? rasuci Katerina cutitul in rana pe un ton mat.
-Si... aproape am decapitat-o pe... asta... Viktoria.
-Nu are legatura.
-Ba da, Kat. are. am insistat, atat de suparat pe mine insumi inat ar fi fost gata sa smulg din radacini copacul din care oborase mai devreme Lidya, ca sa ma descarc. Nu ma pot concentra daca stiu ca esti suparata pe mine. Cred ca am vorbit aiurea doar pentru ca eram tensionat. Nu esti ca altii. De asta nu ma astept sa reactionezi ca altii.
Spusesem asta pe un ton cald, facand-o sa isi dea seama ca diferentele astea erau unul din lucrurile care imi placeau la ea si nu o spuneam in sensul rau.
Am continuat:
-Kasu imi sugereaza sa "iti respect secolele". Da, poate ca timpul a pus in spatele constiintei tale povara a 334 de ani, dar asta nu inseamna ca ti se cere sa actionezi ca cineva care le stie pe toate din experienta, nici sa te indepartezi de toti ca sa nu suferi cand ii vezi murind pe langa tine. Pentru mine, si cu doua mileni lasate in urma, ai fi aceeasi.. Mai spun o data. Imi retrag spusele de mai devreme. Si mai spun odata - ai mai auzit asta de la mine - nu ma evita. Te-as lasa sa ma transformi daca asta ar insemna ca te pot urma...

L-am privit tremurand pe Naoki. Stiam ca era un subiect delicat pentru el, insa .. chiar nu aveam acum timp de asta.
“Te-as lasa sa ma transformi daca asta ar insemna ca te pot urma...”, raspunse el, sincer.
Am simtit in acel momentu cum furia distrusa altadata fiebrea acum in mine.. fierbea ingrozitor si ma durea. NU, ii spusesem inca odata ca nu-l voi transforma pentru ca nu are rost ca el sa ma urmeze. Nu aveam nevoie de povara unui alt suflet transformat de mine.
”Termina, Naoki”,am spus, confuza.
Eram confuza? Da. Nu stiam ce sa cred, cum sa actionez. Probabil ca Naoki credea ca isi doreste acest lcuru acum, insa peste cateva sute de ani ? Oare nu am va urii pentru ca l-am transformat ? Cu un om acre ma ajutase de atatea ori nu puteam fii atat de egoista.
”Nu pot termina, Katerina ...”, ofta el, apropiindu-se de mine.
”Naoki, te iert pentru tot. Clarificam aceste lucruri dupa terminarea acestei batalii”
Naoki zambii. Facu cativa pasi spre, mine, deschizand mainile larg, insa am facut un pas in spate.
Privirea lui se pleostii, apoi zambii ciudat.
”Dupa.. Nu te distrag acum”,am soptit.
”Sunt iertat ?”,intreba el.
”Da, esti. Esti un om minunat ”,am soptit.
Apoi disparu, si el, si Liydia pe care am observat-o ca ascultase totul de la cativa metrii departare.
Stiau toti ca acum aveam nevoie de liniste, si .. chiar vroiam sa scap de aici si sa merg sa-l confrunt pe Todor fata in fata, chit ca mor, chit ca nu, nu aveam nimic de pierdut.
”Sa ma confrunti, draga Katerina?”, am auzit o voce groasa, la cativa metrii in spatele meu.
Am tresarit speriata, incercand sa imi dau seama daca era doar in gandul meu, sau era real . Insa, am vazut o silueta dura, si bine conturata.
”Todor”,am soptit, facand cativa pasi in spate.
”Vrei sa ma confrunti, iata-ma”,soptii el cu o voce blajina.”E o diversiune. Ceilalti cred ca sunt tot acolo”,chicotii el.”Nu te vor putea vedea cand mori, crede-ma.”
Am ranjiit,amuzata. Pentru prima data in viata mea il sfidasem pe Todor.
Acum nu-mi pasa. Nu-mi era teama. Vroiam sa-l infrunt cu proprii mei colti, si cu nimic altceva.
”Intotdeauna ti-ai dorit sa stii cati ani am.”,spuse el, mandru.”Afla ca am 1000 de ani, draga Katerina.Mislis ci moj da me izkolish ?”,intreba el, apropiindu-se cu pasi mari de mine.
# Crezi ca poti sa ma tai?# [ in sensul – sa ma faci in bucatele ]
”Aha Todor. Moja. Niznash ci as moija sat ?”,am spus, zabind pervers.
# Da Todor. Pot. Nu stii tu ca eu pot tot ce imi propun ?#
”Asta e Katerina pe care o cunosc”,spuse bucuros.
In urmatoarea secunda Todor se transporta direct in fata mea, zambind usor.Imi atinse fata uscata, pastrandu-si acel zambet care devenea din ce in ce mai pervers.Apoi isi cobori mana mai jos, spre pieptul meu.
L-am impins cu toata forta mea, si spre mirarea mea, il mutasem la cativa metrii departare.
”Ai mai mult forta”,concluziona el, dezvelindu-si coltii.

Ma simteam ingrozitor. Nu parea ca ma iertase cu inima, ci doar cu mintea. M-am intors pe campul de lupta si mi-am luat sabia. Kat avea sa se supere mai rau ca ii luam aceasta sansa pentru binele ei, dar, la urma urmei, puteam sa i-l aduc pe Todor, variata transata in cubulete cu volumul de 10 mililitri cubi, daca voia neaparat sa-i rada in nas.
Nu... Deloc o idee buna. Kat ar fi putut crede ca o sfidam.
Kasumi pusese la punct un atac fara scapari asupra lui Todor. Celelalte fete, subtiri ca niste paie, isi faceau loc cu usurinta printre manevrele... cu dinti ale Vampirului.
In 15 minute, Todor... pica lat.
-Unshoo... ofta Mizu. Omoi desu ne!
O secunda, bucuria trimfului mi-a cantat in cap... Asta pentru ca fanfara sa se destrame in acelasi moment si poate pentru ca eu si Kasumi, pur telepatici, sa izbucnim:
-Draci!
-Nan desu ete? intreba Mizu, care stia un numar mare de injuraturi in toate limbile, pentru ea impronuntabile, dar nu greu de inteles.
-E Todor dewa arimasen te...#Nu e Todor#
-Iie zho? Tayoo he!#Nu? La naiba!#
-Inseamna... cugeta Kasumi.
M-a trasnit.
-Katerina!
Eu si Kasumi am pornit-o glont spre locul unde o lasasem pe Kat.
Si intr-adevar. Todor se afla acolo. Pentru a doua oara intr-o zi i-am luat surorii mele arma si l-am atacat pe vampir. Dar lama sabiei i-a taiat lui Kat UN SINGUR fir de par. Caci vampirul, rostind in treacat "Ne vedem pe campul de lupta" suficient de tare pentru toti, disparuse.
-Tura asta NU mai plec. i-am spus Katerinei, pe un ton ce sugera ca, de data asta, sunt de neclintit.

Am privit incurcata, incercand sa-mi dau seama din priviri ceea ce ascundea Naoki.Insa Kasumi sari repede in fata mea si incepu sa vorbeasc repede amestecand engleza cu japoneza si cu cateva cuvinte din bulgara pe care le rostea cu un accent idiot.
“Kasumi !”,am tipat.” Linisteste-te!”
Soimeanca inghitii in sec, apoi isi recupera arma de la fratele sau.
“Ce a spus?”,a intreba curioasa.
“ Nimicuri. M-a amenintat..”, insa n-am apucat sa termin restul propozitiei.
“ Il omor !”, tipa Naoki.
Am privit dura spre el, apoi le-am observat pe Olga si Svetlana ca alergau repede spre mine. Au ajuns intr-o clipita, gafaind ceva de neinteles.
“Este.. A adus pe Boris.”, spuse Olga, proptindu-se cu mainile de genunchi.
Svetlana ramasese la fel de rece, respirand mai greu decat de obicei.
“Dominik crede ca l-ai tradat,Katerina. Se aliaza cu Todor”,spuse Svetlana calma, cu un accent ciudat pe engleza.
Am privit usor trista spre Kasumi care realizaze ca era vorba de Domnik.. varul meu pe care-l transformasem tocmai eu, iar apoi Kasumi puse man ape el.. si il tortura. Nu cred ca era prea bine ca el sa stie ca ‘psihopata mongoloida’ se afla aici, si lupta contra lui.
Un vampir nou nascut cand simte gustul urii.. ura devine pentru el o arma foarte puternica, si-ar ataca si propria persoana daca s-ar urii pe sine. Devenea grav .. mai ales ca erau inca 4 in favoarea lui Todor.
“Trebuie sa plecam”,am soptit.
Naoki se impotrivi, scrancnind nervos din dinti, si se puse in fata mea.
“ Nu. Si eu vin.”,am raspuns, dura.
“ Treci peste mine”, raspunse, clar si raspicat.
O sa regret ca am facut asta. Am zambit din coltul gurii si l-am impins pe Naoki cu cea mai mica forta posibila, amintindu-mi in ultima clipa ca este …om. Acesta zbura la 4-5 metrii departare, oprindu-se pe genunchi, cu mainile intinse in fata.
Kasumi pufni amuzata, apoi ma batu prieteneste pe umar.
“Ai probleme”,chicotii.
“ Stiu”,am raspuns usor.
Am alergat catre Naoki, ajugand intr-o jumate de secunda la el, oferindu-i mana.Imi zambii prietenesc, apoi se ridica singur.
“Hai s-o facem si pe asta.”, raspunse ironic.” Olga si Svetlana.. voi atacati prin partea din spate. Surprinde-ti cu ceva..neobisnuit. In timp ce noi atacam direct”,raspunse Naoki, serios.
Am zambit incurajator, apoi l-am prins pe Naoki de mana.
Am inceput sa alergam repede cu Kasumi si celelate doua vampiroaice in spatele noastru.Am ajuns dincolo de bariera la care eram blocata, si Kasumi dezlega vraja, apoi am ajuns direct in mijlocul bataliei.
Niste colti fiorosi se abateau direct asupra capului meu. Am reactinat din instinct, lovind direct cu piciorul in corpul vampiriului pe care nu-l cunosteam.
Am sarit pe el, imobilizandu-l la pamant, incercand sa-i deslusesc chipul.
“ Dominic”,am spus, calma.
Dumnezeule, acesta nu era verisorul meu. Era atat de schimabt.. parul lung..pielea alba ca de var si acea privire demonica.Kasumi ateriza drept in capul lui Dominic, taiandu-I gatul cu o singura schimbare, apoi Svetlana sari furioasa si ii rupse gatul, aruncandu-l la active metrii departare.Am inchis ochii pentru cateva secunde, apoi am sarit de pe cadavrul inverzit.
“ Tu..”,am spus, apropiindu-ma fioros de un vampir aliat lui Todor.
Aceasta se intoarse si cu un zmabet malefic imi baga un tepus de lemn in burta. Chiar in acel moment pe spatele vampirului sari Dragao si ii rasuci capul spre directia lui, zabind incruntat.
“ Era un tip frumos”,spuse el, radicand o spranceana.” Fa focul”, ma avertiza.

-Sã facã focul? întrebã fratele meu. Pentru ce? îl mâncãm? Ãã... nu mersi. Sunt vegetarian. se eschivã.
-Aºa, brusc? am râs. Nu te teme, nu-l mâncãm.
Ceva ciudat a sclipit în ochii ficecãruia dintre noi. M-am repezit cu pumnalul pe lângã capul lui Naoki. Acelaºi lucru a facut el, cu sabia, pe lângã Katerina... care tocmai încerca sã decapiteze un atacator din spatele meu. Ciudat cã fusesem toþi atât de ocupaþi sã vedem în ce pericol se aflã altul, încât nu mai vãzusem în ce pericol ne aflam noi.
Vampirul cãruia Naoki îi feliase "mãrul lui Adam" semãna acum cu Sir Nick Aproape-fãr'-de-Cap. Scãfârlia lui zvâcni brusc ºi el se trase cu mâinile de pãr, fixându-ºi capul la loc în gulerul înalt.
Cel care mã atacase pe MINE încerca sã-þi cheme înapoi, ca pe un câine, mâna stângã, desprinsã din umãr.
Mã pot lãuda ºi azi cu cea mai bunã þintã. Pumnalul meu, aruncat cumva lateral, decapitase complet vampirul cadaveric din spatele fratelui meu.Acum atacatorul prietenei mele, vreun amic de-al lui Todor, cu capul fixat provizoriu, spera o nouã ºansã de atac. Doar cã Naoki îi infipse o sabie în stomac ºi-l luã de guler, vrând sã-l arunce.
Din pãcate, vampirul se bucura acum de o anormalã elasticitate a vertebrelor din zona cervicalã ºi a tendoanelor sale seculare, aºa cã Naoki se trezi muºcat.Fratele meu azvârli Vampirul aproape la fel demult pe cât îl aruncase pe el Katerina.
-Au...
-EªTI UN IDIOT! izbucni Kat, fãrã tact
.-Mersi, mademoiselle, rãspunse, inexpresiv, Naoki.
-Asta a fost doar o... am încercat sã lãmuresc.
-... dovadã indirectã a faptului cã n-o doare-n cot. Asta mã transformã în Vampir? întrebã fratele meu, cu o noanþã de interes în voce ºi improbabil de calm. Bine cã m-a muºcat doar de mânã, ca sã se elib... Drace! Mi-a lãsat colþii cadou!
Naoki strecurã vârful pumnalului lui (mãcar nu mi-l luase de data asta.) în una dintre rãnile circulare fãcute de colþii Vapirului . Îl rãsuci brusc ºiscoase unul dintre colþi. Fãcu la fel ºi în cazul celuilalt, în faþa noastrã ºi mai ales sub ochii Katerinei, care nu-ºi putu stãpâni un comentariu:
-Are probleme.
Naoki îi zâmbi ºi rãspunse, cald:
-Da. Pe tine.
-Una din problemele pe care ajungi sã îþi doreºti sã le ai... am comentat.
-Singura! articulã el, ridicand degetul aratator al mainii stangi in aer, cu un gest caraghios care ne facu pe mine si pe Kat sa zambim.

Am zambit amuzata, privindu-l pe Naoki care incerca sa isi scoata coltii din mana.
Mi-am dat ochii peste cap, apoi am ajuns langa el, tinandul cu forta de mana.Ii se invineti partea de la cot in jos, spre palma, deoarece nu ii mai circula sangele.
“Au.. Ce faci?”,suspina el.”Aaa.. Doare”
“Iti opresc sangele impreunat cu veninul sa iti circule prin corp”,am spus, concentrata, privind spre bratul care se invinetea tot mai tare.” Olga, vino si scoate coltii”,am tipat eu.
Aceasta sari repede langa mine, intinzand mainile, insa chiar in acel moment Todor aparu de niciunde si sari direct pe spatele vampiroaicei, zambind misel.
Isi ridica mainile spre cer, apoi cu acel zambet idiot ii invartise capul si il azvarli la cativa metrii departare.
Am auzit un “ bum” sec, apoi toti vampire din jurul meu s-au napustit cu o furie incredibila din jurul meu, insa eu nu reactionasem cu nimic.. ii priveam socata corpul decapitat al Olgai.
“Nu..”,am soptit, usor.” Olgaaaaa”,am inceput sa tip exasperata.
In jurul meu vampirii il atacau din toate partiile pe Todor, insa se parea ca era la fel de puternic ca de obicei.
M-am ridicat de pe jos, ca un animal.. sufland greu. Ochii mei acum se transformau si deodata cu mine ma transformau intr-un demon al intunericului. Ura aceea n-o mai simtitsem pentru nimeni niciodata.
Am urlat puternic, apoi am sarit pe Svetlana, impingand-o la cativa metrii departare, incercand sa ajung cat mai aproape de Todor. Acum aveam de gand sa-l omor, fara teama.
“ Sectumpsempra”,am urlat spre Kasumi, incercand s-o conving sa se dea din fata mea.
Naoki ma privi socat, apoi sari spre sora lui, sa o ajute si sa anihileze durerea care io provoca rana facuta de mine cu vraja.
Am zambit ca un demon, privindu-l fata in fat ape Todor.
Ma desparteau doar 10 centimetrii de el, si nu vroiam sa-l atac normal, asa cum se ataca vampirii intre ei, ci vroiam sa fie ceva mai simbolic.. ceva de neuitat.
“ Avra Kadevra”,am urlat, spre el.
Insa nimic nu se intamplase. Todor facu un pas, si patrunze in mintea mea.
Capul incepu sa-mi vajaie si vocea lui dura se auzea incontinuu : Nu poti omora pe cineva care a murit deja, Nu poti omora pe cineva care a murit deja, Nu poti omora pe cineva care a murit deja, Nu poti omora pe cineva care a murit deja
“ Iesi din mintea.. mea !”,am inceput sa tip exasperata.
Am picat pe jos, smulgandu-mi parul din cap. Vroiam sa dispara.. acea durere trebuia sa dispara.
Am simtit apoi un tepus infipt prin spatele meu, care iesi prin partea din fata.M-am intors confuza, simtind cum ochii imi ies din orbite.
Am observat un vampir, care semana cu Todor, si care imi zambea triumfator. El imi bagase tarusul direct in abdomen, in locul in care maininate imi bagase un tarus alt vampir… care era acum decapitat.Bine ca nu mi-au atins inima.
M-am prabusit la pamant, in incercarea de-am scoate tarusul, apoi am auzit o voce pe fundal, calduroasa.
“ Multumesc c-ai venit, frate”,parea sa fie vocea mandra a lui Todor.

-Frate`su!? Dyoku he! scãpã Naoki echivalentul unei înjurãturi foarte... colorate. Hai Kasu. Sã te duc la tata.
-Mã descurc, e ok... ciudate metode sã ne apere.
-Identice cu ale tale. ªi acum haide.
-Mã descurc, boule! Du-te ºi vezi de Kat.
Pentru prima oara în 19 ani, aºa cum avea sã afirme tata mai târziu, Naoki recunoscu, cu durere în glas, urmãtoarele:
-Sunt confuz... nu ºtiu ce ar trebui sã fac... Ea e aºa de... diferitã.De... altfel. În sensul bun dar uneori asta mã zãpãceºte. Dacã aº folosi metodele de vindecaare învãþate, cum ar reacþiona? Pentru cã ea nu e...
-...Tocmai om. am încheiat eu. Pãi ai putea... sunt derutatã... Ar trebui...
A tresãrit.
-Sânge.
-Ce, eºti hemofob?
-Nu. Un vampir se vindecã mai repede dacã are acces la sânge.
-Doar nu...?
-Ba da.
-Nu se poate!
-Vrei sã îþi arãt? rãspunse el.
Începu sã înainteze spre Katerina. Am vãzut atunci ceva în el... care întrecea limitele vointei omenesti ªi fratele lui Todor nu a realizat când se petrecuse zborul sãu pe o distanþã de 10 metri.
Todor privea neutru scena. Greºeala lui. Sau probabil cã nu intuise ce avea sã facã fratele meu. În fine... Naoki ºi-a scos pumnalul. Am crezut cã se repede asupra lui Todor. ªi Todor la fel. Dar nu. Naoki s-a folosit întâi de o vrajã ca sã-i scoatã Katerinei þepuºa cu cele mai mici dureri posibile, apoi ºi-a fãcut o tãieturã adâncã pe interiorul încheieturii mâinii stângi ºi i-a cerut Katerinei sã se foloseascã de sângele sãu.
Inima mea aproape a ratat o bãtaie. Am ºoptit, într-un amestec de admiraþie pentru fratele meu ºi pãrere de rãu pentru Kat:
-Þicnitule... ce ne-am face fãrã tine?

L-am privit in ceata, nu puteam sa observ mare lucru pentru ca incepeam sa-mi pierd constiinta.Am observat doar chipul cunoscut mie foarte bine, apoi am simtit o scurta atingere pe buze.
Pe moment am tresarit, crezand ca este altceva, insa am simtit gustul sangelui, care ma ademeni si ma facu sa devin violenta.
Nu-mi dadusem seama a cui este bratul, insa l-am prins cu putere si am inceput sa sug sangele cu putere din vene.
Dorinta imi spunea sa continui, sa las venele secatuite de sange, insa ceva factori din jurul meu imi spuneau sa ma opresc sau aveam sa regret.
" Katerina svarsi !", am auzit vocea puternica a Evei.
#Katerina termina #
Incercam sa ma opresc incet..incet, pana am simtit o placere imensa in corpul meu.Imi reveneam.. am deschis ochii si l-am observat pe Naoki, care isi privea mana ingalbenite cu o expresie ingrozita.
" Ohh boje. Katerina", spuse Dragao socat, aterizand in fata lui Naoki dintr'un copac urias." Kako's napravla?"
Am dus mana la gura, tranadu-ma cu cativa centimetrii mai in spate.
Il lasasem pe Naoki aproape fara de sange in corp. Era normal asa ceva? Chiar deveneam atat de slaba incat sa mi se intamplse asa ceva? Ceea ce nu vroiam sa se intample niciodata s-a inamplat. M-am hranit din sangele lui, si asta a fost cel mai delicios lucru pe care l-am facut vreodata.
" Trebuie sa avem grija pana ii dispare veninul Katerinei din sange.",a tipat Dragao la Kasumi, incercand sa vada daca Todor era prin preajma.
" De ce?", spuse Kasumi, nedumerita.
" Daca il omoara cineva atata timp cat era veninul in sange se ..transforma", spuse el, sincer.
Kasumi inghitii in sec.
Pret de cateva secunde fusese liniste in jurul nostru. Eu cu Naoki si Dragao stateam linistiti in mijloc, mutandu-ne privirea de la unul la altul.Vladimir si Viktoria stateau la cativa metrii de noi, privind spre cadavrul Olgai cu un regret imens.
Eva se scmiorcaia incet iar Liydia ma privea ingrijoarata, asteptand urmatoarea miscare a lui Todor si ai prietenilor lui, insa se tinea totusi puternica,iar .. Svetlana disparuse din peisaj. Pierderea Olgai o afecta incredibil ..si pe ea, si pe mine.
Si.. Lovitura sub centura ,am auzit in gand vocea dura a lui Todor.
Apoi aceasta aparu de niciunde cu o viteza uimitoare, incat miscase toate frunzele din jur. Totu zbura in jurul nostru.
Todor se napustii fioros asupra lui Naoki, si ii rasuci capul cu o mare grija, apoi ii dadu drumul pe jos.
Dragao iincerca sa-l opreasca, insa aceasta o facuse prea repede.
L-am privit disperata pe Naoki, mort .. Nu as aceva nu era posibil. Nu..
Kasumi se transformase intr-o nebuna. Isi arunca cele mai depret arme asupra gatului lui Todor si .. il tintise.
Capul lui Todor zburase direct intr-o flacaru uriasa iar Dragao zambii fericit, apoi ii arunca restul corpului in focul urias.
" E mort", zambii Eva, spre fratele lui Todor care privea socat scena.
Totul se petrecuse intr-o fractiune de secunda.
" La fel si Naoki",am spus, incercand sa clipesc.
" E vampir ?", intreba Viktoria blanda.
" Nu inca",am spus, incercand sa ma desprind de acea lume inimaginabila.

-Mort. eram aproape nebuna deja. Apoi, teama cu care am rostit cuvantul, a devenit o intrebare. Mort? Nu... Todor, sinucide-te sau te omor eu si o sa fie mai rau.
Probabil aratam ca o psihopata, pentru ca pentru intaia oara, Todor ma privi cu respect (cat un purice, dar...).
-Naoki! Hai, gata prosteala. SUS!
Nu m-as fi asteptat la asta. Doar incercam sa imi inec teama. Totusi, Naoki se ridica, brusc, in picioare, cu o singura zvacnire stranie a intregului corp.
Se uita o clipa imprejur cu alti ochi. In momentul cand privirile noastre s-au intalnit, am simtit ca ceva in Naoki murise... si ca altceva se nascuse. Tama era agitat in buzunarul lui.
Naoki nu reactiona, cum ar fi facut alte dati. Cauta, buimac, ceva. Undeva in peisajul gri-rosiatic, privirea lui ingheta, cu o urma de speranta, asupra unei sabii... Dar licarirea disparu. Se uita la mama si acelasi lucru se petrecu din nou.
Insa atunci cand ochii sai, acum cenusii, se oprira intr-ai Katerinei, otelul din ei se topi, lasand-i sa-si recapete nuanta aceea de verde atat de inchis incat era greu sa nu o confunzi cu negru.
Zambi.
-Traiesti... Deci... a avut un rost. Nu fi suparata ca sunt vampir. Ma simt atat de bine acum... Si nu, nu te voi invinui niciodata pentru asta.
Dragao parea... surprins.
-Nu arata ca si cum ar fi... mort odata... spuse el.
-Nuu e. Fratele meu traieste. am zambit, mandra.
Naoki se uita la rana pe care tepusa i-o pricinuise prietenei mele.
-Deci sangele meu e bun de ceva.
Apoi se intoarse spre Todor.
Si ce a urmat a fost istorie. Tin minte doar ca, dupa cateva minute luuuuungi, prin praf si sange se vedeau doua siluete.
Todor se folosea acum de trupul decapitat al Olgai ca sa isi tina echilibrul. Nu stiam ce Dumnezeu facuse Naoki, dar parea sa mearga.
Din privirea fratelui meu puteam citi: "Kat, te-as lasa sa il omori, dar ma tem pentru tine."
Nu, nu, nu! Trebuia sa fie dobiroc sa spuna asta. Kat ar fi tradus fraza prin "Esti incapabila si neajutorata.".
Naoki ghici si el si renunta. Stiam ca avea sa fie acolo prntru Kat, cu trupul, sufletul si mai ales cu sangele, si in cazul unei a doua situatii similare.
Ii zambi.
-Il omori tu, Kat? Sa n-o iei ca pe "Am obosit eu leul, acum impusca-l". Doar ca eram asa de suparat pentru tot ce ti-a facut pana acum incat nici sa vreau nu m-as fi putut abtine sa ma reped la el...