Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 2 3 4 5 6 … 16 Next »

/ Magia si secretele sale...

Mersi pentru comentariile frumoase si am adus next-ul:

[size=2]Capitolul 3: Musafirul ciudat
Oala daramata inca se rotea pe gresia portocalie a bucatariei, cand Meredith isi duse mainile la gura. In fata ei se afla tot o fata vizibil mai mare decat ea cu vreo cinci sau sase ani banuia, cu un par mai alb decat zapada proaspata si cu niste ochi atat de albastrii ca si a sarbatoritei insasi. Purta o tunica care presupunea Meredith fusese verde mai demult. Se vedea ca fusese supusa unor chinuri, inainte de a veni de aici. Cel mai ciudat lucru erau urechile nefiresc de ascutite. Cand se apropie de ea, vazu altceva, care o ingrozi: presupusa elfa era un fel de spirit. „Dar atunci cum daduse jos oala?” se gandi Meredith.
Adolescenta se apropie speriata de nou-venita. Nu era curoajoasa de felul ei, asa ca sentimentul pe care il simtea in acest moment era unul de o frica intensa. Singurul motiv care o impingea spre ciudata straina era un sentiment la fel de intens de curiozitate. Asa ca, aproape fara sa isi dea seama, deschise gura si intreba:
-Cine esti?
Straina nu facu decat sa deschida si sa inchida gura, ca si cum ar fi vrut sa spuna ceva, dar s-ar fi razgandit. Meredith repeta intrebarea, de data aceasta cu o voce mai puternica si mai sigura pe sine. Presupusa elfa zambi.
-Eu sunt cea cu doua suflete; cea care exista si nu exista; cea care face totul fara sa faca nimic, spuse ea cu o voce nemaipomenit de melodioasa si pura.
Meredith se infiora cand auzi glasul strainei.
-Am vrut sa spun: cum te cheama? intreba ea cu voce subtire.
-Ar trebui sa te exprimi mai bine atunci, raspunse elfa.
Adolescenta era in incurcatura. Nu stia cum sa o faca pe straina sa-i vorbeasca cu adevarat.
-Tot nu mi-ai raspuns la intrebare, spuse ea, facand un pas spre necunoscuta. Aceasta nu se misca din loc.
-Si de ce as face-o? intreba.
Atunci Mereditth isi pierdu rabdarea.
-Pentru ca ai aparut asa pe nepusa masa in casa mea, dandu-mi viata peste cap, chiar de ziua mea! spuse ea aproape tipand.
Fantoma se facu mai alba decat era de fapt.
-Ziua ta? Si cati ani implinesti? intreba ea, brusc interesata de acest subiect.
-Nu e treaba ta, dar cincisprezece. Oricum, pleaca de la mine din ca....
-Numele meu este Elouns Dominis. Imi poti spune El. Sunt un spectru, adica sunt si nu sunt aici in acelasi timp. Eu mi-am ales aceasta soarta, doar ca sa te intalnesc pe tine. Si acum totul are sens, ii raspunse brusc Elouns la toate intrebarile.
Cu toate astea, aceste raspunsuri nu facura decat sa ii creeze si mai multe curiozitati lui Meredith.
-Eu sunt Meredith. Imi poti spune Mer. Esti elf? intreba fata, fara sa se poata abtine.
El dadu din cap.
-De unde vii? Si ce am facut eu asa de important? intreba adolescenta, acum doar curioasa, nu si infricosata.
-Te-ai nascut, raspunse simplu Elouns. Dar, decat sa vorbim, mai bine iti arat.
Iar in urmatorul moment, casa familiei Allens ramase goala, cu exceptia doamnei si domnului Allens, care dormeau fara sa banuiasca ca unica lor fiica tocmai a trecut granitele tuturor infiniturilor.[/size]

Yee !! is prima care comenteaza , cred !

Deci , m-ai lasat fara cuvinte , again ! I like it !! Te-ai exprimat cum trebuie , ti-ai zis toate ideile si sunt puse la locul lor . Cu aceasta poveste poti sa faci o carte Doar daca vrei

Desigur , astept next-ul ><

PS.mai intra si tuh pe mess !

Interesantă partea! Descrii din ce în ce mai bine şi îmi place ideea ficului. Elfa aceea ...îmi place stilul ei . Adică îmi place cum vorbeşte. Sunt curioasă unde o duce, aşa că next

Foarte simpatic si interesant capitolul! Chiar sunt curioasa sa aflu ce se va intampla in continuare
Succes in continuare ><

Bun am adus next-ul

[size=2]Capitolul 4: Adevar
Lui Meredith i se facu rau in momentul in care Elouns isi termina fraza. Totul in jurul ei se intuneca si ramase fara aer. Prin jurul ei apareau fel de fel de imagini, fiecare avand culori necunoscute inca, animale sau plante nedescoperite. Treceau in goana pe langa ea, asa ca nu apuca sa vada decat umbra lor. Dintr-o data, imaginea se focaliza pe una dintre viziuni, iar Meredith se trezi intr-o padure cu fel de fel de copaci care mai de care mai inalti. Aici era noapte. Batea un vanticel usor de primavara, iar toata padurea era vie, in ciuda orei tarzii.
Meredith se ingozi cand nu o mai vazu pe Elouns langa ea.
-El? incerca fata. Elouns? intreba din nou intr-o soapta care se pierdu imediat printre copaci.
Mijindu-si ochii, vazu in fata ei doua siluete mai intunecate, care parca meditau. Meredith facu un pas spre acestea cand in minte ii aparu un gand infricosator: daca sunt dusmani. Statu asa pe ganduri, sfasiata intre curiozitate si frica. Cand isi puse mana in sold, nu isi mai simti uniforma ei aspra, ci o matase mai fina ca orice altceva. Cand se uita in jos se vazu imbracata cu o tunica asemenea lui Elouns, numai ca de culoare rosie, iar incaltarile erau niste sandale comode dintr-un fel de panza la fel de tare si rezistenta ca pielea de animal. La brau avea legata o gingatoare, unde gasi un pumnal si o sticluta pe care scria „Esenta de drimg. A se folosi doar la ranile usoare”. Adolescenta le baga pe amandoua inapoi si se apropie cat de mut putea de cele doua siluete. Cand ajunse la vreo patru metri de ele, Meredith se opri si incerca sa desluseasca murmurul glasurilor.
-...am putea sa numim noi un Flevr din randul elfilor si sa le spunem celorlalti ca a fost ales de Orren, spuse una din voci.
-Nu! i-o taie din start cealalta. Glore, am crezut ca esti mai intelept. Este o rusine pentru un elf sa gandeasca asa.
-Imi pare rau, Maestre, a fost o dovada de nesabuinta din partea mea, spuse silueta care raspundea la numele de Glore. Meredith observa ca Glore si Maestrul sau purtau amandoi aceleasi tunici aurii cu verde si aveau cingatori la brau asemenea ei.
-Trebuie sa asteptam momentul potrivit. Profetia spune ca o fiinta de pe lumea aceasta sau cealalta va aparea. Aceasta sa ve numi Flevr si va fi mantuirea neamului elfilor, al piticilor si al faunilor, spuse Maestrul.
-Da, dar nu stiu cat vom mai putea astepta.Nebunul de Rennon isi intareste cu fiecare secunda armatele care ne-ar putes distruge. Stiti bine, Maestre, ca in acest moment un sfert din neamul nostru se lupta la Denbor cu armatele lui Rennon. Nebunul acesta nu se va lasa pana nu pune mana pe intreaga Miderrona. Pana nu toate cele trei neamuri vor fii in genunchi in fata lui, nu se va preda.
Maestrul dadu din cap.
-Asa e, admise el. Dar cu toate acestea, nu putem grabi alegerea unui Flevr. La a cincisprezecea aniversare a viitorului Flevr, acesta va fi condus aici, pentru a intelege ce se intampla, adica faptul ca el sau ea este singura fiinta de pe intreg Infinitul care ar mai putea salva Miderrona de puterea diabolica a lui Rennon.
In clipa aceea, ceva se potrivi in minte lui Meredith. Intelese de ce Elouns nu stia cum ajunsese acolo si cum de se facuse alba la fata cand ii zisese de aniversarea ei.
Ea era acel Flevr.
In clipa aceea i se facu rau din nou, iar fundalul se dizolva si se transforma din nou.

Sper sa va placa.[/size]

,,Sper sa va placa ''
Doar speri ? Tuh glumesti ! E fantastica . Wow .. nu m-as fi gandit niciodata ca o sa bagi un fel de razboi in acest fic . Inca mai raman cu ideea mea . Trebuie neaparat sa o publici ! [-( Ca daca nu .. ai de a face cu o pitica si stii care anume .

Soo ... imi plac mult numele , is alese foarte bine , si mai ales , sunt extraordinare !!! Se potrivesc cu cartea ce mai , dar nu inteleg ce treaba are cu acel rug Dar mnah .. esti la inceputul fic-ului / cartii deci , o data si-o data tot ai sa ne explici noua

Desigur , astept next-ul ca altfel ... :-w

,,Barosul tau sa rasune deslusit! '' (said Fafnir )

See-ya !!

Ok deci am un fel de plan cu rugul. Nu va spun decat mai incolo.
Si mersi, Eliza.
Acum trebuie sa fug sa ma ascund pentru ca nu cred ca voi publica cartea.:-s

(13 May 2011, 13:35)Elva Tarrien Wrote: Ok deci am un fel de plan cu rugul. Nu va spun decat mai incolo.
Si mersi, Eliza.
Acum trebuie sa fug sa ma ascund pentru ca nu cred ca voi publica cartea.:-s

off : Sa fugi ? :-w !!! Tuh ! Ai s-o publici si punct ! Si stiu eu cum

Bine, am venit cu next-ul pentru toti:

[size=2]Capitolul 5: Elouns Dominis
Meredith se trezi dintr-o data intr-un intuneric sufocant. Nu vedea absolut nimic. Totul era nemarginit. De nicaieri se auzi voce lui Elouns, care o linisti intr-o oarecare masura.
-Meredith, nu te speria. Suntem in abisul Umbrelor. Aici este locul in care elfii razboinici isi fac planurile de lupta.
-Dar cum ma transporti dintr-un loc in altul? intreba fata.
-Rabdare. Toate la timpul lor, spuse elfa. Deci, dupa cum spuneam chiar in acest moment, se tine un sfat aici. Daca ciulesti urechile, poti auzi soaptele printre copaci.
Asa si facu. Ciuli urechile si auzi niste soapte domoale si atat de incete incat zici ca era vantul.
-Acum vei afla adevarul despre mine si cum am ajuns aici si de ce chiar la tine. Apropie-te, o indemna elfa.
Meredith facu un pas si simti ceva ciudat, ca o briza care venea spre ea.
-Elouns? intreba ea.
Nu raspunse nimeni. „Se pare ca sunt pe cont propriu” se gandi si porni cat mai incet spre locul de unde se auzeau soaptele. Dupa vreo zece pasi prin abisul Umbrelor, Meredith fu in stare in sfarsit sa auda soaptele.
-Saraca Elouns. Nu putem sa o ajutam in niciun fel? intreba o voce de baiat,pe care il recunoscu ca fiind Glore.
Aici interveni Maestrul sau:
-Stii bine ca Rennon face tot posibilul sa imputineze neamul nostru. Sa trimitem trupe dupa ea nu ar insemna decat sa pierdem si mai multi frati. Si nu ne putem permite acest lucru. Oricum, stii ca ea a ales sa devina un spectru dupa ce moare, numai pentru ca sa incerce sa ajute la gasirea si pregatirea urmatorului Flevr. Si mai stii bine si ca se va intoarce aici dupa ce va trece in lumea spectrelor. Atunci vom stii cand si cum a murit.
-Daca nu va reusi sa scape, adauga o alta voce, tot de barbat, dar mai groasa si putin harsaita.
-Nu-mi fac mari sperante, Yenog. De asemenea, nici tu cu armata ta nu puteti merge in salvarea ei. Rennon pune un pret pe fauni la fel de mare ca si pe elfi, spuse Maestrul din nou.
-Putem spera, incheie Glore.
-Da, atat putem face, spuse Mastrul, oftand. Sa speram ca Orren, zeul razboiului, sa o scape de chin si sa-si aleaga un Flevr cat mai repede.
Si pe Meredith iar o cuprinse aceeasi senzatie deja cunoscuta de greata si, dupa cateva secunde, o lumina orbitoare o mangaie pe fata. Adolescenta avu nevoie cam de doua minute pentru a putea vedea ceva. Dar dupa aceea, isi dori sa nu mai fi deschis ochii niciodata. Se intorsese iar in visul ei. Aceeasi fata murdara cu incheieturile ranite condusa de aceeasi ofiteri in aceeasi curte spre rugul unde urma sa moara. Numai ca acum intelese altceva.
Elouns era acea fata.
Asemanarea se vedea clar. Meredith se gandi cum de nu o recunoscuse cand venise in casa ei. Tunica era aceeasi, numai ca sfasiata si murdara. Tot corpul ii era plin de rani. Lui Meredith i se facu frica si dadu sa se apropie sa o salveze, dar o atingere a unei maini o opri. Era Elouns cea de acum.
-Nu te duce, spuse ea. Poti schimba tot, iar daca o faci vom ajunge fara nimic.
Meredith era incurcata,dar o asculta pe elfa.
-Nu pot sa vad asta din nou, spuse ea.
Avea un nod in gat si observa ca lacrimile ii curgeau siroaie pe ambii obraji. Elouns o lua in imbratisarea ei rece ca gheata, care ii facea bine pielii arzande a lui Meredith. Auzi zgomtul facut de foc cand se intinse, dar nu vazu numic. Auzi scancetele celorlalti doi baieti, dar nu se uita. Auzi cum se stinse focul si multimea izbucni in urale, dar tot nu se intoarse. Ramase asa, in bratele lui Elouns, pana lacrimile ii secara, iar fata se prabusi in bratele reci ale nesimtirii.[/size]