Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 2 3 4 5 6 … 16 Next »

/ Magia si secretele sale...

Bon .. cand am zis sa aduci repede next-ul nu ma refeream sa-l aduci in urmatoarele 3 secunde . Dar ii bine si asa .

Acum un sfat : daca vrei sa faci din perspectiva unei persoane , gen Glore , poti vorbi la persoana I , adica sa fii tu personajul ca sa zic asa , scrii sub titlu sau stiu eu unde , inaintea paragrafului : Glore POV . Si astfel cititorul isi da seama ca vorbesti din perspectiva acestuia . Mnah . numai daca vrei


Si desigur .. astept next-ul ! Da nu in 3 secunde

Mersi, Eliza!
Ma bucur ca macar tu urmaresti ficul.

Edit 18.05.2011:
Ok, am adus nextul.

[size=2]Capitolul 11: Salvatorul
Meredith deschise ochii. Bataile inimii ii rasunau mai clar ca niciodata in urechi. Se ridica si cerceta incaperea in care se afla. Descoperi surprinsa, in locul camerei ei din cabana regala, casa modesta a lui Glore. Incerca sa-si amintesca ce se intamplase, dar fara succes. Dintr-o data, o durere sagetatoare o lovi din partea dreapta a abdomenului. Isi duse acolo ambele maini din reflex si se intinse inapoi in pat. Deschise gura, ca sa poata striga pe cineva, dar isi dadu seama ca gatul ii era asa de uscat, incat nu mai putea scoate niciun zgomot. Vazu o carafa plina cu apa din fantana si bau de acolo pana ce se satura.
-Glore! striga ea, cu o voce ragusita.
In momentul urmator, baiatul iesi din cealalta incapere avand o expresie foarte ingrijorata pe fata.
-Ah, Meredith te-ai trezit, spuse el usurat, aruncandu-se in genunghi langa patul in care era intinsa fata.
Meredith ii puse mana pe frunte, dandu-i parulla o parte.
-Ce s-a intamplat? intreba ea confuza.
-Nu-ti mai amintesti nimic? se mira elful. O femeie elfa te-a injunghiat si...
Lui Meredith ii scapa un icnet.
-Vai de mine! exclama ea, amintindu-si instantaneu totul. Am murit. Adica am crezut ca... Nu se poate... Tu m-ai salvat, bolborosi fata.
Glore zambi.
-Nu se poate spune chiar ca te-am salvat. Ti-am vindecat ranile cu ajutorul magiei si te-am adus repede la Maestrul meu care te-a resuscitat, tot cu ajutorul magiei. De fapt, el este salvatorul.
Dar Glore nu mai apuca sa spuna nimic pentru Meredith ii sarise de gat, prinzandu-l intr-o imbratisare calda. Umerii i se zguduiau de plans si din cand in cand, fata mai scotea cate un icnet.
Dupa ce se mai calma, Meredith ii multumi.
-Iti raman indatorata, spuse ea.
Apoi se aseza inapoi pe pat, stand cu picioarele incrucisate, vorbind cu Glore verzi si uscate. La un moment dat, fata se opri, amintindu-si ceva.
-Acea femeie... mi-a spus ceva. Nu mai stiu bine ce, dar cred ca era ceva de genu Droegni as vera Flevr. Ce inseamna asta?
-Asta inseamna ca te-a blestemat pe limba elfilor. Nu ne putem da seama ce ti-a facut exact, dar presimt ca vom afla curand.
Meredith ramase adancita in ganduri. Glore dadu sa plece, dar Meredith il opri.
-Stai. Mai am o intrebare. De ce a facut asta? Am crezut ca eu sunt Flevr. Nu ma asteptam sa fiu atacata chiar de neamul pe care trebuie sa-l protejez.
Glore se aseza inapoi pe scaun si ofta adanc.
-Ei bine, tu esti Flevr. Si ai o putere foarte mare, doar ca nu ti-ai gasit-o inca. De aceea, tu ne esti de folos. Esti speranta noastra. Dar, in acelasi timp, multora dintre noi ne era frica de tine. Pentru ca, in acelasi timp, esti si speranta lui Rennon. Iti dai seama ce ar putea face daca te-ar ademeni de partea lui?
-Dar eu nu o sa ma duc niciodata cu acel ticalos! exclama Meredith.
-Noi ii cunoastem pe oameni. Au o slabiciune, si anume dorinta de putere. Nu putem fi siguri ca intr-o zi, Rennon te va vizita in vis si, promitandu-ti rasplate, te va convinge sa ramai alaturi de el.
-Nu! spuse ferm Meredith. Asta nu se va intampla niciodata.
-Ei bine, asa cred unii, incheie Glore. Si de aceea aceasta femeie a vrut sa te omoare. Dar nu te teme, vei fi mereu protejata de acum inainte, ii zambi elful. Acum odihneste-te.
Acestea fiind zise, o impinse usurel cu capul pe perna si parasi camera, lasand-o pe Meredith singura cu gandurile ei.[/size]

Am citit cateva capitole,inclusiv ultimul si pot spune ca este un fic reusit.
Totusi,mai multe scene de dragoste,si mai putina magie ar fi mai captivant

(18 May 2011, 22:25)Eliza Cyreno Wrote:

@Daniel : mai multa dragoste ha ? / nu e de ajunsa toataa dragostea din poeziile tale ?
Stii ce ar trebui sa faci ca sa-i faci pe plac llui Daniel ? Mergi frumos la topicul lui cu poezii si selecteaza o strofa / cateva versuri si punele la inceputul capitolului . Astfel va fi destul ,,,love''

M-am referit la faptul ca ar fi mai interesant daca ar aparea mai multe scene romantice,mai multe gesturi tandre,mangaieri,descrieri mai ample pe parcursul acestor scene,etc.

Ok, am terminat noul capitol.
@Daniel: Oricum acest capitol cred ca iti va placea, avand in vedere ca este capitolul in care Meredith isi descopera un nou sentiment, specific varstei: love
Soo...

Capitolul 12: Sentimente noi
Meredith termina povestirea zilei de ieri Mestrilor sai. Dorren ramase catva timp adancit in ganduri, dupa care zise:
-Acea elfa avea o parere foarte proasta despre Flevr, adica despre tine, draga mea. Ar trebui sa fii atenta de acum inainte. Iar inlegatura cu blestemul, nu ma pot pronunta inca. Depinde la ce se gandea dansa in acel moment.
Isi impreuna mainile si continua:
-Acum, sa incepem lectia de azi. Primul pas in lumea magiei. Si anume, sa invet limba elfilor, piticilor si a faunilor. Va fi greu, nu zic ca nu, dar este cel mai folositor lucru, deocamdata. Magia este un lucru ciudat, care, lucreaza dupa principiile mintii. Cu cat un om are mintea mai slaba, cu atat este mai mica puterea magica.
Dorren se ridica si se duse pana in casa-copac, cum o numea Meredith. Se intoarse de acolo cu bratele pline de pergamente.
-Eu si Cold iti vom explica pronuntiile, iar tu ti le vei nota. De invatat, invatam cat puntem aici, restul va trebui sa le inveti acasa. Asadar, fiinca esti in Idreea, incepem cu limba noastra.
Si Meredith incepu sa isi scrie pronuntiile si se stradui sa tina minte cat mai mult din ceea ce ii cite Maestrul Dorren.
Seara de dupa, Meredith se indrepta spre cabana ei, cu mana umflata de atata scris si cu un pergament de trei metrii, facut sul, plin tot cu scrisul marunt al fetei.
Pe drum se gandi sa se opreasca la Glore, sa afle ce mai face. Se duse si ciocani de trei ori in usa, asa cum se obisnuise. Nu-i raspunse nimeni, asa ca se grabi in curtea din spate pentru a vedea daca nu cumva elful este acolo. Incepuse sa se ingrijoreze. Ajunse acolo, dar curtea era goala.
-Glore! striga ea, ingrijorata.
Se hotari sa mearga sa mai incerce sa bata la usa. Daca nu il va gasi, se va duce dupa Dorren.
Asa ca fata isi puse planul in aplicare. Dar farqa niciun succes. Degeaba batuse la usa mai mult de douazeci de minute, cu pumnii si picioarele. Glore nu era nicaieri. „Linisteste-te, Meredith, poate e doar plecat intr-o plimbare.” Asa ca se aseza pe iarba si il astepta pe Glore, exersandu-si intre timp cuvintele date de Maestrul sau.
Statu asa mult timp, pana cand, dupa pozitia Lunii, isi dadu seama ca se facuse ora unsprezece noaptea.
Abia atunci, Meredith isi pierdu controlul si incepu sa planga. Glore era plecat de sase ore intregi. Chiar atunci, un geamat se auzi dinspre copacul cel mai apropiat. Meredith se opri din plans brusc si se duse infricosata pana la copacul cu pricina. Cand se aseza in genunchi, descoperii ca era un tanar elf, intr-o balta mare de sange. In urma sa ramase o dara de sange, dupa care fata isi daduse seama ca baiatul se tarase pana aici. Un tipat sfasietor rasuna in noapte, cand Meredith recunoscu baiatul.
Era Glore. Lacrimile i se scurgeau pe obraji fetei. Dar aceasta nu le baga in seama.
-Glore! tipa ea, printre sughituri. Glore, spune-mi ce sa fac! Nu ma lasa singura! Auzi, sa nu mori! ii spuse ea, strangandu-l de mana, cu dintii inclestati de furie.
Fara sa isi dea seama, Meredith incepuse sa il indrageasca pe elf din ce in ce mai mult. Isi aminti ca de cand ajunse aici, cu exceptia orelor cu Maestrul sau, Meredith nu fusese despartita de Glore.
-Me... re... dith, ingana Glore, ridicandu-si mana pana la fata inlacrimata a fetei care se opri automat din plans. Cand o atinse, Meredith inchise ochii, cufundandu-se intr-un sentiment placut, de neinteles pentru ea la acea vreme. Dar deschise instantaneu ochii, dandu-si seama ca si elful isi lasase in jos pleoapele la randul sau.
-Nu! Nu! Trezeste-te! Promite-mi ca stai treaz! Promite-mi! zbiera ea, disperata.
-Pro..mit, spuse Glore cu greu.
Atunci Meredith ii lua mana usor de pe rana sangeranda din dreptul pieptului, ii sfasie hainele, dezvelindu-i pielea neteda si alba, pielea lui perfecta. Isi puse mana pe rana si cu un tipat simti cum i se scurge toata energia din corpul ei in corpul prietenului sau ranit.
Iar ea lesina pe iarba, langa el: doua suflete aproape de stingere... impreuna.

Am urmarit ficul, dr imi cer scuze ca nu am reusit sa postez (am avut o perioada gre la scoala)
Pot spune cu mana pe inima ca imi place (in sensul de super-place )
Mult succes in continuare si astept urmatorul capitol

P.S. Ok, si eu cred ca ii va placea lui Daniel, dar pana la urma, trebuie sa scrii asa cum simti.
P.S.2 Daniel, ai spus ca, citez, "Totusi,mai multe scene de dragoste,si mai putina magie ar fi mai captivant". Ok, dar pana la urma titlul este "Magia si secretele sale...", nu "Iubirea si secretele sale..."

@Ema: Da, stiu, dar asta am planuit de mai mult timp. Oricum, eu ador cartile SF, deci implicit si magia, asa ca nu voi renunta la adevarata esenta a textului. Ma bucur ca ti-ai facut timp sa postezi si aici, pentru ca parerea ta e chiar foarte importanta pentru mine.(am vazut cum scrii si esti geniala).
Soo, to alll!

(20 May 2011, 19:08)Elva Tarrien Wrote: Pe drum se gandi sa se opreasca la Glore, sa afle ce mai face. Se duse si ciocani de trei ori in usa, asa cum se obisnuise. Nu-i raspunse nimeni, asa ca se grabi in curtea din spate pentru a vedea daca nu cumva elful este acolo. Incepuse sa se ingrijoreze. Ajunse acolo, dar curtea era goala.

Hmm..mai citeste odata acest paragraf . Nu ti se pare ca suna .. a ceva ?

Quote: -Glore! tipa ea, printre sughituri. Glore, spune-mi ce sa fac! Nu ma lasa singura! Auzi, sa nu mori! ii spuse ea, strangandu-l de mana, cu dintii inclestati de furie.

Quote: Atunci Meredith ii lua mana usor de pe rana sangeranda din dreptul pieptului, ii sfasie hainele, dezvelindu-i pielea neteda si alba, pielea lui perfecta. Isi puse mana pe rana si cu un tipat simti cum i se scurge toata energia din corpul ei in corpul prietenului sau ranit.
Iar ea lesina pe iarba, langa el: doua suflete aproape de stingere... impreuna.

[/quote]

(20 May 2011, 19:08)Elva Tarrien Wrote: [size=0][font=Century Gothic][color=black]
... intr-o balta mare de sange. In urma sa ramase o dara de sange...

Doua cuvinte : "Sfarsit diabolic!".
Bun.Sincer,sa fiu,inceputul si continutul capitolului m-au lasat rece si eram pregatit sa dau un raspuns uniform,de gen "Bravo,sa mai scrii",dar.. Sfarsitul acestui capitol,este de-a dreptul IMPECABIL.
Capitolul in sine,are un continut frumos,cu greseala de mai sus,prea mult folosit cuvantul "sange",cu acelasi inteles peste tot.
Finalul,care se termina cu niste descrieri simple dar ample,cu niste idei complexe si cu un final dramatic,care nu ne dezvaluie nici cea mai mica idee despre ceea ce ar putea urma,denota doar o calitate de neimaginat a ficului.
Nu exagerez catusi de putin.Este,aproape perfect.Este exact ceea ce un cititor de rand vrea sa vada.Incearca sa recitesti ce am spus mai sus,si sa-ti recitesti finalul,ultimele 3 randuri,reciteste iar si iar,si din acel ritm sa continui fiecare capitol.Nu incerca sa scrii prea mult intr-o singura zi,pentru a nu-ti pierde acel ritm.Nu cred ca cer imposibilul,ca doar tu esti cea care a scris ce era mai sus.

Felicitari inca o data!Bravo!Nota 10 !