Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout
« Previous 1 2 3 4 5 6 … 16 Next »
/ Magia si secretele sale...

**Roran S. Thorbjörn** · (This post was last modified: 19 May 2011, 17:01 by Roran S. Thorbjörn.)

Robotul Elva a venit cu inca un capitol. Bip bip. Spera sa va placa. Bip. Finna

[size=3]Capitolul 6: Orasul elfilor
Fata se ridica de pe patul de paie cu ambele maini la cap. Totul se invartea in mintea ei. Nu mai stia nimic. Nici cum ajunsese acolo, nici cum o cheama, nimic. Se ridica si se uita prin jur. Se afla intr-o casa facut in toatalitate din lemn. In mijlocul camerei se afla o masa mica, jumatate plina cu lumanari groase. Peretii erau acoperiti de rafturi pline de felurite pergamente ingalbenite datorita timpului, sau cu cerneala proaspata. Mai era o usa care presupuse fata ca mergea in bucatarie si inca una care era acoperita cu o panza groasa. In fata patului, mai sus, se afla o fereastra mica si patrata. Cand dadu sa se apropie de gemulet, de afara se auzi zgomot de pasi si un baiat putin mai mare decat ea, purtand o tunica verde cu auriu si niste sandale asemenea ei si cu niste ochi de un albastru adanc se apropie de ea.
-Hei, te-ai trezit. Nu trebuia sa te ridici din pat, sa stii, spuse el.
-Cine esti? intreba fata fara vlaga.
-Glore Avionta. Sunt elf. Si tu esti Meredith Allens.
Dintr-o data fata isi aminti tot ce se petrecuse, si de Glore, si de Maestrul sau... si de Elouns.
-Unde e? intreba fata alarmata.
-Cine? zise Glore, confuz.
-Elouns.
-Nu e aici acum, dar voi avea eu grija de tine pana se intoarce.
-Copile, nu e voie sa ii vorbesti asa unui Flevr, sa stii, se auzi o voce din spatele lui Glore.
Acesta se intoarse si facu o plecaciune.
-Ma suzati, Maestre.
Si se intoarse spre Meredith:
-Scuza-ma si tu, draga domnita Flevr, spuse aplecandu-se in fata ei.
Meredith era putin incurcata. Nu stia cum sa raspunda si, din aceasta cauza avu o reactie exagerata.
-Nu vreau ca cineva sa mi se mai inchine in felul asta vreodata. Mai ales tu. Ai inteles? Noi doi suntem egali, de fapt, eu ar trebui sa ma inchin in fata voastra, dar voi nu. Si ma cheama Meredith, nu domnita Flevr. Si vorbeste la singular, te rog.
Glore ramase in aer.
-Bi-bine, reusi el sa bolboroseasca. Deci, Elouns nu e acici, dar va trece pe la tine cum se va intoarce. Pana atunci Maestrul meu sau chiar eu, daca el este prea ocupat, am vrea sa iti aratam imprejurimile, daca crezi ca esti in puteri acum, zise el stapanindu-se.
-As prefera ca tu sa faci asta. Am nevoie sa discut numai cu tine, cu voia Maestrului tau desigur, zise Meredith, mai blanda.
Maestrul zambi si incuviinta din cap.
-Sigur copii, duceti-va. Presupun ca ai multe intrebari la care cred ca Ucenicul meu iti va raspunde foarte bine.
Lui Glore i se lati un zambet pe buze.
-Atunci, mergem? facu el catre Meredith.
-Da, cum zici tu, zise Meredith, neobisnuita cu „limbajul stravechi” cum ii zicea ea.
Iesira amandoi afara din casa si Meredith dadu cu ochii de ceva ce nu mai vazuse niciodata. Erau intr-o padure, cu niste copaci inalti. Chiar foarte inalti. Inalti aproape cat muntii, iar casele erau cumva camuflate printre acestia. Dupa cum observa fata, casele erau acoperite cu frunze si lunguiete, asa incat, casa din care tocmai iesise nu mai era o casa deloc, cand se intoarse spre ea, ci mai degraba, un copac. Printre copaci si case dansau si se plimbau elfi bucurosi, cu zambete pe buze si cantand atat de frumos, incat ti se parea un vis.
Meredith se simti supra-incarcata cu informatii. Nu mai stia unde sa se uite, totul atragand-o intr-un vartej de culori. Fata era atat de entuziasmata, incat il trase pe Glore de mana si il duse in mijlocul unei hore de elfi. In momentul in care Meredith intre in hora, cantecele devenira mai vesele, iar ritmurile mai vesele. Dansara amandoi pana nu mai puteau, iar apoi Glore spuse cu rasuflarea taiata.
-Nu stiam ca iti place dansul.
-Nu imi place. Dar cand v-am vazut pe voi nu m-am putut abtine, zise Meredith.
Izbucnira amandoi in ras, iar dupa ce se calmara, Glore o conduse pe fata pe malul unui lac intins, care se numea Frozenstar. Acolo se asezara, iar Glore incepu sa ii explice bazele lumii Infinitului.
-Noi suntem ultimii elfi ramasi. Desigur au fost mult mai mult, explica el, dar Rennon ne-a imputinat, rand pe rand. Rennon este omul car, timp de trei sute saizeci de ani a stapanit Regatul Celor cu Urechi Rotunjite, adica a oamenilor, Regat care se numeste Glissoris. Ei bine acum o suta de ani, Rennon s-a hotarat...
-Dar cum a trait asa de mult? il intrerupse Meredith.
-Ajung si acolo. Deci, acum o suta de ani, Rennon s-a hotarat ca nu-i ajunge stapanirea numai asupra oamenilor. El vrea sa puna stapanire pe cele trei popoare carre au ramas: noi, elfii, piticii si faunii. Acest tinut se numeste Idreea si este casa noastra. Nu putem lasa Padurea Idreea, mama noastra, sa moara. Trebuie sa o aparam cu orice pret. Oamenii au invatat sa nu intre in padurile noastre si sa incerce sa le taie. Piticii pe de alta parte, locuiesc in muntii Friwyn. Acestia au acolo un sistem de tunele si pesteri foarte bun, de aceea sunt niste aliati importanti. Si mai sunt faunii care locuiesc in Padurile Nordice, Padurile Vlorys. Acestia sunt niste luptatori neinfricati si, datorita coarnelor lor ne ajuta foarte mult. Deci asa, cele trei popoare ne-am aliat impotriva lui Rennon. Avem o pozitie foarte buna, pentru ca inconjuram Glissoris din doua parti. Dar cu toate acestea, nu numai forta iti trebuie ca sa ajungi in miezul Glissorisului. Iti trebuie magie.
Aici Glore se opri si se ridica. Aduse o frunza mare, cam cat doua palmi de ale fetei si i-o arata.
-Elfii sunt cel mai magic popor. Magia se bazeaza pe doua lucruri simple: primul, magia se bazeaza pe puterea mental, pe rezistenta mentala si pe energia mentala, iar al doilea, nu trebui folosita decat in prezenta unui maestru. Maestrul meu, Dremin, este cel mai priceput. Este Elful Ales si a trait mai mult de sase sute de ani. Eu sunt Ucenicul lui si nici asta nu e un lucru asa neinsemnat. Maestrul Dremin isi alege cate un Ucenis o data la o suta de ani. Si ca sa raspun la intrebarea ta, Rennon a trait asa mult din cauza magei.
-Si oamenii dispun de magie? se mira Meredith.
-Desigur, de ce n-ar face-o?
-Asta inseamna ca si eu am puteri magice? intreba fata dupa un moment de sovaiala.
-Ei bine, tu esti un Flevr. Ai fost aleasa de catre zeul razboiului, Orren, pentru a ne conduce spre libertate. Tu ai cele mai mari puteri magice din tot Infinitul, ii spuse Glore.
-Dar nu stiu cum, spuse Meredith incet.
-Vei stii, zise Glore.
Si statura asa, pe marginea lacului Frozenstar, pana can noapte invalui Padurea Tdreea cu aripile ei intunecate.[/size]

**Eliza G. Blest** · 13 May 2011, 20:33

M-ai lasat fara cuvinte . Stii desigur ca imi place .. dar pur si simplu nu stiu ce sa mai zic . Doar ca abia astept sa aduci urmatorul capitol !

Si repede...foarte repede , cat mai rapid posibil !

See-ya !

**Ema Snow** · 14 May 2011, 08:23

Scuze de intarziere
Incepi sa scrii din ce in ce mai mult Love

Devine complicat, imi place
Succes in continuare si astept nextul Kiss

**Roran S. Thorbjörn** · (This post was last modified: 19 May 2011, 17:02 by Roran S. Thorbjörn.)

Ok, am adus nextul Happywide

!
E cam lung...

[size=2]Capitolul 7: Regina Dregna
Urmatoarea zi, Meredith se trezi, se pieptana si se pregati pentru intalnirea cu Regina Elfilor, Dregna. Ii fusese lasata o frumoasa rochie lunga. Era simpla cu exceptia marginilor manecilor si a celei de jos care aveau un rand de frunze verzi sclipitoare. Lui Meredith ii placu. Se imbraca cu grija si se duse sa il caute pe Glore, care trebuia sa o conduca la palat. Il gasi in curtea din spate, luand apa din fantana.
-‘Neata! zise fata.
-Uau! exclama Glore, observand-o. Arati minunat! spuse el fara sa se gandeasca.
Meredith rosi.
-Multumesc. Ei, sunt gata. Mergem la palat?
Glore incuviinta si pornira printre copaci, pe o carare batatorita.
-Deci Regina, Dregna, de cat timp domneste peste Idreea? intreba Meredith.
-De mai mult timp decat Rennon peste Glissoris, raspunse elful. Noi, elfii, suntem nemuritori. Desigur, putem fi doborati in lupta, dar daca nu suntem omorati, noi traim vesnic.
-Uau, cred ca e greu, spuse Meredith.
-Eh, te obisnuiesti. Oricum si tu, ca Flevr, vei trai mai mult decat un om obisnuit. Nu vei fi nemuritoare, dar vei avea o viata lunga. Asa spune profetia.
-Si profetia asta, incepu Meredith, cine v-a lasat-o?
-Orren, zeul razboiului. Fireste si noi, ca orice popor, avem zei. Orren este cel mai important dintre toti. Cand razboiul abia izbucnise, un elf credincios pe nume Ganor, a fugit in templul construit de sine si s-a ruget zeului Orren sa ne aduca o cale de scapare. Iar Orren i-a spus profetia.
-Mai am o intrebare. Voi aveti limba voastra proprie? Si daca da, cum de o puteti vorbi si pe a mea? Eu voi avea un Maestru in ale magiei? Cat va dura Ucenicia mea? Va trebui sa ma lupt impotriva lui Rennon insusi? Si mai exact...
-Sunt mai multe intrebari, o intrerupse Glore zambind. Avem limba noastra, dar nu exista limba pe care noi sa nu stim sa o vorbim. In primul an al vietii, fiecare elf invata toate limbile de care are nevoie, mai exact 79. Nu stiu cine va fi Maestrul tau, dar sunt convins ca iti vor da un Maestru mai bun chiar si decat al meu. Si nici in legatura cu lupta cu Rennon nu pot sa-ti spun nimic decat ca se va intampla la un moment dat.
Meredith ramase tacuta dupa discursul lui Glore. Asta va insemna ca va rani oameni si se va lupta cu ei. Sau chiar mai rau, ii va omori.
Cand se uita in fata observa poarta palatului, facuta in intregime din lemn stralucitor si.. alb? Da, era alb. Si nu numai poarta, ci tot palatul.Meredith observa arhitectura specifica elfilor. Erau ferestrele mari, la fel ca si usile. Era cel mai frumos palat pe care il vazuse fata vreodata... si singurul.
Cand trecu prin poarta, cei doi ofiteri elfi care stateau de straja inclinara din cap catre ea si Glore. Dar Meredith nici nu observa. Gradinile palatului erau cele care ii atrageau atentia. Erau minunate flori de niste specii necunoscute, iar in mijlocul gradinii centrale tron un trandafir de cristal, mai mare decat o casa cu doua etaje. Cristalul stralucea ca un curcubeu orbitor in luminile care treceau printre frunzele copacilor.
-Aceasta este cea mai mare comoara a elfilor din Idreea. Se numeste Fronssis Salvera, care inseamna pe limba noastra Trandafirul Inghetat, ii explica Glore.
-E minunat, spuse Meredith cu admiratie.
Se apropie de el, dar nu il atinse de frica sa nu-l zgarie sau strice. Statu doar asa si se uita la el. Simti ca poate face asta timp de zile intregi, fara sa ii poata admira fiecare cotlon cu atentia care ar merita-o.
-Meredith? Regina te asteapta, spuse Glore, apucand-o de mana.
-Ai dreptate, spuse si se indrepta fara tragere de inima de Fronssis Salvera.
Se indreptara impreuna spre palatul alb. Intrara inauntru, iar Meredith descoperi tapiserii cu fel de fel de momente ale istoriei elfilor, candelabre mari si niste lambi care luminau cu ajutorul unei energii ciudate.
Se indreptara spre sala cea mare, acolo unde Regina ii astepta.
Dregna sedea pe un tron frumos impodobit, alb, ca tot restul palatului. Avea o rochie rosie ca sangele, singura pata de culoare din sala. Parul ei lung si argintiu ii curge in rauri pana peste picioare si mai incolo. O coroana maiastra se odihnea pe capu-i demn. Ochii caprui o cercetara pe Meredith de sus pana jos. Fata ei nu era brazdata de riduri sau urme ale trecerii vremii. Parea un om cam la varsta de treizeci de ani.
Meredith se apleca in fata ei., dupa exemplul lui Glore.
-Ridica-te, Meredith-Flevr, ii spuse Dregn cu o voce melodioasa. Te-am asteptat mai mult de sase sute de ani si, in sfarsit, ai aparut, aleasa de Orren insusi.
-N-am facut nimic inca. Ar trebui sa ii multumiti lui Elouns, pentru ca ea si-a sacrificat viata de dincolo, pentru a putea fi alaturi de mine. Am inteles ca un suflet odata transformat in spectru, nu poate parasi Lumea de Mijloc niciodata.
-Asa e, spuse Regina, impresionata. Nu te falesti cu merite care nu sunt ale tale, asta imi place. Dar te-am chemat aici ca sa stabilim ce se va intampla in continuare. Am poruncit sa se aranjeze pentru tine apartamentele din cabana regala, nu departe de aici.
-Va multumesc, Maiestate, se apleca Meredith.
-In legatura cu Maestrul tau, am avut ceva dificultati. Am avut multi candidati. Vei avea parte de cea mai buna invatatura din Idreea. Maestrul tau va fi Dorren Bladmin, cel mai batran si mai priceput vrajitor pe care il avem. S-a retras din functie, din probleme de sanatate, si a stat timp de o suta de ani impreuna cu pantera sa, Cold, in munti. Acum s-a intors pentru a face ce stie mai bine si pentru a ajuta la impiedicare disparitiei speciei elfilor.
Meredith observa cum, la numele spus de Regina, Glore facuse ochii mari.
-Sunt nerabdatoare sa ii cunosc si pe Dorren Bladmin si pe Cold si va multumesc pentru generozitatea dumneavoastra, spuse Meredith politicoasa.
Regina dadu din cap.
-Te vei revansa, nu te teme, Meredith-Flevr.
Si facu un semn cu mana, iar doi ofiteri se apropiara, conducandu-i spre iesire. Trecura din nou pe langa Fronssis Salvera si inca o data se minuna de frumusetea sa.
Apoi, cand iesira pe portile palatului, Meredith intreba:
-Cine este Dorren Bladmin?
Glore statu pe ganduri.
-El este, spuse elful intr-un sfarsit, cel mai maret elf al lumii. El este cel care, impreuna cu pantera sa, a faurit Fronssis Salvera. Si a facut-o fara magie, doar cu ajutorul unui cutit si a dragostei pentru munca lui.
-Si el va fi Maestrul meu, cugeta fata. Se pare ca de maine incep invatatura.
Si amandoi se indreptara impreuna spre casa lui Glore cu gandul de a-si petrece impreuna ultima zi de vacanta.[/size]

**Eliza G. Blest** · 15 May 2011, 11:54

Yupii ! Ai adus un nou capitol Smile

Cam lung ce-i drept Thinking

Dar nu face nimic .

Ai cam o mica problema . Ai cateva greseli pe ici pe colo . Incearca , dupa ce scrii un rand , sa verifici daca ai scris corect . Ca daca scrii un capitol intreg nu mai gasesti greselile , dar daca iei cate un rand la citit iti i-a mai usor Smile

Acum in legatura cu textul , sunt curioasa sa aflu cine este acel elf maret care a facut trandafirul inghetat , si cum se va comporta cu Meredith .

In fine .. ca intotdeauna , astept nextu-ul > Happywide

<

PS : Is fanul tau nr 1 Finna

**Roran S. Thorbjörn** · (This post was last modified: 19 May 2011, 17:02 by Roran S. Thorbjörn.)

[size=2]Capitolul 8: Prima lectie de magie
Trecusera cateva zile de cand Meredith ajunse in Idreea si era timpul sa isi inceapa invatatura. Primise instructiuni in legatura cu modul in care sa ajunga la Maestrul sau. Dupa cate intelese ea, Maestrul Dorren Bladmin avea o casa intr-o poenita destul de departe de Flewa, capitala Regatului elfilor, Idreea, unde se afla fata.
Acest lucru nu o impiedica. Ii facea placere sa aiba putin timp singura, in care sa se gandeasca la cele intamplate. Se gandi la cate se schimbasera in ultimele de zile, la cat de nestiutoare era inainte si cate a aflat in atat de putin timp. Se gandi la cum vor reactiona parintii ei cand vor observa ca lipseste. Parintii ei.... Asa, cum se plimba prin Padure, Meredith se gandi daca isi va mai vedea vreodata parintii. La acest gand, o lacrima i se scurse pe obraz, dar fata si-o sterse repede. De ce trebuia ca ea sa salveze poporul elfilor. Ce castig avea ea din asta? Dar se uri imediat ce gandi acest lucru. „Nu! In joc sunt mai multe vieti. Ale elfilor, piticilor si ale faunilor. Nu-i pot lasa, cand eu sunt ultima lor speranta.”
Merse mai departe prin Padure, gandindu-se la cele intamplate, la parintii ei, la Elouns, la Glore si la intalnirea cu Mestrul sau, cand ajunse in poenita. Era minunat. Iarba era de un verde elecric plina cu aceleasi flori necunoscute ca si palatul Reginei, iar in mijlocul poenitei trona un arbore mare, foarte mare. Cand se apropie, Meredith isi dadu seama ca acel copac trebuie sa fie casa elfului. In varful fiecarei ramuri, fata observa cate o frunza cu un scris frumos si ordonat. Adolescenta nu isi dadu seama ce anume scria pe frunze. „Orice ar scrie, se gandi ea, sunt sigura ca scrie pe limba elfilor.” Asa ca studie mai departe copacul. Observa mai spre varf un mic gemulet. Meredith presupuse ca de acolo, de sus aveai o panorama asupra intregii paduri. Obsreva o crapatura in scoarta, suficient de mare pentru a incapea un om in toata firea prin ea.
Si, in sfarsit, ii observa si pe Maestrul ei, impreuna cu pantera sa, Cold. Acestia stateau la o masa, in aer liber, meditand. La vreo saiseci de metri de ei se afla lacul Frozenstar. Meredith isi dadu seama ca era malul opus celui pe care statusera ea si Glore acum cateva zile.
Fata nu voia sa fie nepoliticoasa, asa ca facu un pas spre Maestrul ei si spuse:
-Bunza ziua, Mestre Dorren Bladmin, statu un pic pe ganduri si apoi: si tie, Maestre Cold. Eu sunt cea care v-a fost trimisa sa o invatati artele magiei.
Cei doi isi deschisera ochii deodata si se uitara la ea. Intr-un final, Dorren Bladmin spuse:
-Buna ziua, copila Flevr. Imi permiti sa te intreb care este numele tau uman?
-Meredith Allens, spuse fata.
-Meredith... avem multe de discutat unul cu celalalt. Te rog sa iei loc.
Fata se apropie de scaunul liber, asezandu-se. Pantera de langa ea o privi cu ochi inteligenti. Apoi spre surprinderea fetei, Cold declara cu o voce grava si profunda:
-Bine ai venit in Infint, Meredith-Flevr. Pe umerii tai cade o responsabilitate foarte mare. Trebuie ca esti consienta de acest lucru.
Meredith ramase cu gura cascata, dar isi reveni repede.
-Da, Maestre Cold.
-Eu si Cold vom fi Maestrii tai. Te vom invata tainele magiei si limbile de baza de care ai nevoie, spuse Dorren. Dar mai intai, povesteste-mi tot ce ai facut pana acum, cum ai ajuns aici si ce ti s-a intamplat pana acum.
Asa ca Meredith incepu sa-si spuna povestea, la inceput cu sfiala apoi cu mai mult curaj, incepand sa gesticuleze si sa-si spuna emotiile din acele momente.
Pe cand termina, soarele aproape ca ajunsese la linia orizontului.
-Bine, Meredith, destul pentru azi, spuse Dorren, cand fata termina.
-Maestre, mai am o intrebare, spuse Meredith, sfioasa. L-am auzit pe Glore vorbind despre Miderrona, in prima viziune. Ce este mai exact aceasta Miderrona?
-Miderrona este Regatul nostru, celor care ne imptrivim lui Rennon, spuse Cold. Elfii, pitici si faunii, noi formam Miderrona.
-Si nu este niciiun om care sa i se impotriveasca lui Rennon? mai intreba fata.
-De ce ar face-o? Rennon le da pamanturi si avutii, iar majoritatea se lasa orbiti de aceste daruri, pentru a vedea raul din spatele acestora, spuse Cold.
-Cu toate acestea, sunt cativa oameni care au ales sa vina cu noi, care sunt de incredere. Ei sunt singurii oameni care fac parte din Miderrona. Se numeste Fratia Celor Cinci si ne aduc informatii serioase din Glissoris, una dintre ele fiind si moartea lui Elouns. Poate destinele voastre se vor impleti candva, prin aventurile tale, termina Dorren. Acum se face tarziu. Ne intalnim maine. Pana atunci, te rog sa te gandesti la alte intrebari pe care le ai. Inainte sa incepem sa te invatam magia, trenbuie sa ai totul limpede in minte.
Meredith isi lua la revedere de la Maestrii sai si se indrepta spre cabana ei, cu toate gandurile invalmasindu-i-se prin minte.

Ieeii! Am un fan! Finna

[/size]

**Eliza G. Blest** · 15 May 2011, 12:09

Wow wow wow!! Cat de departe poate ajunge imaginatia ta ? O pantera care vorbeste ? Bigeyes

Frate .. am ramas cu gura cascata cemai . Dar nu inteleg , de ce nu ramane fata cu Maestrul acela . Pardon , doi Maestrii Wink

) . Ca asa ar trebui sa se plimbe de colo pana colo toata ziua .

Whatever .. is your fic . Not mine [-( . Astept capitolul urmator .

Si repede .... :-w !!!

**Roran S. Thorbjörn** · (This post was last modified: 19 May 2011, 17:03 by Roran S. Thorbjörn.)

In fiecare zi, Meredithva merge la Maestrii ei pentru cateva ore, iar apoi o sa aiba si ceva timp liber. Tounge

Ma rog vei vedea ce se intampla.

Edit Later: Ok, am adus urmatorul capitol. E mai scurt ca celelalte, dar mna...

[size=2]Capitolul 9: Blestem
-Meredith! Mer!
Elouns o cauta deja de douazeci de minute pe fata prin Padure. Trebuia sa vorbeasca cu ea. Fusese plecata pentru cateva zile in Denbor, pentru a da vestea sa se stranga armatele pentru ca a aparut Meredith. Nu o mai vazuse de cand o aduse aici, atunci cand ii aratase modul in care murise.
-Aici erai! zise Elouns, vazand-o pe fata cum apare de dupa un copac. Te-am cautat peste tot.
-Elouns! striga Meredith si se adanci in imbratisarea rece a spectrului. Cat de mult ma bucur sa te vad!
-Haide, sa mergem in Flewa. Te asteapta Glore. Dar unde ai fost? intreba elfa.
Atunci Meredith ii explica pe cine are ca Maestrii si ce se intamplase in zilele in care lipsise. Azi, Dorren si Cold ii prezentara geografia Infinitului... ma rog, a celor patru popoare: elfii, pitici, faunii si oamenii. Maestrii sai ii explicasera ca Infinitul isi merita numele: era nemarginit.
De asemenea, ii prezentara fauna si flora din Padurea Idreea si celelalte Regate. Dupa cate observase fata, Idreea era cel cu cea mai diversificata flor, iar Padurile Vlorys aveau cea mai diversificata fauna.
Maestrii sai ii mai spusera sa se pregateasca sufleteste pentru lectia de maine, pentru ca va fi prima lectie in care o vor invata inceputurile magiei.
Cand sfarsi povestea, erau aproape de Flewa. Acolo, Elouns isi lua ziua buna si se duse sa ii ajute pe ceilalti cu descarcatul marfurilor aduse din Denbor.
Meredith traversa Flewa, cu gandul sa ajunga la casa lui Glore. Cand era la numai vreo douazeci de metri de aceasta, o batrana elfa ii taie calea. Fata ei era schimonosita de furie, iar Meredith isi dadu seama ca aceasta nu se folosea de magie pentru a se tine mereu tanara, ca si majoritatea elfilor.
-Droegni as vera Flevr! striga batrana si isi scoase un cutit din faldurile rochiei avantandu-l spre Meredith.
Glore tocmai iesi din casa si cand auzi strigatul de durere a fetei, se repezi spre ea. Din pacate, cand ajunsese acolo, batrana disparuse, iar Meredithera intinsa pe jos, cu cutitul infipt in carnea moale.[/size]

**Eliza G. Blest** · 16 May 2011, 14:48

Ei bine , asta numesc eu suspans ! Pe bune acum ! De unde a mai rasarit si batranica aia ? Adu repede nextul !!

**Roran S. Thorbjörn** · (This post was last modified: 19 May 2011, 17:03 by Roran S. Thorbjörn.)

[size=2]Capitolul 10: Unul si acelasi
Glore statea in genunchi langa trupul intins pe jos al fetei.
-Nu se poate asa ceva! striga el, alarmat.
Lacrimi i se adunara in colturile ochilor, dar nu le baga in seama. Tot ce conta era Meredith si ca ea sa ramana in viata. „Ce m-a invata Mestrul? Cand e ranit te gandesti la partile care alcatuiesc ceea ce s-a stricat si il repari.”
Glore isi invoca magia. Inainte de asta, scoase cutitul din partea dreapta a abdomenului fetei si il puse deoparte. Sangele arse pamantul cu focurile Iadului.
„ Este afectata o parte din ficat”. Glore blestema cum stia el mai bine. Se rugase ca ficatul sa fie intreg, dar dupa cum observa era mai grav decat crezuse.
-Aahh, iti bati joc de mine, spuse el in clipa in care sangele incepu sa tasneasca fara oprire din rana adanca. Ajutor! Ajutor! striga el, dar nimeni nu il auzi.
Era singur...
***
Meredith era inconjurata de intuneric. Toate simturile ei erau inabusite de o forta rece si plana. Se simtea scufundata intr-o apa rece ca gheata. Nu simtea nimic: nici durere, nici bucurie, nimic.
Era linistitor. Fara griji, fara nimic ce sa o supere. Daca asta insemna moartea, atunci era chiar placut.
Cu cat se afunda mai tare in apa, cu ata totul era mai opac, mai intunecat, mai rece. Meredith se afunda din ce in ce mai adanc, pana ce un gand i se strecura in minte.
Era singura...
***
Glore se prabusi la pamant. Era stors de puteri, din cauza energiei magice si mintale pe care o folosise. „Ficatul e gata” se gandi, ranjind. Altceva ii intra brusc in minte. „Dar rana e deschisa”.
Se ridica si incepu alarmat sa ii inchida rana, pentru a opri hemoragia. Glore blestema. „Cum am putut uita asa ceva?”.
-Haide, Meredith. Haide! striga el, scuturand-o, dupa ce rana fu inchisa.
Si Glore statea cu Meredith in brate, plangand, in timp ce viata fetei i se scurgea printre degete.
Era pierdut...
***
Niciodata, Meredith nu fusese singura complet. Tot timpul era chiar si o mica furnica alaturi de ea, orice ar fi facut. Dar acum era inconjurata e vid. Era singura, complet singura. Meredith simti dintro data ceva: groaza. Groaza de moarte. Asta insemna ca inca nu era moarta. Cu cat Meredith se adancea in apa, cu atat mai mult o cuprindea senzatia de amortire.
Era pierduta... [/size]

Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout « Previous 1 2 3 4 5 6 … 16 Next » //  / Magia si secretele sale...

Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout
« Previous 1 2 3 4 5 6 … 16 Next »
/ Magia si secretele sale...