Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Muzeul de Vajthat
1 2 Next »
/ match in heaven

**Evan F. Lovel** · 04 Nov 2012, 20:46

OOC: Me and Julieta

BIC:

Evan îşi făcu loc prin mulţimea elegantă de la intrare, cu un zâmbet mic şi mulţumit întipărit pe buze. Oamenii din jurul lui erau perfect aranjaţi, însă prea rigizi, cu cravatele strânse şi sacourile drepte; femeile cu tocuri înalte şi spate drept de balerine, cu rochii elegante şi trupuri sinuase şi subţiri, de parcă erau de porţelan.

Evan nu se simţea chiar în largul lui acolo, însă o sclipire sălbatică îi apărea în ochi de fiecare dată când un bărbat se uita dezaprobator la cămaşa lui cu primul nasture descheiat şi lipsa unei cravate sau a unui papion. Plus mâinile în buzunare şi ţigara ieftină din mână arăta mai degrabă un intrus prin toată acea sofisticare misogină.

Cu toate astea, mulţumirea de sine ieşea la suprafaţă în momentele în care domniţele îi arătau ochi dulci sau femeile respectabile îl cercetau din cap până în picioare cu priviri apreciative, care îi spuneau clar că erau fericite să vadă şi pe cineva diferit în mulţime.
Aşa că intră deodată cu ceilalţi invitaţi în marea sală de bal a Muzeului de Vâjthaţ din Londra.

Putea spune că fusese invitat la acea festivitate organizată de cei mai importanţi oameni ai înaltei societăţi, însă bănuia că invitaţia fusese retrasă după ce reuşise să inunde micul palat pe care cel care îl invitase îl deţinea. Oftă, dezaprobator. Nu se cuvenea ca oamenii să aibă atâţia bani. Din punctul lui de vedere, toată faima şi fâs-fâs-ul acea devenea vulgar.

**Julieta D. Thibault** · (This post was last modified: 04 Nov 2012, 20:56 by Julieta D. Thibault.)

Isi privi rochia asezata frumos si intinsa pe patul din conacul Thibault. Se uita la ceasul bufnita din dormitorul ei si observa ca mai avea inca o ora pana cand sa inceapa balul de la muzeu.
Merse la masuta de toaleta din camera ei si se aranja in oglinda, putin creion, nu foarte strident fardul si niste bucle in parul ei roscat era ca si cum ar fi iesit dintr-un salon de infrumusetare.
Isi lua rochia pe ea, tocurile negre primite cadou de la mama ei inainte sa moara si isi puse in mana plicul negru ca apoi sa iasa din dormitor inchizand usa de la camera dupa ea.
Cobora scarile si cu ajutorul baghetei stinse toate luminile din conac astfel incat se facu o bezna de o taiai cu cutitul. Tot cu ajutorul baghetei ajunse direct in fatza muzeului.
Privi multimea de vrajitori care se indreptau cu pasi grabiti spre muzeu si apoi o lua si ea la pas ca si ceilalti. Urca scarile cu grija si fusese intampinata de chelnerul care ii lua invitatia si o pofti pe tanara roscata inauntru politicos.
Nu stia de ce se afla aici, insa era clar ca primise invitatia de la sotia celui care organizase balul. Dubios, insa adevarat. Se indrepta spre bar primind un pahar cu sampanie cand observa o silueta indreptandu-se spre ea.

Rochia: http://i211.photobucket.com/albums/bb241...Jacobs.jpg

**Evan F. Lovel** · 04 Nov 2012, 22:07

Brusc, şirul gândurilor îi fu întrerupt de ceva ce nu se aşteptase să vadă în acea seară. Stând sprijinit de bar, cu ţigara într-o mână, Evan găsi ceea ce căutase. Un surâs. Un râset cristalin, care îşi făcu loc spre urechile lui ca sunetul pescăruşilor printre valurile mării. Sala era plină de râsete de femei. Toate false. Însă acela era sincer, pur. Îşi ridică brusc privirea, care se opri pe o femeie frumoasă, îmbrăcată într-o rochiţă veselă şi cocoţată pe nişte tocuri înalte.

Zâmbetul lui Evan se lăţi când observă pura naturaleţe cu care femeia întrecea eleganţa oricărei alte femei din acea încăpere. Îşi drese glasul şi se ridică de pe marginea barului, lăsându-şi paharul cu băutură pe blatul din lemn lucios. Se îndreptă, relaxat spre fată şi zâmbi când ajunse în dreptul ei.

- Bună, salută el scurt. Nu cred că ne-am cunoscut până acum. Ridică din sprâncene, sincer şi deschis. Părea că fata nu era genul care să fie 'agăţată' la o petrecere. Însă nici Evan nu era în niciun caz genul care să 'agaţe' la o petrecere. Se simţea stupid să se dea la nişte femei despre care nu ştia nimic.
Însă se întâmpla să găsească o fată care să îi placă mult la o petrecere. Neh, ce să faci ...

**Julieta D. Thibault** · 04 Nov 2012, 22:13

Ii multumi chelnerului politicoasa ca ii aduse bautura mult dorita si lua cateva guri apoi privi in jur dezgustata de faptul ca venise aici. Insa avea o datorie, sa reprezinte numele Thibault. Incercase sa de-a de sora ei pentru a merge ea sau sa o insoteasca insa niciun semn de la ea.
Probabil avea treaba sau nu era prin oras, insa se resemna cu gandul ca avea sa-si petreaca seara singura.
Isi intoarse privirea in partea stanga si tresari scurt cand auzi o voce masculina langa ea, isi indrepta privirea in partea opusa celei de dinainte si il privi pe barbatul de langa ea. Zambi vag.
Se pare ca nu avea sa-si petreaca seara chiar singura, insa daca el avea sa se dovedeasca o companie proasta atunci cu siguranta prima varianta care se gandise mai devreme avea sa fie buna.
Lua o gura de aer cald din incapere insa simti cum se sfoca imediat, parfum prea mult care statea in aer.
-Probabil, nu obisnuiesc sa vin la petreceri..asa sofisticate foarte des. Murmura ea in cele din urma, nu avea sa-si de-a numele pana nu il afla pe al lui, un aer de mister avea probabil sa fie destul de ajuns cat sa il faca curios. Chelnerul ajunse la masa, spunand:
- Va pot servi cu ceva, domnule King, iar pe dumneavoastra miss Thibault? Spuse chelnerul iar cercetasa dadu negativ din cap. Grozav, gura sparta era chiar chelnerul.

**Evan F. Lovel** · 04 Nov 2012, 22:41

Evan ridică o sprânceană. Da, era destul de clar că femeia nu era genul care să participe la astfel de evenimente. Se citea asta pe felul ei natural de a fii. În plus, se vedea clar că nu ştia cum 'ar trebui' să se prezinte la o astfel de festivitate. Cu siguranţă nu cu părul lăsat liber şi rochie mai scurtă de nivelul gleznelor.

Însă chiar asta îl intrigase pe Evan la ea. Poate că nu era vorba că nu ştia, poate că alegea să se îmbrace aşa. Noncomformistă. Exact cum alesese el să nu poarte cravată şi să lase sacoul deoparte. Sau cum îşi desfăcuse manşetele şi acum mânecile îi erau suflecate până la coate.

Râse scurt când chelnerul se apropie de ei şi le rosti numele amândurora. Din câte văzuse, fata voise să facă pe misterioasa şi să îşi ţină ascuns numele până ceva mai târziu. Îi făcu semn băiatului să plece fără să îşi desprindă privirea de pe faţa femeii.
- Numele meu e Evan.

**Julieta D. Thibault** · 04 Nov 2012, 22:51

Nici nu avea de gand sa zica mai mult despre ea, poate nu mai mult decat era nevoie. Isi arcui usor sprancenele cand auzi numele lui, ii se parea cunoscut insa se dadu batuta usor. Nu avea sa stea toata noaptea sa caute in nu stiu ce carti sau sa caute in memoria ei numele "Evan King", se resemna doar sa stie numele lui deocamdata. Poate mai tarziu avea sa afle mai multe, barbatii erau usor de manuit insa nu stia daca si el era asa.

- Julieta, Julieta Thibault. Banuiesc ca ti-ai dat seama si din spusele chelnerului. Murmura ea in cele din urma, isi puse un picior peste celalalt observand cum gazda serii se apropie de ei. Un barbat scund, chel, cu o privire "in toate partile" ca un pradator si cu un zambet larg si tamp pe fata. Se apropie de cercetasa si ii saruta mana si apoi spre Evan intinzand mana spre el si spunand:
- Ma bucur ca ai putut ajunge, miss Thibault. Pacat ca tatal tau nu e aici sa ne acompanieze si nici incantatoarea Eddie. Si bun venit si te, domnule King, o placere de asemenea. Julieta mai ca se abtinu sa nu-i de-a una la spusele lui, stia ca tipul asta era dusmanul tatalui ei. De aceea si venise, ii placea actiunea si avea sa se razbune pe fiecare in parte pentru raul facut parintilor ei.

-Si eu ma bucur sa va vad, domnule Smith.

**Evan F. Lovel** · 05 Nov 2012, 22:01

Evan privi sceptic atunci când domnul Smith, gazda petrecerii se apropie de cei doi cu o atitudine arogantă şi prefăcut politicoasă. Se opri în faţa lor şi îi salută, iar băiatul îi răspunse la fel, cu o vădită ironie, pe care domnul Smith clar îl observase. Erau evidente privirile de gheaţă pe care Evan le primea de fiecare dată când se întâlnea cu acel bărbat.

Din câte observa din privirea şi tonul folosit de Julieta, nici ea nu era chiar fană a domnului Smith, iar acesta fu singurul impuls de care avusese nevoie Evan ca să îşi deschidă gura.
- Aş spune că mă bucur să vă văd, domnule Smith, însă aş minţi şi sunt sigur că şi dumneavoastră, spuse el, cu un zâmbet ironic. Acum, dacă mă scuzaţi, aş încerca să mă lipsesc de totala voastră lipsă de onestitate, omenie sau stil şi am să îmi folosesc picioarele ca să mă deplasez până în celălalt capăt al încăperii, de unde sper să nu vă pot vedea.

Evan reuşi să scoată un rânjet mare, amabil şi o prinse pe Julieta de braţ, luând-o cu el departe de gazda petrecerii.

**Julieta D. Thibault** · 05 Nov 2012, 22:14

Inghiti in sec simtind repulsie fata de barbatul care se afla in fata ei si a lui Evan. Il ura. Ura tot ce tinea de numele Smith si mai ales de familia lui, doar pentru faptul ca erau implicati in accidentul parintilor ei. Insa roata se intoarce si la fel si razbunarea se iveste. Insa cercetasa avea tacticile ei, le intra sub piele si apoi dadea lovitura de gratie. Nu voia alianta cu nimeni, prefera sa se descurce singura. Lua ultima gura din bautura ei si aproape se ineca cu ea cand auzi cuvintele barbatului, inghiti in sec si apoi incerca sa revina la situatie.

Nici nu apuca sa zica nimic caci simti cum este trasa de brat de catre o forta mult mai mare decat a ei, evident masculina. Se opri brusc insa cat sa nu atraga atentia si se zmuci din bratul lui, spunand:
- Ce faci ? E gazda petrecerii, nu pot risca sa fiu data afara fara ca macar sa aflu detalii despre...despre lucrul pentru care am venit. Murmura ea in cele din urma si apoi dadu sa iasa pe usa de afara tragandu-l ea acum pana la balconul de la etajul I. Se opri in fata lui si zise:
- Acum, gaseste o scuza buna pentru ce i-ai spus lui Smith si sa ne intoarcem la petrecere! Sau cel putin eu.

**Evan F. Lovel** · 05 Nov 2012, 23:45

Evan o privi surprins pe Julieta. Nu îşi dădea seama ce o deranja. De ce voia să retraga tot ceea ce spusese dacă totul era perfect adevărat şi, mai ales, dacă şi ea gândea la fel ?
Se înşelase cumva în privinţa ei ? Era pur şi simplu ca ceilalţi, care doresc să se pună bine cu cei mari pentru a fii consideraţi mari ?

Ideea era că Evan nu voia să creadă asta, pentru că el de obicei nu se înşela în privinţa oamenilor. Aşa că interveni o a doua variantă şi anume : era cumva ceva la mijloc, ceva ce el nu ştia şi ce o determina pe Julieta să fie nevoită să îşi sacrifice demnitatea şi de a încerca să impresioneze oameni de genul lui Smith, care nu meritau nici măcar să le arunci o a doua privire ?

Evan ridică din umeri, confuz.
- Nu vreau să mă duc să pun lucrurile la punct, spuse el scurt, uşor dezamăgit de cererea Julietei. Pentru că tot ceea ce am spus e adevărat, e părerea mea şi o păstrez în continuare. Şi tu ar trebui să faci acelaşi lucru.
O privi pentru câteva secunde, o privire blândă şi înduioşată, care întreba parcă cu ce o avea la mână acel Smith.

**Julieta D. Thibault** · 06 Nov 2012, 16:04

Nu stia daca sa-si dezvlauie adevaratul scop pentru care venise aicia, nu stia daca putea sa aiba incredere in Evan sau nu. Increderea se castiga destul de greu la fel cum se si pierdea, insa in momentul de fata cercetasa nu se mai incredea in nimeni. Era pe cont propriu, probabil chestia asta era un defect. Mereu ii placuse sa faca lucrurile pe cont propriu, de aceea venise in seara asta aici. Smith detinea un act in care aparea ca inca mai traiesc unii membri din familia Thibault, ceea ce nu era bine. Familia Thibault trebuia sa fie disparuta de mult, mai ales de ochii dusmanilor.

Ridica absenta din umeri, era nesigura pe pasii pe care avea sa-i faca in continuare insa totusi se oprea cand stia ca avea sa calce gresit. Aici trebuia doar sa faca rost de documentul acela si sa se faca nevazuta, insa cum ajungea in biroul domnului Smith?
- Nu pot face acelasi lucru, am nevoie de un document din biroul lui Smith si nu plec de aici pana nu fac rost de el. Crede-ma, e o problema de viata si moarte. Tu ce ai face in locul meu? Ai pleca pur si simplu? Se trezi ea spunand, insa cuvintele ii iesira pe gura fara sa isi de-a seama insa nu putea da inapoi. Se rezema de stalpul care sustinea tavanul si isi incrucisa bratele la piept.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Muzeul de Vajthat 1 2 Next » //  / match in heaven

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Muzeul de Vajthat
1 2 Next »
/ match in heaven