Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Aripa Spitalului

« Previous 1 2 3 Next »

/ Moarte. Durere. Lacrimi.

"Moartea este doar un mare instrument al vietii...",rosti Cryss, parca citindu-i gandurile lui Ronnie.
Apoi continua in gand :
'Mii de oameni se tem de moarte, altii o asteapta in pat, dar eu, eu imi accept moartea, oricand ar fi aceasta... Mie mi se pare doar o bariera ce smulge omul dintr-o lume in alta.. nimic mai mult sau mai putin...'
Terminandu-si gandul, a privit-o pe Ronnie ce inca parea sa aiba dureri, dar se simtea vizibil mai binne.
Deoadata, se lasa dusa de val si o prinse pe Veronica de mana, arantand ca avea sa o sustina orice va fi, orice se va intampla avea sa fie alaturi de ea, indiferent de consecinte.

Acum deschise poarta prieteniei lor...

Ronnie simti caldura maini lui Cryss, iar apoi ii vazu chipul inocent ce promitea loialitate si prietenie.
" Nu sti in ce te bagi" ii spuse Ronnie
Fata nu spuse nimic, ci continua s-o priveasca cu aceeasi ochi blanzi si sinceri pe care-i avusese mereu.
" Moartea este la pas distanta si daca va fi nevoie sa i te ofer pe tine pentru a ma putea salva, o voi face." o avertiza viperina pe un ton obosit si sictirit. 'Nu te imprieteni cu diavolul daca nu esti pregatita sa-ti asumi consecintele' se gandi Ronnie, iar intr-un mod foarte ciudat, simti ca cercetasa poate intelege tot ce gandea.
Afara incepu sa ploua. Se pare ca si natura se aromiza pentru a le sustine pe cele doua. 'Plange pentru noi.' se gandi viperina ascultand cum picaturi grele de apa loveau geamul ce se afla chiar langa patul sau.

'Crede-ma, stiu in ce ma bag, am simtit cum groaza mortii mi-a trecut prin vene, am vazut agonia sortii, iar de multe ori am chemat vantul pustietor asupra proprie-mi fiinte...'
Asta gandea Cryss, inca tinand-o de mana pe Ronnie, care cu cateva momente in urma o avertizase sa nu se imprieteneasca cu ea, dar daca ar fi lasat-o acolo ? Cine ar mai fi ajutat-o pe Veronica, in afara de Crystal si Lily ? NIMENI !!!
Isi inalta capul si privi spre fereastra, vazand suferinta norilor, ce acum plangeau in tacere, aducand cu ei un aer solemn de tristete si ura...
"Ronnie... Trebuie sa supravietuiesti... TREBUIE ! Nu ai alta varianta... Moartea nu este o varianta, este o alta lume !"
Cercetasa o mai privi o data pe viperina si de data aceasta observa o unda de speranta in ochii misteriosi si vicleni ai fetei.

Da..... Speranta si Vointa de a Trai !

Stateam ganditoare pe un pat din apropiere jucandu-ma cu pocalul.
Eram oarecum vesela, dar totusi presimtem ca ceva nu e bine.
Ronnie si Cryss vorbeau despre ceva dar nu puteam intelege... M-am ridicat, si m-am apropiat incet..., ca sa ce!? Sa aud ca ele vorbeau despre moarte!
Pur si simplu nu le intelgeam!!! Oare ce le apucase!... Iar Ronnie cum sa moara!? Nu se putea sa se intample asta trebuia sa o ajutam nu se putea sa o lasam asa... Incercam sa inteleg dar prea multe ganduri imi invadasera mintea. "Am nevoie de un Pensiv "mi-am zis in gand ceea ce ma facuse sa zambesc iar pe fete sa se uite ciudat la mine...
"-Ce e cu voi? am intrebat eu suparata... Nu puteti vorbi si despre altceva?"
Eram complet frustrata nu ai stiam ce se intampla...

"Nu stiu daca puteam sau nu sa vorbim despre altceva, insa vroiam sa o conving pe Ronnie ca moartea nu este decat un lucru de moment, un lucru care nu inseamna sfarsitul, e doar o simpla panglica care te face sa treci dintr-o lume in alta...
E un pocal....o poarta ! "
Ii se adresa Cryss lui Lily, care privea inca nelamurita.

'Sper ca acum a inteles....', o fulgera pe Cryss un gand.

Cercetasa, constienta de ceea ce facea, o apuca pe Lily de brat si o trase deoparte, undeva unde "Ronnie nu le putea auzi" sau cel putin asa credeau ele.

"Trebuie sa inteleaga ca ea o traiasca ma departe fara grija mortii...E o ifire puternica o poate face, dar noi trebuie s-o incurajam."
Crystal isi termina vorbele, iar apoi zambi larg, plina de speranta.

Bun...acum am inteles ce anume incerca Cryss sa faca. Era adevarat ca Ronnie nu ar fi trebuit sa se gandeasca asa dar daca totusi era adevarat si acel blestem era asa de puternic si ar fi trebuit sa moara ma gandeam ca pote un bezoar ar putea sa o ajute, dar era doar pentru otravuri, ma gandeam daca ar merita sa incercam...
Stateam ghemuita pe un pat gandindu-ma in timp ce Cryss incerca sa o lamureasca pe Ronnie ca totul avea sa fie bine, potea avea sa fie cum zicea ea dar eu tot aveam o presimtire proasta. M-am ridicat de pe pat si am inceput sa ma plimb printre paturi. Oare ce potiune sau orice nu conta ar putea sa o vindece pe Ronnie total?
"-Hei Cryss ma gandeam la posibilitatea de a se vindeca cu un bezoar desi nu e otravita ma gandeam ca ar putea merge...!"
Cryss dadu dezaprobator din cap asa ca m-am asezat iar pe un pat. Vroiam atat de mult sa plec, dar nu le puteam lasa acolo...

"Cea mai slaba dintre noi va muri." scoase Ronnie un urlet infricosator. "Tind sa cred ca nu eu voi fi aceea, deci aveti grija" le avertiza iar apoi isi tranti capul pe perna moale a patului. 'Oare cine va fi?' se intreba pe sine viperina.
"Macar daca una dintre noi ar sti sa desfaca un blestem atat de puternic..." zise Ronnie uitandu-se cu speranta in ochii colegelor de suferinta. Cele doua fete dadura negativ din cap. Niciuna nu stia cum s-ar putea desface un astfel de blestem.
"Stiu. Aduceti-mi o pana si un pergament. Trebuie sa scriu cuiva" spuse Ronnie printre icnetele de durere.

OOC: as vrea sa-l terminam cat de curand...

"Inteleg asta... Dar cui vrei sa-i scrii ?",intreba Cryss, framantata de un sentiment naucitor.
Ii era frica, insa incerca sa nu arate asta, juca din nou teatru, ca alta data.
"Mie nu imi este frica de moarte !", sopti cercetasa, indemnata de o voce care dainuia in capul ei.
"Mersi Lily, acum cred ca am putea sa o lasam putin singura pe Ronnie ... Nu-i asa ?"
Nu se auzi nici un raspuns, insa fiecare dintre fete stia ca Veronica avea nevoie de putina intimitate.
"Haide...", o indemna Lily pe Crystal,indreptandu-se spre partea opusa a camerei.
Ce bine era acum... O atmosfera linistita, cu toate ca viperina suferea.
Mai statura putin pe ganduri, iar apoi se asezara impreuna pe pervazul umed al geamului.

Stateau si priveau in zare... Nimic mai mult.

OOC kay
Mai facem cateva posturi si apoi putem inchide topicul
Poate ca ai murit destul

Ronnie lua pergamentul din mainile lui Lily si le privi pe cele doua cum se indreptara catre pervazul geamului.
Am o mare problema...
Un "frate" a aruncat asupra mea un blestem extrem de puternic. Se numeste Nimulinis. Din cate imi aduc aminte de la orele pe care mi le-ai predat, daca cineva arunca blestemul asta asupra ta, tu sau persoanele care intra in contac cu tine au sa moara. Conteaza cine este cel mai slab vrajitor. Te rog, ajuta-ma. Nu vreau sa am pe nimeni pe constiinta.
A ta fiica,
Veronica Camille Marybeth Rose
"S-o expedieze cineva." zise Ronnie printre tipete dupa ce termina de scris.

"Desigur !"
Atat fusese Cryss in stare sa zica, caci era constienta ca in urmatoarele ore, oricat de departe ar fi fost acestea, cineva avea sa plece pe Calea Cerului...
"Lily ....",tipa cercetasa la biata viperina.
"Da ", raspunse fata si mai speriata decat fusese.
"Stai aici cu Ronnie."
Si cu asta Cryss parasi camera, smulgandu-i Veronicai plicul din mana si fugind spre destinatia pe care viperina o scrisese pe plic.
Se simtea ciudat.
'Oare ce este in plic ?'
Acesta fusese ultimul gand inainte ca o silueta supla, inalta si aparent hotarata aparu in fata usii.
Privi plicul si incerca sa descifreze scrisul lui Ronnie, scria nr. 21.
Apoi privi usa....