Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Azkaban

« Previous 1 2 3 Next »

/ Mostenire de familie [remix...pardon, remake]

Dupa a treia incercare nereusita de a chema orice fel de Patronus posibil, era clar ca a patra ar fi avut acelasi rezultat, asa ca Sal lasa bagheta in jos, oarecum nervos, si incerca sa o incurajeze pe vrajitoarea care nu parea sa il mai auda.
"Bine, partea cu un Patronus nou se pare ca nu merge, hai sa incercam sa il gasim pe al tau atunci?"
Astepta vreo reactie din partea tinerei, nu pentru ca ar fi fost extrem de ingrijorat de situatie (a carei gravitate nu o cunostea de altfel si nici nu isi dorea sa o cunoasca pentru ca ar fi adus doar batai de cap), dar pentru ca ura sentimentul de singuratate ce se instaurase inauntrul lui.
Ronnie nu era chiar cea mai potrivita persoana cu care sa se deplaseze printr-un loc plin de Dementori, stiind iubirea netarmurita pe care acestia le-o purtau Devoratorilor dupa infrangerea Lordului Intunecat.
"Ronnie!" o striga el din nou, dandu-i la o parte parul din fata ochilor pentru a o vedea mai bine.

• Avea ochii de culoarea smaraldului larg deschis, dar nu putea vedea nimic. Era pierduta de realitate si de toate lucrurile materiale. Era ascunsa in lumea sa, loc in care nu putea fi gasita de nimeni. Loc in care nimeni n-o putea rani. Era singura, ca deobicei.
  Se concentra cat de tare putea sa se trezeasca, dar tot ce reusi fu sa se smulga din strangerea viperinului si sa cada pe podea. Statea aplecata cu chipul pierdut printre suvitele de par si incerca sa vada ceva, dar tot ceea ce putea zari era o imagine gri pe care-o vedea destul de incetosata. Ii da drumul baghetei care se rostogoli la picioarele baiatului si incepu sa tremure. Spunea in mod repetat o vraja nonverbala, dar nu putea duce incantatia niciodata pana la capat datorita migrenei de care sufere in acel moment.
  Concentreaza-te! isi spuse in gand si incerca sa gaseasca puterea in interoriul sau care s-o ajute sa efectueze vraja.
  Incepea sa se simta din ce in ce mai bine, ameteala si durerea de cap disparandu-i treptat. Reusi sa se ridice in picioare de una singura si se sprijini de unul dintre peretii de piatra. Se uita in jurul sau si il vazu pe Salathiel stand in picioare langa dansa, iar in stanga sa isi facuse aparitia unicornul sau. Nu putea sa auda nimic, dar imi multumi in soapta pastronusului pentru ca n-o abandonase.
  'Tu ce faci aici?' intreba vrajitoare dupa ce-si recapata si auzul. Isi lasa capul pe spate si incepu sa-si aranjeze parul doar cu o mana. Avea o figura plictistia, stia asta, dar n-avea ce face.
  Se sperie cand observa ca bagheta nu mai era asupra sa si incepu s-o caute pierduta cu privirea.

'Cred ca am inventat o vraja noua numita Ronnie' isi spuse amuzat Sal cand vrajitoarea se ridica de una singura, sprijinindu-se de piatra rece. Parea sa fie bine, iar unicornul ei aparuse parca din senin pe undeva pe aproape. Baiatul mai avea un pic pana sa isi piarda dramul de parere buna pe care incepuse sa si-l faca despre filmele romantice in care fata e la ananghie.
"Sper din suflet ca nu mi-era adresata intrebarea" incepu el "iar daca iti cauti bagheta, e pe undeva pe aici" continua, aratand cu bagheta proprie undeva langa picioarele lui. Astepta ca vrajitoarea sa apeleze la un 'te rog' pentru ca in mod sigur nu s-ar fi putut apleca dupa ce patise mai devreme.
Un suierat surd se auze de undeva de nu prea departe.
"Desteptul! Nu stie ca eu nu inteleg limba asta?" marai Sal printre dinti, gandindu-se daca unchiul sau avea impresia ca reptomita se aude mai bine pe holurile Azkabanului.

• 'Si....? Ai de gand sa te uiti la mine cum ma tavalesc pe jos s-o apuc?' intreba fata pe un ton dispretuitor.
  Ura sa fie la ananghie si ura din tot sufletul sau sa aibe nevoie de ajutor. Traise atata timp pentru ca fusese singura persoana pe care se putea baza. N-avea nevoie de niciun ajutor. Isi amintea clar cum scapase din atat de multe incurcaturi folosindu-se doar de propriile sale puteri. Probabil ca daca ar fi trebuit sa se bazeze de fiecare data pe cineva n-ar fi reusit sa supravietuiasca pana la acea varsta.
  Auzi pe cineva vorbind in reptomita, limba pe care-o cunostea foarte bine. Se indrepta cu pasi mici catre locul de unde se auzea vocea fiind sigura ca patronusul sau o urmeaza. Ii era frica, dar avea un sentiment placut in adancul sufletului. Simtea ca ceva bun se va intampla. Probabil ca se insela ca deobicei, dar merita sa-si asume riscul.

"CU-PLA-CE-RE!" repeta Sal, accentuand fiecare silaba, apoi apuca cu doua degete bagheta vrajitoarei si incerca sa i-o inapoieze doar pentru a o vedea pe aceasta indreptandu-se spre celula unchiului sau. Era cat de cat sigur ca pe el nu l-ar fi omorat, dar nu ar fi pariat pe acelasi lucru cand venea vorba de Ronnie si, la urma urmei, chiar nu voia sa afle ce vraji putea face unchiul sau fara bagheta, o mana, jumatate de ficat si trei degete de la piciorul stang. Judecand dupa faptul ca vorbise in reptomita, nu-si pierduse mintile de tot, cel putin nu inca, dar cum viata la Azkaban avea obiceiul sa innebuneasca si cei mai duri vrajitori, Salathiel nu isi punea mari sperante intr-o conversatie normala.

"Sigur, hai sa lasam tipul care n-are Patronus SINGUR pe holurile astea intunecoase si pline de Dementori!" Striga el dupa Ronnie, grabindu-se sa o ajunga din urma.

• 'Vino. Gabeste-te. Vino' auzea vocea repetand in reptomita. Incerca sa se ghideze dupa sunetul acesteia, dar nu reusea in toatliate. Ii era inca destul de greu sa se concentreze, iar mintea nu-i era perfect limpede.
  '...singur pe holurile astea intunecoase si pline de dementori' il auzi pe baiat bolborosind ceva cu indignare.
  Se opri pentru jumatate de minut in stanga unei celule si il astepta pe Salathiel. Nu vroia sa recunoasca, dar ii era destul de frica. N-avea de gand sa infrunte orice s-ar fi aflat in acea celula de una singura.
  'Da-mi bagheta' spuse viperina raspicat smulgandu-si bagheta alba dintre degetele baiatului.
  Ii facu semn ducandu-si degetul in dreptul buzelor sa taca si se aseza pe vine. Simtea o energie foarte puternica venind din celula. 'Intrebare iti era adresata. Ce faci aici? Ce este dupa peretele acesta?' intreba vrajitoare soptit fiind neincrezatoare si uitandu-se la viperin printre suvitele de par care-i ataranu pe fata.

Baiatul se mira putin cand vazu ca Ronnie chiar il asteapta, dar cand simti bagheta tinerei zburandu-i efectiv dintre degete si vazu gestul pe care vrajitoarea il facea, indignarea dinainte ii reveni. O dadu la o parte din calea lui, ignorandu-i total intrebarea, apoi incerca sa o traga dupa el pentru a-i arata ca nu e nimic de care sa se teama acolo. Il opri alt suierat ce venea din celula in fata caruia se afla acum.

Unchiul lui era singura persoana care il vazuse ucigand un Devorator si nu fusese o priveliste prea placuta. De fiecare data cand ucidea de fapt Sal avea fata plina de lacrimi, dar nimeni nu avea de unde si nici nu trebuia sa stie asta. Acum voia sa ii arate ca nu are de ce sa se teama de el, asa ca in loc sa stea la o distanta sigura, facu un pas in fata si striga, indreptand varful luminos al baghetei spre celula:

"Ti-am spus ca nu inteleg bolboroselile astea, batrane!"

• Baiatul o trase dupa el asa ca vrajitoare fu nevoita sa se ridice in picioare si sa-l urmeze. Auzea vocea ce vorbea in reptomita mai clara ca niciodata. O intreba ce cauta cu el si cum de nu-i era frica. Nu stia oare de devoratorii pe care baiatul ii ucisese?
  Se trase in spatele viperinului, lasand un spatiu decent intre ei doi si inspira adanc de cateva ori. Ii era destul de greu sa proceseze ultimile informatii primite. Nu stiuse ca Sal obisunia sa omoare devoratori. Nu stia defapt nimic despre el.
  'Ti-am spus ca nu inteleg bolboroselile astea, batrane!' il auzi rastindu-se la cineva, probabil emitatorul reptomit.
  Statu impietrita timp de cateva secunde nestiind ce sa faca. Incepuse sa-i fie din ce in ce mai teama pentru ca nu stia la ce sa se astepte de la camaradul sau. Daca vroia sa te omoare ar fi facut-o deja, nu crezi? se intreba pe sine si se apropie usor de el.
  'Linisteste-te' spuse aceasta in soapta folosind un ton cald. Il atinse pe mana pentru ca stia ca de multe ori este nevoie de contact fizic pentru a stabili o conexiune cu cineva si spera ca instinctul ii dictase corect.
  Se uita in treacat la mana sa stanga si observa ca bratele ii erau descoperite. Desigur, n-avea niciun motiv sa se ascunda cand venea in locul acela uitat de lume. Isi acoperi semnul intunecat cu maneca puloverului folosindu-se de o singura mana, iar pe cealata inca sprijind-o de mana baiatului. De abia atunci realiza ca se afla chiar in spatele sau in fata celuluei. Spera ca trecuse neobservata, dar degeaba, batranul luase la cunostinta prezenta sa.

Intunericul din interiorul celulei fu imprastiat de mica lumina din varful baghetei lui Sal. Simti mana vrajitoarei care se afla undeva in spatele sau atingandu-l si vru sa o indeparteze. N-avea niciun chef ca ea sa simta cat de tare tremura de fapt baiatul. Sa se linisteasca? Usor de spus. Isi intoarse fata de la gratiile groase si ruginite in asa fel incat unchiul sau sa nu-l auda.
"Vrei sa mori?"

In secunda urmatoare un glas ragusit ce venea dinauntrul celulei ii distrase atentia. Unchiul sau se apropiase destul de mult de gratii, dar Sal nu facu niciun pas inapoi, desi isi stapanea cu greu genunchii sa nu cedeze.

'Inca o dovada pentru scumpii tai Aurori, nepotule? Salathiel Donnerkrieg, Devorator, face lumea un loc mai sigur' se porni creatura inchisa sa rada hodorogit, aratand scurt cu capul spre Ronnie.

Capul complet chel era impodobit doar cu o barba destul de lunga dar incalcita. Ochii mari si rosii priveau parca peretele din spatele celor doi vrajitori, iar singura mana pe care o avea Wilfred, caci acesta era numele lui, se impreuna la piept cu maneca goala a robei rupte si descalcite, dar pastrandu-si broderia neagra plina de serpi.

"Sa nu indraznesti sa imi spui mie asa!" rosti baiatul printre dinti, pironindu-l cu privirea pe batran.
"Ai un minut sa imi spui de ce m-ai chemat, dupa care te las sa putrezesti aici in propria-ti murdarie."

Amenintarea lui Sal nu paru sa aiba vreun efect asupra batranului, care continua sa ranjeasca.

'Deci o sa ma lipsesti de placerea de a te vedea cum ucizi inca un Devorator? Spune-mi baiatule, in toti anii astia ai omorat destui in fata vrajitorilor buni cat sa creada ca nu esti de-al nostru?'
Rostise "buni" cu o scarba extrema si il privise apoi pe Sal drept in ochi. Stia foarte bine ca baiatul se simtea vulnerabil in fata trecutului nestiut de nimeni. Dar pentru a putea obtine ceea ce dorea trebuia sa aiba un avantaj asupra lui, si aici batranul Devorator se pricepea foarte bine ce sa faca.

• Se ascunse si mai tare in spatele baiatului tinandu-si degetele inca pe mana acestuia. Batranul din celula o inspaimantase rau cu capul sau lipsit de par, cu privirea rosie si plina de manie si cu mana ce-i lipsea cu deavarsire. Nu era o prezenta tocmai placuta.
  'Ce vrei?' il intreba varjitoare in reptomita pentru ca nu intelegea nimic din spusele lui si ale viperinului. Nu stia de ce barabatul arata inspre ea sau ce vroia sa insemne 'o sa ma lipsesti de placerea de a te vedea cum ucizi inca un Devorator?'. Se referea oare la ea? Era posibil ca vrajitoare sa-si gaseasca sfarsitul pe culoarele insalubre ale Azkabanului?
  Isi ingropa fata in spatele viperinului lasandu-si parul sa i se incurce cu a lui si tinadu-si strans bagheta in mana. Era gata sa atace din moment in moment. Cu ceva timp in urma nu ar fi atacat un alt devorator, dar acum stia ca nu poate avea incredere in ei. Jocul era simplu, ucide inainte de a fi ucis.
  Ezita pentru o secunda gandindu-se la blestemul sau. Stia prea bine ca nu mai poate folosi blestemele de neuitat daca tinea la viata sa. Tot ceea ce putea face era sa foloseasca vraji minore si sa spere ca Salathiel avea sa se ocupe de restul vrajilor.
  Trase aer in piept si se intreba pe sine cum de mai putea avea incredere in el. Era simplu, nu avea, dar era mai bine sa ramana de partea lui pentru moment decat sa fuga de una singura prin inchisoare ca o nebuna.