Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised

« Previous 1 2 3 4 5 6 Next »

/ Never again

" - Slava cerului!" sopti Ema. " O sa traiesti, ai inteles? Daca da Sfantu' si-ti trece prin minte sa pleci, o sa ai liniste doar pana mor. Apoi te voi bantui de nu te vezi. Ba chiar mai bine. Daca suntem amandoua moarte, exista posibilitatea sa interactionam asemanator caii umane. O sa te bat daca mori, sa fie clar!"
Ema isi facuse vocea cat mai amenintatoare si serioasa, dar zambea, linistita ca Rose inca era acolo. Iar ea se va asigura ca va ramane asa. Cel putin pentru moment. Nu si-ar fi iertat-o niciodata daca firul vietii prietenei ei se rupea in acea noapte.
Mai facu vraja de cateva ori, incercand sa grabeasca procesul de vindecare. Ah! Daca ar fi stiut o vraja utila, ar fi folosit-o doar odata si cu asta basta. Asa trebuia sa stea si sa isi rasuceasca bagheta pe deasupra gatului lui Rose. Desigur, nu o deranja sa faca asta. Ar fi facut-o pana la moarte daca insemna ca Rose avea sa traiasca, dar acum era usor presata de timp. Trebuia sa se gandeasca si la o metoda de a lupta cu cei doi. Se parea ca vrajile Vechii Religii ii afectau; nu asa cum se cerea, dar cat de cat.

Isi simtea ranile vindecandu-se , desi nu stia cum. Incercase sa schiteze un zambet intr-un final dandu-si seama ca Ema o ajutase. Nu stia in cate feluri sa ii multumeasca, insa acum stia ca nu era timp pentru asa ceva. Auzind cuvintele amicei sale ii venea sa rada la maxim, dar nu reusise .. decat sa surada in continuare. Trebuia sa se trezeasca! Trebuia sa fie puternica! Se simtea de parca ar fi fost atacata cu Sectumsempra, dar nu doar atat, ci mult mai grav .. ideea era ca vraja era asemanatoare. Intr-un final reusise sa deschida ochii sperand ca va avea sa isi revina curand. Stia ca Soimeanca avea nevoie de ajutor, la fel ca si cei doi spiridusi.
"Asry stie fata buna va fi bine. Asry ajuta ea. Asry stapan nu iubeste. Asry stie ca va fi pedepsit. "
Parca vorbele spiridusului si cele ale Emei o facura sa isi revina pe picioare.
"Ah, ce mai asteptam? Avem ceva de aparat!" , rostise Rosalie ridicandu-se de pe jos ca prin minune. Se uitase catre Ema zambind complice.

Ii veni sa raspunda din reflex la intrebare. Ii venea sa spuna 'Dar erai inconstienta!" pe un ton bulversat, dar nu reusi decat sa zambeasca la randul ei, pufnind usor. Daca Rose nu o surprindea acum, atunci cine?
O ajuta sa se ridice si isi indrepta atentia spre cei doi. Cu toate astea, Ema statea foarte aproape de Rosalie. Atat de aproape incat parul ei ii gadila mana, gata sa o prinda daca ceva merge prost.
" - Esti gata?" o intreba, iar in voce i se simtea zambetul.
Acum ca totul era aproape de normal - normalul vietii celor doua, desigur - spiridusii se puteau retrage cat mai aveau sansa. Oh... Iar masculii din fata lor, ciudatii cu dinti, aveau sa regrete ca pasisera in Hogwarts.
Accidentele de mai devreme schimbase locurile si nimeni nu era prea atent la asta. Fetele ajunsesera acum cu spatele la Oglinda, ceea ce le dadea un avantaj.

Cei doi parusera mirati in clipa in care fosta Soimeanca se ridicase de pe jos cu ajutorul Emei de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Ei nu stiau de ce a facut asta, insa. Oare de ce nu si-au dat seama? Caci ei nu stiau ce e adevarata iubire. Pentru familie, pentru prieteni , pentru scoala, pentru .. viata, pentru absolut orice. Mai importanta a fost chemarea sa in lumea reala decat cea in a mortilor. Mai importante au fost lucrurile ce se petreceau aici si nu avea sa clacheze tocmai acum. Trebuia sa lupte si cel mai important pentru ea era faptul ca nu avea sa lupte singure. Avea cine sa o sprijine.
"Da,sunt gata!" , se auzise vocea sa intr-un final, dar era o voce sigura. Chiar simtea ca trebuie sa o faca, sa fie gata pentru a duce la capat misiunea de a apara oglinda lui Erised. Era o comoara in Hogwarts de mii de ani.

Ema incerca sa-si aplece capul spre urechea prietenei sale.
" - Daca esti o cunoscatoare a vechii limbi engleze, fa vraji cu ajutorul ei. Par sa aiba efect" sopti ea.
Nu era sigura daca doar Rosalie era cea care o auzise, dar nu mai conta acum. Isi incorda degetele pe bagheta si o atinti spre cei doi, aruncandu-le o privire rece si incruntata. Puteau sa reuseasca. De cate ori nu trecusera ele prin momente si mai grele? De prea multe ori ca sa le mai numere. Incerca sa se gandeasca la toate lucrurile rele si sa-si imagineze ca cei doi sunt responsabili. Incerca sa o faca numai pentru a avea suficienta putere sa lupte. Moartea unicornului, cicatricea de pe degetul ei aratator, moarte unui spiridus de casa, moartea lui David Ross si May Grant - chiar daca nu tinea la ei, dar Ema cauta motive si privea totul prea obiectiv - , anii de tensiune si cosmarurile nebunesti.
" - Asry, Masen, la o parte" spuse ea calma, creand un hohot de ras intre cei doi barbati.

Pentru o secunda isi daduse seama ca nu ar fi bine sa citeasca gandurile Emei fara sa vrea, apoi ii venise o alta idee. Ce ar fi sa isi conecteze mintile pentru a isi putea transmite ganduri? Nu era rau ceea ce gandea, in plus daca si-ar fi facut planuri prin voci probabil cei doi vor reusi sa pareze orice ar incerca ele sa faca. Avea de gand sa faca si un scut pentru ca ei sa nu le poata asculta gandurile. Se uitase catre Ema si ii trimisese un gand: "Ai fi de acord sa ne conectam mintile ?" . Asteptase ca Soimeanca sa reactioneze intr-un fel in timp ce dupa vorbele Emei le facuse si ea semn spiridusilor sa se indeparteze.
Apoi o lasase pe amica sa sa ii atace prima pentru a invata cateva vraji din limba engleza cea veche. Poate si-ar aminti si ea ceva .. oare stiuse vreodata sa faca asta?

Ema tresari cand auzi vocea lui Rose in mintea ei. Trecuse ceva vreme de cand facuse asta ultima oara. Incerca sa se agate de intrebare, nestiind ce sa faca ca sa poata sa-si conecteze mintile.
' Nicio problema. Aaa... Fa tu onorurile cu mintea, te rog' gandi ea, zambind usor.
Se gandea la cea mai potrivita vraja. Poate ca daca i-ar inconjura putin in fum nu exista vreo problema. Putea incerca sa le reduca vizibilitatea, nu? Se gandi intens la instructiuni, sperand ca Rosalie le putea asculta. ' Orice comanda in limba veche reprezinta o vraja in lumea noastra' gandi ea cu hotarare. ' Inconjoara capul cu fum'
" - Awerian héafod eac dism" spuse ea cu claritate.
Zambi incantata vazand efectele vrajii.

Ramasese uimita dandu-si seama ca Ema avusese dreptate. Practic orice comandase in limba veche erau doar niste cuvinte normale din limba engleza de acum, dar care pe deasupra reprezentau o vraja sau o incantatie de fiecare data cand aveau nevoie de ea. Genial! Chicotise usor dandu-si seama ca abia acum a avut aceasta revelatie, apoi se uitase catre Soimeanca, dupa care isi inchise ochii concentrandu-se pentru a reusit sa isi conecteze mintea sa cu cea a Emei. Tresarise brusc dandu-si seama cat de usor a fost sa faca asta.
"Absolut genial!" , rostise de aceasta data cu voce tare Rosalie nemaiputandu-se abtine. Apoi in mintea sa catre Ema: Hm, nu ma asteptam sa fie asa usor.
Facuse o pauza scurta pentru a trage aer in piept inainte de alte viitoare posibile miscari, bruste sau nu ..

Rosalie trase aer in piept, iar Ema se opri in mijlocul inspiratiei, inspirand si ea brusc. Zambi.
' Scuze. Imi trebuiesc cateva minute sa ma obisnuiesc. E... putin ciudat sa stiu ce gandesti, inclusiv cand faci miscari, dar e amuzant. Si o sa fie eficient'
Stia ca nu-si poate ascunde gandurile la comanda, asa ca probabil o va enerva putin pe Rose cand va incerca sa gaseasca tot felul de solutii. Realiza inca un avantaj al conectarii. Puncte de vedere diferite. Ema isi putea imagina ce vede prietena sa si punea pariu ca este si invers. ' Fascinant!'
Stapanul lui Masen tusi grav. Isi vantura o mana, incercand sa indeparteze fumul.
" - Care va e numele, bolnavilor?" intreba Ema cu asprime.
Trebuia sa-i adauge la 'lista de peripetii'.

Ramasese cu gura cascata. Nici macar nu isi daduse seama ca pana acum nu aflase numele celor doi. Se uitase la ei acum asteptand un raspuns cat mai rapid. ' Eu sunt Derek, iar el e Matt ' , rostise cel care o atacase pe Rosalie cu doar putin timp in urma. Se uitase la ei dandu-si seama intr-un final ca tocmai aflasera numele presupusilor criminali si pe deasupra si .. hoti. Acum ca auzea si gandurile Emei .. erau asemanatoare ei de aceasta data. Ambele fete erau uimite de tot ceea ce se intampla in jur. Si pana la urma orice ar fi vor trebui sa salveze oglinda, chiar si cu pretul vietii. Era sigura ca si Soimeanca ar fi de acord cu asta.
Apoi se uitase dupa spiridusii de casa care se indepartasera incet de stapanii lor, dar statusera totusi aproape de ambele 'triburi'. Ei bine, probabil chiar voiau sa le apere pe fete si sa scape de stapani.