Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade / La trei mături

1 2 Next »

/ Never let me go

• Zambetul pe care il afisa destul de rar o facea sa se topeasca, insa nu lasa sa se vada asta. Deobicei isi masca reactiile sau sentimentele, chiar daca in cazul asta sentimnentele nu putea. Se ura pe sine la faptul ca uneori era slaba si chiar nu stia cum sa reactioneze in unele situatii...insa mereu gasea cate o cale de iesire sau macar o scuza cat de cat acceptabila. Simti cum baiatul o prinde de mana si incerca sa tina pasul cu el, reusind.
  
  Ofta scurt cand ajunsera la o fundatura, isi mijii ochii si se uita in jur. Pustiu. Era clar ca era pustiu de aceea era o fundatura a unei strazi, insa ce faceau ei acolo? Creierul deja incepea sa puna destule intrebari insa raspunsul il primi cand observa masina lui, era frumoasa, nu avea ce comenta. Nu se dadea in vant dupa automobile, chiar daca si ea avea una. Facea parte din lumea Incuiatilor masina chiar daca ea era cu totul din lumea vrajitorilor, insa nu conta asta. I placea sa o foloseasca cand se plictisea de magie si in plus era destul de utila.
  
  - Se pare ca inca nu ma cunosti indeajuns de bine.. Continua ea razand ca apoi sa intre in masina, inchizand usa dupa ea. Se uita in interior destul de curioasa, piele..acceptabil caci si a ei era aproape la fel pe interior. I auzi vorbele si zise:
  - Mereu.

OCC: No problem><

Mereu gata pentru ce? Doar o simpla plimbare care putea sa devina un real cosmar? Cu viata lui cu tot ce putea sa faca ea era gata sa merga cu el. Nu-l stia, nu avea nici cea mai mica idee despre el, iar el despre ea si totusi se comportau asa de parca s-ar cunostea de o viata. Cel mai importanta era relatia asta complicata, erau straini, dar in acelas timp nu puteau trai fara a ase gindi macar un minut unul la celalalt si viata parca era incompleta fara saruturile delicate.

Urca si el in masina, din clipa in care pusese miinile pe vlolan gindurile lui fugisera departe de lumea care-l inconjura, dar ea mai conta acum si destinatia finala. Sofatul era cea mai buna terapie pentru el personal. Viteza si adrenalina erau cele mai bune antidoturi impotriva stresului. Iesise destul de repede din spatiul vrajitorilor. Mereu urise sa stea in trafic asa ca nu se gindise macar sa mearga pe autostrada. O cotise pe un drum laturalnic, destul de ingust cu multe cotituri bruste, destul de periculos as putea spune, mai ales ca avea cel putin 150 km/h. Ii placea viteza si nu-i pasa de consecinte facea adesea multe lucruri nechibzuite, mai ales cind era in masina.

• Nu putea spune ca nu-i placea viteza insa mijii ochi catre volan si in spatele acestuia observa viteza destul de mare cu care baiatul conducea masina. Isi indrepta privirea catre fereastra, insa o retrarase repede caci imaginea fugea la fel de repede cum si masina parca zbura pe acel drum laturalnic. Era o fana a vitezei, ca sa spunem asa. De fiecare data cand iesea cu masina, de cel putin 3-5 ori pe saptamana i placea sa-si aleaga un drum mai retras si sa foloseasca viteza, sa nu se gandeasca la nimeni si nimic in momentele acelea.
  
  Era adevarat ca adrenalina era un atidot pentru stres, pentru zilele cand nu mai stiai cum sa o iei de la capat si parca toate problemele ti se urcau la cap fara sa fi facut tu nimica. Insa da, viata era nedreapta si avea sa fie in continuare. Insa in momentele astea chiar nu o pastea vreo adrenalina sau vreo dorinta arzatoare ca sa mearga cu viteza, in plus iesisera din lumea vrajitorilor, iar accidentele in lumea Incuiatilor erau mai dese ca dusurile pe care le facea un om in medie pe zi.
  
  Inghiti in sec si isi puse mana peste a lui, facandu-i semn sa incetineasca. Viteza devenea din ce in ce mai tare, chiar daca adora viteza si adrenalina, momentan nu era dispusa de asta. Se intoarse cu privirea spre el, zicand:
  - Poti sa incetinesti..continua ea si simti cum brusc masina se opreste.

Cind ii auzise vocea parca se trezise dintr-un somn. Realizase ca se ducea cu viteza prea mare si frina destul de brusc. Sa fi fost pe drum nu avea sa frineze atit de brusc, dar asa inca citiva metri si aveau sa ajunga pe fundul oceanului. Stinca pe care se aflau avea undeva 50 de metri. se uita la ea cu o privire parca speriata. Se cufundase prea tare in gindurile sale. Multumesc pentru trezire si scuze pentru frinare. Simtise cum obrajii incep sa-i arda. Nu se simtise nici o data mai stupid ca atunci.

Dadu sa deschida usa, dar se razgindi. Intoarse fata catre ea si cufundase mina in parul ei. Un tremur interior incepu sa-si faca simtita prezenta. Ii atinsese buzele usor. Ar fi vrut sa o sarute tare, apasat sa-i muste buzele fragile, dar stia ca ea este foarte gingasa si ca o imbratisare mai strinsa avea sa-i provoace durere. Abia mai respira cind se desprise de ea. Nu am mai spus asta nimanui. Te iubesc!!! Spusese asta rar ca fiecare litera sa ajunga la creierul ei si sa inteleaga sensul deplin a acelor cuvinte. Ea il facea sa innebunesca, sa se gideasca la lucruri care nu i-au venit prin cap macar o singura data.

• Observa ca vocea ei il trezi dintr-un somn sau mai bine zis o transa adanca. Il intelegea si ea era la fel in anumite situatii, poate chiar mai rau si cu greu putea fi trezita din visurile si lumea ei, insa asta era doar un defect printre altele..care nu trebuie amintite acum, caci se vedeau in caracterul ei. Inghiti in sec si isi indrepta privirea spre el, parca analizandu-l timp de cateva secunde.
  
  Incepu sa faca asta tot mai rar, insa caracterul lui o depasea uneori si putea doar sa renunte la acel "analizat" si sa isi revina la realitatea din zilele lor. Simti brusc cum el franeaza si puse mana pe bord ca sa evite o oarecare izbire de el. Ciudat, se oprise destul de usor insa se uita in jur, daca ar mai fi mers mult sigur acum ar fi fost pe fundul oceanului, un lucru "grozav" cu care sa-ti termini ziua.
  
  Se uita atenta la el cand deschise usa dar renunta si se intoarse spre ea. Inchise ochii pentru cateva secunde cand el isi cufunda mana in parul ei usor buclat si lung. Un fior i trecu prin toata sirea spinarii si simti brusc cum buzele ei se unira intr-un sarut pasional cu ale lui. I raspunse la sarut apropiindu-se tot mai tare de el pana ajunse aproape lipita de el. I se marira ochii cand i auzi vorbele si un zambet i aparu in coltul gurii, zicand:
  - Si eu te iubesc! zise ea si se apropie din nou dar de data asta sarutandu-l scurt. El o facea sa se simta implinita si fericita, parca sentimentele acelea nu le mai avusese niciodata, era ceva minunat.
  
  - Si acum ce facem? continua ea stiind ca el nu avea in plan o plimbare ci mai degraba de facut ceva, intuise asta de la inceput dar nu zisese nimica.

Fierbinte domnita, incepea sa o iubesca din ce in ce mai mult, cind isi arata pasiunea bine tinuta in friu, cind se vedeau defectele ei, nu vedea nimic mai frumos decit ea. O asemana cu un boboc de floare ce avea sa-si deschida petalele in bratele lui, sub protectia sa. Gustul puterii este minunat, iar atunci cind poti sa o utilizezi pentru a proteja pe cineva este mult mai placut.

Zimbi triumfator cind auzise aceleasi cuvinte din partea ei. Ea era dulce si fiecare sarut fugitiv parea rupt din rai. In ceea ce privea planurile, nu avea ceva anume, doar sa-i arate cite ceva si sa-si ia plicul cu misiunea super secreta. Trebuie sa ma trezesc ca m-ai imbatat cu parfumul tau, pe urma mergem sa-ti arat ceva. Ceva aventura nu strica, plus ca fata avea sa-l cunoasca mai bine. Avea sa imparata cu ea tot ce-l facea sa se simta bine.

Deschise usa si pasise pe nisipul fin adus de vint tocmai pina acolo. Era destul de tirziu, desi a mers repede mai aveau putin si puteau sa stea si la apus. Nu stia cu sigurabta ce era maia romantic. Apusul era trecerea la nopate la taine, intuneric, intimitate, rasaritul simboliza o noua zi alaturi de cei dragi, o noua poveste.

• Surase scurt cand i auzi vorbele si isi musca buza inferioara ca apoi sa-i faca cu ochiul. Isi indrepta privirea spre el, zicand:
  - Atunci ar cam trebui sa te trezesti mai repede, e destul de tarziu. Continua ea si deschise usa de la masina ridicandu-se de pe scaun, incepand sa cerceteze cu privirea locul. Marea era locul ei preferat, mereu cand se simtea singura venea aici si privea marea, stiind ca avea sa se relaxeze.
  
  Simti mirosul marii, briza aceea de seara racoritoare i trecu pe langa gatul cald. Inchise ochii pentru cateva secunde, lasandu-se purtata de vise si de gandurile ei, insa se trezi rapid la realitate stiind ca, daca mai continua mult avea sa nu se mai trezeasca din lumea ei pentru ceva timp. Inghiti in sec si facu ocolul masinii pana ajunse drept in drept cu el simtindu-i parfumul pe care il inhala imediat.
  
  Un zambet i aparu pe buze ca apoi sa se uite in jos, privind nisipul fin care era raspandit pe marea parte a pamantului. Zambi scurt si isi muta privirea in sus, avea sa se innopteze destul de repede insa nu o deranja, era weekend si nu trebuia sa ajunga la o ora anume..ca avea cursuri sau de predat. Era timpul ei liber si avea sa si-l petrecea cu el.
  - Deci? Primul pas? continua ea si i lua mana in a ei zambind.

Primul pas pe care avea sa-l faca cu ea. Prima aventura in care avea sa o traga si nu o va mai lasa sa-i scape. A cautato atit de mult si nu avea de gind sa o lase se fuga. Desi ea ii luase in captivitate mina, el tindea la mai mult, ii cuprinse talia subtire. Avea impersia ca fata aceea nu minca si traia numai cu aer. Nu putea spune ca era iubitor de fete ce nu incapeau pe o usa standart, dar nici o anorexica pe care sa nu stii de unde sa o apuci sa nu-i rupi vreun os in care era de 100 de ori ma putin calciu decit ar fi trebuit sa fie in mod normal.

Primul pas in necunoscut. Avea tendinta de a vrobi ceva mai artistic. Avusese si asa perioade din viata cind a scris poezii cu duiumul. Multe le-a dat pe foc, multe au ars in casa lui atunci cind au murit mama si sora, dar cele mai multe se aflau undeva intr-o lada din subsol. O conducea spre plaja, acolo era o pestera unde teoretic trebuia sa fie plicul acela.

Si totusi il vazuse pe Jimmy venind spre ei.
Hey, amice. Buna seara, domnisoara.
July, asta este colegul meu de serviciu, Jimmy. Jimm, ea e Julieta. Spera sa se termine repede. Nu prea ii place privirea lui, de parca era speriat de ceva.
Ti-am adus plicul, dar nu te sfatui sa-l deschizi.....o sa-ti strice dispozitia si te-as sfatui chiar sa-l arzi. Ultima parte i-a spus-o la ureche asa ca fata sa nu auda, desi nu avea idee de ce.

Dupa cum se asteptase conversatia a fost scurta. Baiatul acela mereu fugea la uibitele lui imaginare, sau poate piticania era un adevarat macho. In fine, ascunsese plicul intr-un buzunar. Ii arunca ei o privire.

El mereu a fost cam straniu, dar e responsabil si un bun prieten.

• Se lasa purtata de el, in fond si daca s-ar fi zbatut tot el ar fi castigat pentru ca mereu forta unui barbat fusese mai tare decat cea a unei femei, era ceva logic si normal. Insa isi reveni din gandurile e si o lua la pas impreuna cu el uitandu-se in stanga si in dreapta, admirand marea si peisajul romantic care se asternea pe langa ei. Nu prea o interesa ce era in jur sau unde mergeau, atata timp cat era cu el stia ca era in siguranta. Totusi sentimentul acela de cand il intalnise prima data predomina inca in ea, in trupul si un sufletul ei...era ceva frumos, de nedescris.
  
  Inghiti in sec si continua sa mearga observand o pestera. Bine, asta era ciudat si in tot acelasi timp straniu. Insa se baza pe el si continua sa mearga. Observa cum un tanar sau ma rog ceva in gen, nu avea importanta ce se apropie de ei. Il saluta la randul ei:
  - Buna..continua ea si i arunca un zambet scurt ca apoi sa se isi indrepte privirea catre Arty, insa nu o privire mustratoare, mai bine zis curioasa si cu destul de multe intrebari.
  
  Dadu din cap afirmativ cand baiatul facu prezentarile si se intoarse cu privirea sau mai bine zis cu tot corpul catre mare, sa priveasca marea lasandu-i pe cei doi sa discute putin. Observa un plic, dar chiar daca spiridusul acela credea ca ea nu auzi ce i zise lui, spre dezamagirea lui auzea perfect de bine si se incrunta prima data dar nu facu niciun gest ca sa para ca nu stie, deocamdata.
  
  Se intoarse spre baiat si porni la pas cu el cand i auzi vorbele, surase si zise:
  - Interesant tip..ca sa zic asa. Idol la femei? continua ea razand.

Daca piciul acela era idol atunci el ce era? Nu, acela era regele femeilor se pare ca Jimmy tinea o lista a fetelor cu care a avut macar ceva, ceva si era sigur ca lista avea citiva kilometri lungime chiar daca le scriai in trei coloane foare marunt si inghibusit. Daca tot i se facuse favoarea aceea de asi misca fundul mai putin atunci o va duce la locul lui. Era ceva mai jos decit stinca pe care au parcat masina.

Va trebui sa depunem ceva efort ca se ajungem sus, sper ca nu te superi. Era ceva de genul straduiestete sa nu cazi. Pina sus erau niste scari masive din patra si foarte lunecoase, se mai pastrase ceva si din balustrada veche. Locul acela era unic in felul lui, niste ruine atragatoarte. El se urca usor deja prinsese firul, dar pe ea trebuia sa o invete. Ii dadu drumul la talie multumindu-se doar cu tinutul de mina. Chiar se primise ceva destul de romantic si poate ca adranalina o va lasa pentru mai tirziu, sau poate ca nu, raminea de vazut.