Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade / La trei mături

1 2 Next »

/ Never let me go

• Inghiti in sec si isi indrepta din nou privirea catre mare, nu putea nicio clipa sa nu se uite la ea..cat era de linistita acum si iti dadea o stare de relaxare de liniste, de aceea venea ea aici des pentru a se relaxa. I placea sa se intinda pe nisip si razele soarelui sa-i incalzeasca trupul, asa isi putea pune ordine in ganduri fara ca nimeni sa o deranjeze. Nici macar zgomotele facute de ceilalti sau de copiii care se jucau in nisip nu o deranjau, cand venea la mare era doar ea si lumea ei.
  
  Insa acum, era doar ea el si lumea lor..se schimbase putin tactica de a vedea lucrurile.
  Ofta scurt si continua sa-l tina de mana in timp ce mergeau, gandindu-se la vorbele ce le zisese ea cu cateva minute inainte. Se pare ca avusese dreptate la faza cu "idolul femeilor" mai mult sau mai putin. Uneori nu intelegea ce vedeau altele la uni..bine, gusturile nu se discuta insa acum trebuia sa-si alunge gandurile astea si sa revina la realitatea care i inconjura.
  
  Isi indrepta privirea catre el si dadu negativ din cap. De ce sa se supere? Bine, din nou pietre alunecoase. Spera doar ca de data asta nu avea sa mai cada, ca si cu pietrele din jurul castelului. Inghiti in sec, un nod i se puse in stomac dar..continua sa mearga pe ele. Ruinele erau atragatoare, in plus ei i placeau locurile vechi. Era o "fana" a istoriei si mereu i placuse tot ce era legat de ea. I intoarse un zambet scurt ca apoi sa-i zica:
  - Urmatoarea tinta?

Isi amintise brusc de prima lor intilnire, mmmda pietre lunecoase, si ar fi fost mai bine daca o lua in brate de la inceput. Nu prea avusese timp sa se gindeasca la asta, deoarece drumul era cit se poate de scurt, adica prima parte a drumului. Se aflau pe o platforma de acolo o alta scara se ducea in sus, iar treptele acestea erau puternic erodate. Acolo incepea adevarata lupta pentru a ajunge in acel loc frumos dupa parerea lui, dar si destul de periculos, un pas gresit si puteai sa o sfirsesti prost. Fie strivit de unul dintre putinele ziduri ce stau in picioare, fie sa faci o baie impreuna cu rechinii. Tot mai sus. Pasise destul de sigur pe prima treapta, daca putea sa o numesca asa, dupa care pe a doua. Calca pe urmele mele. Si tine-am de mina sa nu cazi.

Ii intinse mina ca si ea sa poata urca pe acel drum de cosmar pentru unii, pentru el o noua, veche locatie pe unde se simtea bine. Era buna si plaja, nimic de spus, dar baiatul salbatic mereu va cauta un loc ferit de vazul lumii, ar fi vrut sa se fereasca chiar si de Dumnezeu, dar nu gasise inca ceva care poate sa-l ajute la chestia asta. Julieta schimbase putin felul lui de a fi, daca pina la intilnire vroia sa fie singur, acum ei bine vroia sa fie cu ea, dar fara alti intrusi pe linga care sa se holbeze ca la zei.

• Inghiti in sec si continua sa urce. Parca erau intr-un joc in care trebuia sa treci de anumite nivele si pana sa ajungi la finalul drumului era destul de mers. Ofta scurt si continua sa mearga, insa in mintea ei se derula prima lor intalnire, primul sarut, primul " te iubesc" spus chiar acum o ora. Era fericita, insa parca totusi nu pe deplin..mereu problemele i umbreau jumatate din fericire. Insa zilele astea primise un biletel ciudat, ar fi vrut sa-i spuna lui insa o lasa balta.
  
  De ce sa-l mai impovareze si cu problemele ei? Avea destule pe cap si el sigur asa ca o lasa balta si nu-i mai spusese nimica. Surase scurt cand acesta i vorbi si il prinse de mana calcand pe urmele lui. Ciudat, pana acum nu se impiedicase deloc. Se pare ca ziua din buna, devenea tot mai ...buna. Pasi usor ca sa nu alunece caci era cam abrupta aceea panta si intr-un final ajunsera la destinatie.
  
  Isi scutura hainele de pe ea, caci praful se depuse destul de mult pe ele. Isi prinse parul intr-un coc lejer, cu o prinzatoare ce o gasise prin geaca si se intoarse spre el apoi spre locul acela.
  - Mhm..wow? Si asta ce se presupune ca e? continua ea razand, i placea..chiar daca nu era sofisticat nici ea nu era asa.

Nu isi imaginase ce reactie putea sa aiba. Se aflau pe o stinca inalta de 30 de metri fix deasupra marii si ii inconjurau trei ziduri ce mai stateau in picioare si citeva bucati de piatra, cea care semana cu un articol pentru infrumusetarea gradinii, iar mai in colo se afla o padure deasa din mijlocul careia se inalta un turn masiv. Intr-un cuvint ruinele unui micut castel al unei printese rasfatate. Se asezase pe o plita gravata, erau citeva cuvinte in latina, nici o data nu le-a inteles sensul desi le citise de sute de ori si cautase ceva traduceri, dar nimic.

Mai bine vii linga mine. Nu poti vedea apusul stind cu spatele la el. De acolo apusul se vedea putin diferit. Cel putin le vedea totul diferit in locurile dragi lui. Frumusetea nu se ascundea de ochii sai, vedea ceva splendid chiar si in cele mai oribile lucruri. Era un adevarat sadist, iar sadistul vede frumusetea mortii, a agoniei, a fricii, in acelas timp era poet, deci vedea frumusetea unei fete pe care toti o ignorau, frumusetea in micile defecte pe care le are fiecare, el era o contradictie pe doua picioare.

• Se intoarse brusc cand acesta i zise. Bine, chiar nu vazuse chestia asta desi i placea sa analizeze totul pas cu pas, sa se uite la fiecare detaliu mic pe care altii nu il observau. Asa era ea, nu era genul sa treaca peste detalii usor caci si alea contau. Facuse destule greseli anii trecuti si nu voia sa le mai repete, caci nimeni nu iti mai da o a doua sansa pentru aceeasi greseala.
  
  Dadu afirmativ din cap la vorbele lui si se aseza langa el pe o plita gravata observand cuvintele in latina. I se pareau cunoscute dar le lasa la o parte acum, avea sa-i zica mai incolo ce insemnau. Se puse fix langa el, asezandu-si capul pe umarul lui privind apusul. Mereu i placuse sa prinda apusul, sa vada soarele cum apune in mare si la fel si cu rasaritul. Era ceva fantastic chiar daca unii nu credeau asta.
  
  Isi intoarse privirea spre el, zicand:
  - Vi des aici? continua ea zambindu-i, desi realiza apoi ca era o intrebare stupida, insa dadu absenta din umeri. Niciodata nu regreta pentru ce spunea, caci i placea sa analizeze intai acel lucru si apoi sa-l spuna.

O strinse de dupa umeri si o saruta pe crestet. Se pare ca doar romantismul avea sa predomine in acea seara unica. Nu stia daca o sa mai aiba asemenea ocazii, de a privi apusul cu printesa lui. Poate ca-si va face timp si pentru rasarit, numai ca ii trebuia ceva original si un plan prin care sa nimereasca in castel, la ea in dormitor. Avea sa se gindesca la chestia asta mai tirziu, cind nu va fi ea prin preajma si sa-l ameteasca cu parfumul ei.

Acela era locul in care ii veneau cele mai multe idei si adesea trebuia sa aiba un pix si o foaie, ca altfel fugeau gindurile. Se gindise intr-un timp sa se mute cu traiul acolo pentru citeva saptamini, sa scrie un roman in versuri sau sa doboare recordul vestitului Eminescu. Asta a fost cindva, sa vie aici si sa stea singur, acum dupa ce ea aparuse in viata lui si ii permise sa intre atit de usor in suflet isi imagina lucrurile pe care le facea el de obicei cu ea alaturi. Era greu sa intri in capul lui, in viata lui, dar ea se strecurase ca fumul printre crapaturi, ca apa printre stinci si ajunsese acolo unde nimeni nu a ajuns, inca.

Era prea adinca noaptea pentru o plimbare,
Atuncea te-am vazut intiia oara,
Sub plopul a carui ram sub ploaie mai tresare
Furatu-mi-ai somnul linistit de-odinioara.
M-ai fermecat cu dulci cuvinte,
Mi-ai scos din cap orice alta iubita
Si mi-ai promis frumoase clipe
Departe de lumea asta amarita.
Eu te-am crezut, si ce pacat
Ca de acum de tine sunt legat
Legat doar printr-o sarutare
Si printr-o dulce-mbratisare.
Un lung apus ne sterge suspinul,
Un nou rasarit ne prezice destinul,
O stea in al tau par cade
Un pas de tine ma desparte.
Cu ochii imi arati ca ma iubesti,
Cu buzele soptesc ca te doresc,
Iar luna striga "va urasc"
Caci linga mine iar tu esti.

Sa nu ti se para straniu, luna e putin geloasa pe norocul nostru, n-am cei face.

Afisase acelas zimbet dulce si nevinovat in speranta ca ea sa se indragosteasca si mai tare de el si sa nu-l lase singur nici o data.

• Luna se vedea pe cer, sfanta si clara. Un peisaj se arata inaintea lor, luna marea si noaptea. Chiar daca nu era poeta insa tot i placea sa cante sau sa picteze diferite peisaje. Nu era un talent innascut insa nici varza nu puteai sa zici ca el. Isi dadu o mana prin par, caci era in toate partile si ofta scurt privind inca spre marea care parea sa se agite decum treceau minutele.
  
  Isi ridica brusc capul cand auzi cuvintele lui, ramanand parca hipnotizata de ele. Asculta timp de cateva minute ce zicea si un zambet i aparu in coltul gurii cand termina. Dadu afirmativ din cap si retinu majoritatea cuvintelor, i se parea fascinant cu cata inspiratie si dragoste le ziceai, nu des intalneai astfel de persoane care faceau rime pe moment. Insa daca ar fi avut un pix si o foaie sigur avea sa-l oblige sa le scrie si pe foaie, sa le citeasca cand il simtea departe de ea sau cand pur si simplu nu se puteau intalni din diferite momente.
  
  - Sunt superbe cuvintele, te-ai gandit ca poti face cariera din asta? continua ea afisand acelasi zambet dulce pe care il afisase si el. Inima i batea cu putere si fiecare cuvant scos de el o facea sa fie si mai indragostita de el. Se apropie usor de el si isi lipi buzele de ale lui, unindu-se intr-un sarut pasional.
  - Te iubesc.

Frumos joc de cuvinte, frumoasa seara si totusi parca ceva ii lipsea, avea tot ce-si dorie sa aiba, dar ceva nu mergea asa cum trebuie. Nu era relaxat suta la suta si nu gasea cauza aceleai usoare incordari. O auzi ceva zicind de cariera, nu-l tentau aventurile in lumea cartilor, nu suporta critica, iar acolo numai de acesta perete te lovesti. Nu am de gind sa ma lasnsez in aceste afaceri superficiale. Nu prea suport critica si deci nu am sanse ca sa trec peste vreo adunare a poetilor, fara ca sa-i dau in bot unuia dintre critici. Se pare ca fusese destul de explicit. Nu intentiaona sa se lase de scris, in nici un caz, avea doar sa-si caute publicul lui, iar ea avea sa fie eroina din versurile sale.

O sa scriu poezii, dar numai pentru tine. O strinse de talie si elibera o buna parte din pasiunea ce o avea pentru ea in acel sarut. Si eu te iubesc, pupacioaso.

• Da, in privinta asta era de acord cu el. Caci adevaratul talent nu era apreciat ci doar superficialitatea, in plus la cati critici existau nici nu-ti mai venea sa scrii ceva si pur si simplu iti disparea inspiratia. De aceea si ea renuntase sa-si faca o cariera in cantat pentru ca era mult prea mult de munca si acum se multumea doar cu postul de profesoara, in plus i placea sa faca asta, sa lucreze cu copii si sa le predea, sa-i invete ceva nou in fiecare zi.
  
  Si ea incepuse de jos, cu Studiul Incuiatilor si avansase mult in materia asta dar spera ca in viitor sa avanseze si mai mult in alte specializari, insa lasa asta si in mana destinului. Stia el ce avea pregatit pentru ea si le lua pe toate incet cu calm caci asa trebuiau luate lucrurile in viata. Dadu afirmativ din cap la vorbele lui, chiar isi gasise perechea perfecta.
  
  Brusc isi aminti de acea scrisoarea primita acasa, in legatura cu conacul ei..cu vanzarea lui, desi nu pomenise asta la nimeni si nici macar la o firma de vanzarea caselor. Inghiti in sec si se ridica de pe banca uitandu-se la mare, punandu-si mainile in buzunarele din spate simtind o hartie acolo. O scoase brusc, se pare ca aceea scrisoare chiar o urmarea pe oriunde, insa se aseza repede la loc ca el sa nu vada asta si nu zise nimica, incercand sa mascheze asta.

Reactia ei il alarma, nu parea sa fie linistita cind se ridica de pe banca, din contra, era agitata si parca isi amintise de ceva nu chiar placut. Nu facuse nici un gest, doar ochii ii urmareau fiecare miscare a ei. Seara se transforma din romantica in stresanta. Vazu o bucata de hirtie in mina ei, dupa care o pusese inapoi de parca vroia ceva sa ascunda de el. Se ridica o cuprinse din spate lipindu-si buzele de gitul ei firav, iar cu mina libera scoase hirtia din buzunar si arunca o privire pe ea. Dupa ce tremina de alergat pe rinduri singele parca incepuse sa-i clocoteasca prin vene si o furie incontolabila il cuprinse. Pusese scrisoarea la locul ei. Daca o sa mai apara asemenea timpenii, imi spui mie in secunda doi. Nu am de gind sa te pierd si pe tine.

Deja isi dadea seama care era misiunea lui urmatoare. Il intelesese pe Jimy cind acesta i-a spus sa arda plicul. Mai pierduse pe cineva din cauza asta. O istorie lunga si plictisitoare, in care el isi incepea abia "cariera" si omorise persoana care avea incredere deplina in el si care trezise in el acelesi sentimente pe care le rascolise Julieta, doar ca intensitatea era diferita.