Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade / La trei mături

1 2 Next »

/ Never let me go

• Bine, asta era ciudat. De ce sa o piarda? Avea atatea intrebari de cand il cunoscuse si pana acum, dar se abtinuse sa le zica prin simplul fapt ca, crezuse ca avea sa-l cunoasca pe parcurs. Ei bine asta se si intamplase, dar unele intrebari ramasera si nu aveau raspunsuri exacte. Inghiti in sec si se intoarse spre el in secunda in care il auzi vorbind. Acum nu mai putea sa taca, primise de doua ori aceeasi scrisoare doar ca pe cealalta o aruncase in foc, neconsiderand-o importanta insa se pare ca, cu cat o alunga mai mult cu atat revenea mai repede.
  
  Se intoarse spre el, trebuia sa-i spuna ce-i cu scrisoarea aceea, de ce era asa importanta pentru el? Isi musca buza inferioara ca apoi sa isi indrepta privirea spre el, zicand:
  - Arty, ce s-a intamplat? De ce sa ma pierzi? Si nu vreau sa aud vesnica replica " A nu nimic, nu e important", pentru ca este. continua ea fixandu-l cu privirea ca apoi sa ofteze.
  
  Seara asta din linistita si romantica sigur nu avea sa se termine nici linistita dar nici prea romantica. Astepta raspunsul de la el, pana acum nu-i pusese nicio intrebare si nici nu avea de gand sa o faca dar privind circumstantele trebuia.

Nimerise in cea mai mare belea a secolului. Chiar nu stia ce sa-i zica daca ea anulase replica aceea. Nu avea nici cea mai mica idee cum sa o faca si ca ea sa nu-l lase. Iti spun doar daca imi juri ca asta nu va schimba nimic intre noi, oricit de crud si de oribil nu ar fi fost adevarul. Se uita la ea cu ochii mari plini de rugaminte. Vroia sa treaca peste acel cosmar. Stia ca sansele de a acepta tot cu se ocupa el erau 1% din 100%, deci deja se pregatea pentru o despartire dureroasa si vesnica. Ar fi inteleso, daca rupea totul nici o fata normala nu avea se intilnesca cu un ucigas in serie, un adevrat monstru care nu reactiona la nimic zero emotii si sentimente. Nu reactiona inainte de a o intilni pe ea, care-i virise in cap ideea unei relatii tranice si viitor stralucti alaturi de o micuta ciudatenie ca si ea. Era la margine de prapastie si doar ea avea puterea de ai da o mina de ajutor atunci cind o sa cada. Daca ea nu o va face, se va intorce la vechile sale obiceiuri, va omori si mai mult pentru asi ineca probleme in singele altora, asta facea de fiecare data.

Stia ca nu-i bine sa se ocupe cu asta, dar ii trebuia un loc in care sa-si arate cruzimea, sa o lase la vedere. Si toate astea se reduceau la familia lui, la singele ce-i curgea in vene, acel venin dulce-amarui ce-i dadea puteri nebanuite si care-l tragea usor, dar sigur in mrejele Magiei Negre.

• Isi arcui usor o spranceana. Se pare ca baiatul chiar nu o cunostea deloc, nici macar in timpul in care il petrecusera impreuna. Nu era genul sa-l lase la greu, se indragostise de el si devenisera amandoi "unul". Avea sa-i fie alaturi chiar daca era un ucigas orice, nu conta..ea nu era persoana care sa judece altii, trebuia sa aiba un motiv sa faca asta. Si ea era o Devoratoare si ucise si facuse cele mai rele lucruri, dar nu-i spusese asta. Probabil pentru ca simtise ca o va ura si o va lasa, insa acum chiar nu era importanta asta ci el..si faza cu scrisoarea.
  
  Isi indrepta privirea spre el si i zambi, luandu-i fata in maini, zicand:
  - Se pare ca nu ma cunosti deloc. Stii ca orice s-ar intampla nu ar schimba cu nimic relatia dintre noi doi, eu m-am indragostit de tine cu sau fara defectele tale. Nici eu nu sunt perfecta si nu voi fi. continua ea si i dadu un sarut scurt pe buze, caci trebuiau sa revina la adevarata problema.
  
  Ofta scurt si il prinse de mana, trebuia sa-i de-a curaj sa explice ce era cu scrisoarea aceea. Simtise ca nu era un lucru bun insa trebuia sa afle si sa treaca impreuna peste asta, trebuiau sa faca asta fie ca voiau fie ca nu. Inghiti in sec si il privi cu ochi ingrijoratori dar astepta doar sa-i de-a un raspuns si apoi sa i spuna ca orice ar fi, nu conta..va fi alaturi de el.
  -Deci?

Deci...deci macar primise un raspuns multumitor si superficial. Ii strinse mina si de juca cu degetele ei in cautatrea unor cuvinte potrivite. Cind eram la scoala aveam o prietena sa-i spun asa. Intr-o zi ea primise un mesaj similar ca si al tau, si l-a ignorat, iar undeva peste trei luni a murit. eu am omorito, deoarece lucarm la firma de imobiliare care rivnea conacul ce se afla in proprietatea ei. Ardea in el, nu-i venea sa creda ca i-a spus intreg adevarul intr-o singura fraza. Scoase plicul si-l deschise. Dupa cum se asteptase era poza ei acolo si citeva date despre unde putea fi gasita. Poza a puso in buzunar, iar resul plicului asa cum stea in mina lui se aprinse. Facuse exact ce l-a sfatuit Jimmy, stia ca piticania o sa-l scoata din chestia asta, se ma intimplase si la cit bine ii facuse Arty lui Jimmy asta era o nimica toata.

Cred ca ti-ai dat seama ce slujba "faina am eu" baiatul cu magia care elimina usor si fara urme clientii problema, iar tu erai unul din ei. Pentru ei ai murit, pentru restul esti aici, a mea, probabil inca a mea.

• Ciudata situatie si totusi socanta. Dar cum erau alesi clienti? Adica cum o gasise fix pe ea si nu pe altcineva? Sau fix pe tipa aceea de care i povestise baiatul. Inghiti in sec si totusi incerca sa nu para socata de situatie. In fond era normal, caci nu oricine ar reactiona bine la chestiile astea insa ea nu avea sa-l judece. Era o Devoratoare in adevaratul sens al cuvantului si si ea omorase..si ea facuse lucruri ingrozitoare, insa se pare ca ce facea el era la fel..ca si ce facea ea cand omora.
  
  Ofta scurt si se apropie de el, tinandu-l inca de mana, auzindu-i vorbele "probabil inca a mea" si zise:
  - Sunt si mereu voi fi. continua ea sarutandu-l pe obraz ca apoi sa se desprinda usor mutandu-si privirea catre mare.
  
  Marea o linistea, i dadea o stare de relaxare si voia ca asta sa tina vesnic. Insa tot cu o intrebare ramasese si nu avea sa-l scuteasca de asta, ei bine daca se pricopsise cu ea pe cap asta era.
  - Inca o intrebare si promit sa tac.. continua ea razand. Dupa ce criterii sunt alesi clientii? Si de ce fix eu? Si daca ei stiu ca nu am murit? zise ea ca apoi sa rasufle putin ingreunat.

Putea sa-i mai dea intrebari, daca tot pornise discutia, si faptul ca era inca a lui il incuraja intr-o oarecare masura, nu de alta, dar linga el ramasese o fata superba care nu s-a speriat cind a auzit cu ce se ocupa el in realitate. Felul ei optimist il si socase la inceput. Ea semana cu un bot(z) de aur viu si ce norocos era ca din toate capcanele puse in lumea intreaga ea alesese capcana lui. Conacele vechi cu istorii bogate si arhitectura unica bat la ochi, si din cite tin eu minte asa este al tau si al colegei mele era asa. Cit despre moarte, se ocupa Jimmy de asta, e si el vrajitor, are dracusorul multe metode prin care sa amageasca pe sefu. Acum astepta alta intrebare, ceva de genul "De unde stii cum era conacul colegei tale?" si o scena de gelozie pe linga toate astea.

Razele de luna se jucau vesel cu valurile inspumegate, marea era agitata, semn ca undeva era furtuna. O cuprinse din spate inspirind parfumul ei in doua cu mirosul de apa sarata. Esti superba si putin nebuna, alta ar fi fugit de mult de linga mine.

• Incepu sa rada scurt la vorbele lui. Defapt nu era nebuna, doar ca era si ea Devoratoare si stia toate sentimentele care le aveai in timp ce omorai pe cineva. Fusese greu si pentru ea la inceput, defapt a fost oribil si nu voia sa-si aminteasca prima ei scena ca ucigasa caci a fost destul de ingrozitoarea si din pacate plansese dupa asta, insa se invatase cu asta. Era o Devoratoare si mama ei fusese..se pare ca genele se mostenesc.
  
  Ofta scurt cand i auzi vorbele despre conac. Da, conacul avea o arhitectura unica si era frumos doar prin simplitatea lui, de aceea nu il vanduse si prin faptul ca fusese al parintilor ei care il construisera cu multa dragoste. In plus ei i placea sa locuiasca in el chiar daca doar spiridusii o acompaniau insa adora momentele de singuratate si liniste chiar daca erau putine.
  
  Simti cum o cuprinse cu mana pe talia ei si isi puse mainile in jurul gatului lui, zicand:
  - Defapt..sunt o Devoratoare si stiu sentimentul..de a ucide. Deci nu sunt chiar asa..perfecta daca crezi asta.Continua ea oftand si lasandu-si privirea in jos, nu era genul sa vorbeasca despre asta insa nici nu-i era usor. Poate ca era o ucigasa insa in sinea ei..nu era asta, asta era doar la suprafata.

Micutul lui ghem pufos, era atit de tepos in interior. Asta il facuse sa inteleaga de ce nu se speriase cind auzise de munca lui "fascinanta". S-au gasit perfect unul pe celalat. Doua focuri ce fac sa se aprinda o lume intreaga, doua furtuni ce se unesc formind un uragan, mesagerii mortii, cei care ii dau torfeele pe tava una cite una. Ea si el, doua perle imperfecte, doua perle ce atrag prin stralucire si nimeni nu era idee ca acea culoare alba din exterior, s-a scaldat de atitea ori in rosata singelui.

Deci nu esti atit de pufoasa pe cit te-am crezut. Ii sarutase gitul dupa cre o ridicase in brate. Se pare ca nu s-a schimbat nimic de la aceste noi detalii din biografie, negre file rsacolite cu iubire stropite. Iti este frica de inaltimi? Spera sa nu.

• Inghiti in sec si il privi. Mai bine zis privea expresia fet(z)ei lui cand i spusese ca si ea ucise si era o Devoratoare in adevaratul sens al cuvantului. Se gasisera perfect, amandoi aveau aceeasi perspectiva de a vedea lucrurile in viata si actionau cam in aceleasi moduri.
  
  Insa chiar daca Julieta ezita uneori in anumite lucruri daca aceea chestie era urgenta o facea, fie care era spre binele ei sau nu. Ofta scurt si isi reveni din aceea transa de visare sau mai bine zis de gandire. Ura acele momente cand intra intr-o visare si uita de realitate.
  
  Isi indrepta privirea spre el si rase cand i auzi vorbele. Se pare ca nu-si gasise ca iubita chiar o pufosenie. Inchise ochii pentru un moment cand acesta i saruta gatul si i deschise brusc cand i auzi vorbele, raspunzandu-i:
  - Sa speram ca nu, de ce?

Era un raspuns cit se poate de dragut si dadea multe sperante. Fie ca vroia ea, fie ca nu, dar ea trebuia sa-l cunoasca mai bine, si cum o putea face daca nu faceau impreuna aceleasi lucruri. Facuse citiva pasi si ajunsese aproape de marginea stincii. Te-as ruga sa te urci la mine in spate. O sa ne jucam putin. Jocuri la extrime, o doza gigantica de adrenalina si ceva pe deasupra.

Isi scoase camasa si spera ca pe ea sa nu o deranjeze asta. Nu era el chiar de lepadat in privinta chestiilor legate de frecventarea salii de sport. Avea nevoie sa depuna efort fizic tunci cind capul era plin de ginduri inutile bune de aruncat la gunoi si nu stia cum sa o faca.