Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 … 7 8 9 10 11 16 Next »

/ Not myself anymore

Sophia Mason Wrote:Aaaaaaaaaaaa
Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!

12-24-36 stati si numarati mia placut foarte mult capitolul, si am murit de ras cand lam scris adica, de pe caiet in calculator si, apar si eu adica, ma rog, Aubrey
abia astept sa pun si eu next 8-> dar va mai dura, nu promit nimic

ma bucur ca va placut...
am vazut ca sormea a facut chestii marsave pe la spatele meu si a postast capitolul lasa ca te tin eu minte

Sunt intro mare dilema sa postez, sa nu postez aceasta'i intrebarea

uite la ce ii sta ei capusorul
cum sa nu postezi
pune next'ul, nunimo prin telefon si internet

Intrebare intrebatoare...:|

Normal ca da!! Vrem next

Capitolul III-Part II
Cuz you just might get it

Visam liniºtitã, când un zgomot enervant aproape îmi sparge timpanele. Ce zi e azi? Sâmbãtã. Telefonul meu nu sunã niciodatã sâmbãta! Deschid ochii ºi vãd pe noptierã un ceas digital, care arãta cu cifre roºii ora 7:30. 7:30?! Atât de devreme?! ªi eu nici mãcar nu am un ceas digital în toatã casa! Ce se întâmplã?
Mã ridic din pat ºi observ cã dintr-odatã nu mai sunt în camera mea, ci într-o camerã de douã ori mai mare, cu un pat de 4 metri patraþi, o baie imensã, un dressing cât camera mea, un LCD ºi un perete acoperit pe jumãtate cu oglinzi. ªi nu numai cã nu eram în camera mea, dar nici mãcar nu mai eram eu însãmi. Mã uitam într-una din oglinzi la o fatã frumoasã, blondã, cu pãrul lung ºi creþ: Destiny Mayer. Oh, nu! Ce s-a întâmplat?!
Dorinþa! Sigur asta trebuie sã fie! Poate din cauzã cã mi-am pus dorinþa aia asearã acum visez. Mã bag înapoi în pat, îmi trag pãtura peste cap- o paturã foarte pufoasã, apropo- ºi închid ochii.
Se aude un ciocãnit. A funcþionat! Asta e sigur mama care mã anunþã cã pleacã la clinicã.
-Domniºoarã Destiny! Treziþi-vã! se aude o voce din spatele uºii. Oh, nu! De ce nu merge? Deodatã, o idee îngrozitoare se cuibãri într-un colþ al creierului meu. Dacã nu visez? Dacã prostia aia de dorinþã s-a îdeplinit o datã în viaþã? Imposibil. M-am uitat neîncrezãtoare în jur. Totul pãrea extrem de real. ªi, în niciunul din visele pe care le avusesem pânã acum nu am simþit obiectele din jurul meu. Sau durerea de cap pe care o simþeam acum. Durere! Asta este! Ar fi trebuit sã mã gândesc la asta. M-am ciupit de braþ, destul de tare. ªi a durut. Asta oare îmi confirmã bãnuielile?
Aceiaºi voce de mai devreme îmi întrerupse ºirul gândurilor, împreunã cu un ciocãnit puternic în uºã:
-Domniºoarã Destiny! Sunte-þi cãutatã la telefon! Ceva important!
Femeia asta, care bãnuiesc cã este servitoarea, chiar nu înþelege când vrea lumea sã doarmã? M-am comformat totuºi ºi am mers la uºã. Am deschis încet ºi am vãzut o femeie scundã, cu pãrul brunet prins într-un coc la spate, ºi o siluetã nu chiar trasã prin inel. Mi-a înmânat un receptor ºi mi-a zis:
-Domniºoara Alexa. Spune cã e ceva important.
-Alexa?...Cine naiba o fi Alexa? Domniºoara? E posibil sã fie vreo prietenã de-a lui Destiny? Pãi ºi eu ce-ar trebui sã-i zic? Dacã mã întreabã mai ºtiu eu ce despre nemurirea sufletului ºi moartea cãprioarei? Ah...Alexa! mã prefac. Da, merci! Iau telefonul ºi zic sfioasã: Alo!
-Destiny? se aude o voce la capãtul firului.
-D...da?
-ªtii cumva ce zi e mâine? Asta era marea urgenþã? Am rãspuns totuºi:
-Duminicã?
-ªi pe lângã asta, ce mai e? Bine, intru-n joc.
-29 octombrie.
-ªi pe lângã asta ce mai e? Fata asta îºi bate joc de mine? Eu ce-ar trebui sã-i zic acum? Pariez cã Destiny ar fi ºtiut sã rãspundã. Trebuia sã o scot la capãt.
-ªtii ceva, Alexa...eu mã simt puþin cam prost ºi nu pot sã...
-Eu nu sunt Alexa! mã întrerupse. Defapt sunt Destiny, adicã Aubrey...adicã tu.
În momentul ãsta, mi-a cãzut faþa. Nu ºtiam cum sã reacþionez, sã-mi aud propria voce la telefon rostind cuvinte care nu credeam sã le aud vreodatã.
-Nu pot sã cred cã ai sunat! Destiny, îmi pare foarte rãu pentru situaþia în care te-am bãgat. Este doar vina mea. Vezi tu...
-E numai vina mea! mã întrerupse din nou. Nu-mi place când face asta.
-Cum adicã e vina ta? E vina mea! Nu pot sã cred cã mã cert cu mine însumi.
-Trebuie neapãrat sã ne vedem! spuse Destiny. Ceva intelignt, în loc sã stea sã se certe cu mine. ªtiu eu un restaurant în centru. Ne vedem în jumãtate de orã!
-Dar unde? Cã eu nu cunosc niciun restaurant în centru! Ce credea fata asta? Cã eu fac parte din elita exclusivistã a Edwin-ului?
-Chemi un taxi, ºi-i spui sã te ducã la Fabiolo's în centru în jumãtate de orã.
-Bine... ne vedem acolo...Pa.
-Stai,stai! Nu închide! a þipat. Treaba asta o sã-mi afecteze serios corzile vocale
-Ce e? am întrebat.
-Sã nu porþi nimic albastru...ºi nimic care... Acum îmi mai spunea ºi cu ce sã mã îmbrac? Mã rog, mi se pare normal. Mai bine du-te la dulap ºi ia bluza verde de la DKNY ºi o pereche de blugi de la Chloe, da?
-Da, bine, ne vedem acolo.
Am pus telefonul pe noptiera ºi am intrat în dressing. M-am uitat printre umeraºele total dezorganizat. Singura bluzã de la DKNY verde pe care am gãsit-o nu era defapt prea verde. M-am mutat apoi la raftul cu blugi. Fata asta avea destule perechi cât sã umple jumãtate din ºifonierul meu. I-am cãutat pe cei de la Chloe , ºi am ales o pereche. Din cele ºapte rafturi de pe peretele cu pantofi, am ales unii decupaþi de la YSL iar din rafturile cu accesorii doar un plic Chanel. Mi-am prins pãrul într-un coc elegant, m-am machiat cu produsele ei profesioniste, ºi eram gata.
Am gasit în noptierã un portofel din care am luat cartea de credit, ºi încã 50 de dolari- cine ºtie cât o sã coste taxi-ul. Le-am pus în poºetã, împreunã cu un telefon mobil gãsit pe noptierã.
Ies tiptil din camerã, încât sã nu mã vadã servitoarea, ºi caut ieºirea. Oau, casa asta e giganticã! Mã mir cã nu se rãtãceºte nimeni pe aici.
Pe o mãsuþã, lângã uºa principalã, niºte plicuri. Iau unul ºi, vai ce bine! are ºi o adresã. Scot telefonul ºi chem un taxi.
Acum, va trebui sã vãd cum e sã trãieºti ca Destiny Mayer.

PS1:In sfarsit, am postat nextul
PS2:Bell, doar ca sa poti si u sa'l citesti inainte sa pleci
PS3:Sper sa va placa><
PS4:Nu pot sa ma gandesc cat de greu va fi sa scriem capitolul 4, Soph

L-ai pus

Quote:Dacã mã întreabã mai ºtiu eu ce despre nemurirea sufletului ºi moartea cãprioarei?

Mi-a placut faza asta

Quote:-E numai vina mea! mã întrerupse din nou. Nu-mi place când face asta.
-Cum adicã e vina ta? E vina mea! Nu pot sã cred cã mã cert cu mine însumi.

=)))

Quote:Acum, va trebui sã vãd cum e sã trãieºti ca Destiny Mayer.

Dap , va trebui. Sunt curioasa cum o sa fie cand se duc la scoala sau cum o sa se descurce Destiny (ma rog...Aubrey) cu revista TeenVogue.
Si dap , normal ca e bun capitolul Al De pe acum incepe actiunea...:>

aww, ms mult nunim
sti ca te iubesc mult
mi'a placut capitolul, foarte tare faza
si fraza asta

Quote:Ceva intelignt, în loc sã stea sã se certe cu mine

cand ma intorc [:-<] vreau multe next'uri

Imi place mult
Am citit acum toate capitolele si sunt foarte tari. Chiar imi place ideea...

Bree ma bucur enorm ca tiai ocupat timpul cu cititul ficului nostru chiar daca nu ai comentat si ai citti mai tarziu, conteaza extrem de mult simplul fapt ca il citesti multumesc mult din partea mea si a Sophiei