Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Beauxbatons
1 2 Next »
/ O noua cale, sau doar o simpla plimbare ?

**Scarlett Soul** · 26 Nov 2010, 23:08

Interiorul meu plangea cu valuri cristaline ce se spargeau in nemarginita mare a Necazurilor, a Singuratatii si a Vinovatiei. Simteam ca aveam sa ma rup chiar acolo in mii de aschii mici, aproape neobservabile si nimeni nu avea sa-si aduca aminte de mine, nici macar TU ...
Imi simteam inima deja sfasiata de durerea lui Layla si de a mea. Nu aveam aceasi poveste, dar aveam un lucru un comun : Noptile nedormite cand stii ca nu-ti mai pasa de tine, in mijlocul noptii trezindu-te tipand de durerea amintirii din trecut si de rimelul curs peste intreaga ta fata alba.
"Cat mi-as dori sa pot sa mai stau o clipa afara sa simt vantul si prietenii ce ma inconjoara, dar nimic nu a fost prielnic, iar acum stau aici singura inconjurata de cel mult 10 prieteni adevarati, din inca 30 de oameni pe care-i vad zilnic.", am spus eu sec, fara nici o urma de compasiune.
"Cat mi-as dori sa simt macar o data o iubire adevarata nu doar o atractie de o vara. Nu doar pipairi si saruturi incete pe obrazul drept, lucru care niciodata nu-mi intareste interesul.", am continuat eu la fel de indiferenta de mine insami.
Seara aceasta era doar una dintre noptile in care simteam cum viata se scurge rapid din mine lasandu-ma ca o lebada murinda pe marginea tare a lacului in care nu mai aveam sa ajung niciodata, ca sa simt fiecare frunza ce se sfarama sub mine, fiecare vis ce-si gasea sfarsitul sub mainile mele inocente ce nu apucasera nici macar sa pipaiasca acel vis neimplinit.
Un vis frumos, dar ingropat de viu si lasat sa putrezeasca sub pamantul tare, mai fiind din cand in cand dezgropat de catre o fetita ce spera si va spera in continuare ca poate trai cu aceasta abatere puternica de pe poteca nedefinita a vietii sale. Acea fetita noapte de noapte adauga cate o floare la mormantul unde-i murise cea mai draga virtute : Dragostea !

~ Amintire ~

"Atunci cand nu iti place ceea ce se afla inprejurul tau, doar inchide ochii si inalta cu mana ta propria-ti lume, universul unde te vei putea refugia cand iti va fi frig de la atatea lacrimi in zadar, suferinta-n dar si iubiri ratacite prin seife aruncate. ", imi spusese cineva cu ceva vreme in urma.
Acum ii dadea dreptate desi as fi vrut sa mai aud o data rasul cristalin si lipsit de griji al unui copil, as fi vrut sa mai traiesc o clipa iubirea nesfarsita de animale si nimic altceva, nici un alt sentiment, nici o alta Dragoste.
Si daca visele nu se implinesc, ce facem ? ---> Tot le iubim, le adoram pentru ca sunt singura noastra alinare din plicul cu sperante.
"De ce nu ii zici ?", am intrebat-o brusc pe o fata inalta, cu o frumusete ce impunea ceva mult mai departe decat stil, niste ochi cand albastri cand verzi si niste maini atat de fine, incat aveai impresia ca atingeai matasea stransa la poatra pentru intrarea in Rai.
Da, ea era, cea mai buna prietena a mea.
"El e singurul baiat pe care pot sa-l iubesc, nu mai vreau sa sper si la altceva, doresc doar sa fim prieteni fiindca stiu ca si el m-a iubit o data, dar de mult... E mai bine asa. ", veni ea cu argumentul ce parea destul de mototolit si nesigur. Mi se parea ca atarnea de un singur fir de ata si acesta atat de subtire incat doar asteptai sa se rupa.
"Nu fa aceasi prostie ca si mine, caci singura greseala in dragoste este ca ne dam seama ca iubim doar atunci cand e prea tarziu, pana atunci doar suferind in tacere."
"Si ce ? Crede-ma ca si-a dat seama !", spuse ea din nou, putandu-se vedea ca defapt fiecare cuvant era o povara mult prea grea.
"Oare ? Chiar crezi ca un sentiment ce tine 3 ani poate sa dispara in doar cateva zile, 4 luni sau 10 ani ?"
'Nu ... Dar asta ma fortez sa cred !', parea sa gandeasca Layla.
"Acest cuvant murdar ce ma straduiesc sa nu-l folosesc, dar care mereu intervine ... POATE , poate ca ar fi mai bine daca ai destrama ceata alba ce te tine la un pas de el. Daca nu-i vei spune acum, mai tarziu iti va parea rau si atunci nu vei mai vrea decat sa simti suferinta ce o vezi in fiecare zi uitandu-se la tine din banca a doua.", i-am soptit eu din nou pe un ton sfarsit.
'Asculta-ma de parca ar fi ultima data si incearca sa intelegi ce-ti spun. Eu stiu cum e si intr-adevar noapte de noapte simt cu bestia din mine se dezlantuie.', m-am gandit usor, de data aceasta doar tacand.

~ Revenire ~

"Suflet de gheata, lasa ca lumina sa patrunda din nou si sa-mi redea speranta clipei de odinioara, inima de cerneala, da-mi din tusul tau negru ca sa pot sa-mi fac o viata ..... "

**Layla Wong** · 27 Nov 2010, 00:25

Ma uitam la pielea cafenie a lui Cryss care era luminata de lumina blandei lune care parca nu inceta sa isi mai sporeasca din puteri.Ochii ei de un maro inchis ce relata de fiecare data un sentiment profund,si un mister care este in stare sa invaluie o lume intreaga.Ma uitam in ochii ei si vedeam ca privirea era pierduta printre rafturile viselor sau al amintirilor.Eu doar stateam si o admiram in liniste,asteptand sa se trezeasca din lumea aceea.
Ma gandeam inca la discutia noastra despre 'Iubire'.Un cuvant atat de scurt in toate limbile,dar in acels timp incarcat cu o putere ce numai acest cuvant poate sa detina.Acest cuvant isi face aparenta in cantecfele cele mai emotionale sau in poezii de mare succes.Doar incercand sa rosesti iti dai seama ca o unda de energie urca in valuri spre trupul si mintea ta.
Stateam si ma gandeam la baietii care odata au trecut prin fata mea,sau la baieti pe care ii cunosc de o vesnicie,insa nu puteau sa aiba nici un efect asupra mea.Niciunul infara de EL...
Incet vedeam ca ochii lui Cryss isi schimbase expresia din vis in realitate.Stiam deja ca a iesit din reverire.
"-Uite la mine!Acum eu vreau sa vorbesc si as vrea ca tu sa ma asculti,bine?"am intrebat eu blanda,dar totusi indeajuns de ferma incat sa ii dau de inteles ca acum eu vorbesc si ea trebuie sa ma asculte daca vrea sa inteleaga cum stau lucrurile in mintea mea.
"-Despre discutia noastra de acum cateva ore..."
Am vazut ca pentru o clipa ea isi tinu'se respiratia,dar incet isi dadea drumul la aerul strans in pieptul ei.
"-Da il iubesc.Dar ce a fost a trecut deja....Mi'ai zis ca nu e prea tarziu sa ii zic.Ba da este!Deja este prea tarziua,pentru ca din zambetul acela si stralucirea ochilor s'a pierdut deja pe drumul de neintors.Acum tot ce pot face este sa ma uit la el,sa ii zambesc ca la un prieten foarte bun si el sa raspunda cu aceasi moneda.Numai are rost sa astept trenul care numai vine nu crezi?"
Mi'am indreptat privirea in jos uitandu'ma la iarba care incerca sa creasca cat de repede putea.Simteam nevoie sa ma opresc din vorbit pentru ca nu puteam sa suport o realitate atat de dura dintr'o data.Asteptam sa raspunda la intrebarea mea,insa ea astepta ca eu sa ma eliberez si sa ii zic mai deaprte....
"-Ai zis ca nimeni nu'l sileste sa ma imbratiseze sau sa ma priveasca,dar astea numai sunt o dovada de iubire.Imbrtisarile astea sunt ca atunci cand doua crengi din acels copac intamplator se izbesc.Se uita la mine,dar se uita la mine vazand o amintire si apoi gandiduse ca 's'a terminat'."am facut o mica pauza ca sa pot sa spun exact ceea ce gandeam si exact ceea ce simteam.
"-Incerc sa il vad doar ca pe un prieten la fel ca pe toti ceilalti.Si deja nu il mai vad cum il vedeam mai demult,incep sa cred in ceea ce incerc sa fac si ma simt mult mai bine.Poate sa zica oricine ce vrea,eu simt clar!Stiu ce a fost,stiu cum e acum,insa nu pot sa zic cum o sa fie in viitor,dar oricum ar fi o sa fiu fericita privind in sfarsit lumea intreaga,nu numai o bucatica din ea."am incheiat eu zambind ce am avut de spus.
Nu ma uitam in ochii lui Cryss pentru ca sa vorbesc din tot sufletul,ori trebuie sa fiu singura ori nu vreu ca sa ma vada nimeni.Ea probabil nu imi vedea zambetul,insa nu cred ca nu stia de exista lui.

**Scarlett Soul** · 27 Nov 2010, 21:39

Zambeam incet, cu o blandete de caprioara ranita, in urma unei lupte cu un pradator. Micuta fiinta nu avea nici o sansa in fata leului nemilos ce astepta din clipa in clipa sa o inhate si sa-i jupuie pielea, iar apoi cu o placere animalica sa-i sfasie carnea sangeranda pana ce nu ma avea sa ramana numai osul. Singura alinare a caprioarei fiind faptul ca murit incercand, incercand sa scape de ceva ce ne ajunge pe toti si ne inghite zi de zi.
"O data magia rupta, degeaba mai legi sfori de sustinere a fascinantului, niciodata Iubirea nu va mai avea ambele picioare. Poate doar se va tari, cersind libertate de la fiecare dintre voi. ", i-am soptit eu, parca iluminata de cercul cosmic de la capatul tunelului.
"Eu ii dau libertatea si si el mi-o da, numai ca legatura dintre noi s-a rupt inainte de a se fi stabilit, inainte ca acea dragoste Perfecta sa se nasca.", imi raspunse Layla, in ochii ei vazandu-se durerea fiecarei clipe in care trebuia sa-si aminteasca cele petrecute, dar placerea lucrurilor pe care le facusera impreuna, fiecare imbratisare pretuita care ii ramasese imprintata in memorie, care niciodata nu avea sa ma iasa. Clipe de iubire si truda, cand ceata se aseaza lin peste satinul verde de greata si ura, lasand in urma sa puvoi de lacrimi si zambete amare ce se sfarsesc tragic intr-o mare de Iertare ...

~ Amintire ~

Iarna batea naprasnic la usa, fara a-ti lasa timp s-o deschizi, doar o trantea si-ti sugera sa te imbraci bine, caci urma o zi lunga, foarte lunga, chiar mai lunga decat puteam eu sa-mi inchipui.
Lyon ... asa il chema.
"Puiule, cutu-cutu !", il chema o fetita in varsta de 10 ani.
Atat de mult il iubea acea fetita, desi il certase de nenumarate ori pentru greselutele facute de inocentul catelus.
Era sufletul ei pereche, putea sa simta tot ceea ce dorea el, desi putin cam rasfatat, atunci cand pustoaica se rastea la el, cainele ar fi fost in stare sa-si dea pana viata pentru ea. Comunicau de parca ar fi fot o singura fiinta , desi animalul nu avea mai mult de cateva luni, dar cu toate astea descoperise mare parte din lume si invatase ceea ce era bine sau ceea ce nu, stia cand sa fie viteaz si cand era cazul sa se linisteasca, era ceva de nedescris.
"Lyon ... Haide .... Unde esti ?", striga din nou si din nou fetita, cateva lacrimi incretindu-i fata.
Brusc se aseza pe pavajul tare din fata casei si incepu sa planga amar, napasandu-i de fratele ei ce o astepta in spatele casei, grabindu-se undeva, unde fetita nici nu vroia sa stie, probabil la o intalnire din aceea stupida unde el nu iubea nici un suflet, doar corpul. Cat de mare prostie poate sa fie viata asta ! , isi spuse fetiscana.
"Te rog .... Haide .. !!!!", tipa pe o voce pitigaiata dupa cainele ce nu mai aparea.
"Cryss , ne grabim !", anunta o voce cunoscuta, dar care nu parea sa fie bine venita.
"Dar eu nu plec, nu-l gasesc pe Lyon !", ii spuse ea cu groaza in glas, dar el nu schita nici un gest, doar graba si graba si graba .... graba pentru ceva de care avea sa se desparta cu o luna sau doua dupa ....
"Venim si maine si-l gasim !", insista baiatul in cele din urma.
"NU !"
"Ba da, intri in masina ...", se enerva acesta.
"NU, nu plec fara el .", ii riposta copilul
"Ba da ! Treci in masina !", urla pentru ultima data vocea aceea incostienta de propriile sale vorbe.

Se intorsesera peste o zi, peste doua peste o saptamana, zi de zi, tot asa timp de cateva luni, dar micutul Lyon nu era de gasit. Si toate astea in zadar ...

"L-am pierdut ! ", tipa copilul a carui caine probabil acum era mort, iar trupul lui neinsufletit zacea undeva, undeva unde ea nu-l putea vedea ca sa-l ingroape, nu-si putea lua la revedere de la el nicicum, doar statea si suspina in gand.
"O caruta l-a dus, sau cine stie ... E mort !", anunta o voce blanda, a unei vecine. Insa in ochii fetei, era doar o voce urata, chiar hidoasa si secata de sentimente.
"Mami, a plecat si nu o sa-l mai vad vreo data si toate astea pentru ca nu am fost in stare sa mai astept putin ca sa-l gasesc, pentru ca sunt o proasta ce si-a lasat cainele prada ghiarelor mortii, fara a se gandi macar o clipa . E numai vina mea, cineva a murit din incostienta si nechibzuita mea !", cuvanta in sfarsit dupa ore si ore nevorbite fetita, cu inima grea de durere.
Nu o mai interesa nimic, vroia doar sa moara undeva si nimeni sa nu duca dorul unui asemenea criminal.
"Mi-am ucis sufletul pereche , l-am ucis pe Lyon, partea ce ma completa, leul care domnea asupra mea, caprioara care dansa de-asupra lui.", isi zise fetita nepasandu-i de prieteni, de parinti, de scoala, de nimic, doar de LEUL ei ce se luptase cu caprioara murinda din Iubire, care parea a fi chiar ea.
Multe nopti una dupa alta, multi ani, unul cate unul plansese in tacerea asternuturilor ce nu-i imparteau nici un cuvant de alinare, doar animalutul ei de plus uneori o mai consola, dandu-i garantia ca va fi acolo cand ea plange din nou. Uneori chiar si astazi fetita se trezente din patul ei urland la ea insasi pentru Lyon, singurul capabil sa fie un adevarat Leu in inma mica a acelei copile.
Atat de mult l-a iubit incat Dumnezeu a devenit invidios si i l-a furat, patrandu-l doar pentru el, caci vroia si el un suflet pereche pe blana caruia sa poate sa-si verse lacrimile si rasetele dintr-o sambata incenta.

~ Revenire ~

"Sunt iertari care biciuiesc in fata ...", rosti fetita, mangaind aerul, locul unde acum ar fi trebuit sa stea o singura fiinta : LYON .
"Am murit o data din Iubire, nu vreau sa ma mor o data pentru ca nu stiu cat as mai suporta ...."
Desigur de data aceasta era o iubire diferita, dar tot iubire ! Orice fel de dragoste ucide, asta daca nu o ucizi tu !!!

**Layla Wong** · 01 Dec 2010, 13:20

~Amintire~

Pornea ca o zi oarecare.Atmosfera melancolica dobandea peste intregul oras cuprins de frigul adus din tipetele muntilor.In aer se simtea ura unor dorinte inecate in sinfonia unei vieti.Parca si copacii isi fluturau crengile creand noi umbre care acopera asfaltul calcat de zeci de mii de oameni ducand jalea in noroiul deslusit.
"-Totul s'a schimbat,si totusi totul e la fel."am oftat eu intrerupand linistea peretilor inconjuratori.
Mi'am luat geaca pe care o i'au aproape zi de zi,si mi'am luat adidasii mei care erau umpluti tot de jalea aceea ce multi oameni o purtau.Era gata sa scap de prizoniera peretilor,asa ca am impins cu putere usa blocului parca incercand sa evandez dintr'o lume care dupa parerea mea nu mi se potivea.Imediat dupa ce usile se deschisera,un vant puternic ma lovi peste fata aruncand parul meu in panza aceea invizibila unde era gata sa se agate de briza puternica.Adoram senzatia de a pasii cu incredere in vata elementului numit vant.Pentru ca eram intr'o stare jumatate fericita si jumatate melancolica,spre casa prietenei mele.Desii era mai mica decat mine era cu probeleme imense pentru o varsta in toiul copilariei.Mi se rupe sufletul cand ma uit ca aceea copilarie,si acel ras senin ce reusea sa trezeasca din somn si cel mai ascuns vis,disparuse din cauza indiferentei unor oameni.

Am batut la usa si mi'a deschis acelas chip de om care intodeauna ma astepta cu un zambet subtil.Cum usa se deschisera am pasit inauntru .Dupa ce m'am descltat de pantpfii mei,inlaturand durerea adusa din mizeria sulfetelor,ea a pornit spre baie intorcandu'mi spatele si parca asteptand s'o urmez.
'Daca asa vrei,asa o sa fac.'am gandit eu in timpul in care deja eram in tocul usii.Pentru o clipa m'am optrit in fata chiuvetei in care sedea tacut un cutit.
'Cu asta incercai sa'ti ucizi si mai tare sufletul?'am gandit eu,insa nu eram in stare sa zic decat ca:

"-Ce e cu asta aici?"am intrebat'o revenind dintr'odata la realitate.Am luat postura de suparata,insa mi se rupea sufletul pentru ea.
"-Am incercat sa ma tai...."
"-De ce?"
Este intrebarea care se foloseste pentru a naviga mai usor in mintea unui om,dar si intrebarea la care de multe ori nu poti gasi un raspuns.
"-Pentru ca o durere alina o alta durere!"
'Oare chiar asa e?Eu ce ar trebui sa fac sa imi alin durerile?Incerc sa le inec zi de zi in valurile lacrimilor,insa un parfum imi aduce aminte din nou si din nou motivul lor.Nu zic ca nu are dreptate,dar distrugandu'te nu dispare rana lasata de altii.'
S'a lasat o liniste timp in care ea si'a dat seama ca eu vreu sa aud intreaga poveste...
"-Cand am venit acasa,am deschis televizorul si primul lucru pe care l'am auzit a fost melodia care imi aminteste de el..."
"-De asta te'ai taiat?Tine minte,ca nu merita sa plangi dupa un baiat,niciodata!"i'am spus eu in timp ce o imbratisam vazand ca imediat se apuca de plans.
'Da,eu vorbesc!Care inca sufera din cauza unei aluzii,dar macar ea sa se obisnuiasca asa incat sa nu faca greserile pe care le faceam si poate inca le fac eu.'

Stiam ca nu asta este singurul motiv pentru o depresie indelungata,dar numai vroiam sa readuc la viata amintirile.Uneori in fata ei trebuia sa imi i'au un rol realist,pentru ca daca eram aceeasi visatoare numai avea nimeni sa o protejeze.Trebuia cineva care sa o scuture si sa ii traga niste palme pentru a nu se pierde in propria suferinta.
'La vrea cand eram in pragul disperarii si eu aveam alaturi de mine o femeie puternica care reusea sa treaca peste orice cantand.O femeie nefericita,dar totusi parea lipsita de griji si cu zambetul pe buze.Si eu am primit palme ca sa reusesc sa ajung inapoi pe drumul cel bun,si nu imi pare rau pentru nici o durere atata timp cat stiu ca voi reusi sa trec odata si eu cantatnd peste foc.'

**Scarlett Soul** · 03 Dec 2010, 23:14

"Uneori simtim nevoia sa-i aparam pe ceilalti mai mult decat pe noi insine, sfasiandu-ne hainele subtiri in totiul ierni si dandu-i carpa ramasa din acea imbracaminte scumpa prietenului nostru, doar in ideea ca nu va muri de frig. Zi de zi facem aceleasi greseli, dar numai unii au curajul sa planga, numai cativa inebunesc, doar eu si tu, si intreaga lume, ar putea muri pe urma unui suflet care pana la urma nu mai e suflet, e doar un gol, implut de realitatea zilei de azi si visele celei de maine.Oricate lucruri frumoase ai pune in acel vid, ele se vor pierde, cucerite de aripi demonice, lucrurile cu care-i consolezi pe ceilalti nu sunt altceva, decat greselile tale.", am soptit eu, ghicind la ce se gandea Layla. Nu era prea greu, stiam asta si o stia si ea.

Pentru ca lucrurile pe care ii dojenesti pe alti sunt si problemele tale ...

~ Amintire ~

Era o seara magica, una in care simteam ca aveau sa se lege multe raspunsuri, iubiri si poate doar simple prietenii.Luna maiastra stralucea palid pe cer, caci era numai ora sase, dar cui ii mai pasa de ceas cand era atata voie buna ... in sfarsit o iesire din lumea mea de cristal.
Totul era magic, aproape mai magic decat fusese vreodata.
"Ce zi !", am exclamat eu dintr-o data, determinandu-mi prietenii sa rada.
'Cryss, nu uita dupa fericire nu vin decat din ce in ce mai multe lacrimi inmiresmate cu parfumul dulce si cunoscut al suferintei.',ma gandeam in timp ce parea ca radeam din tot sufletul.
- Acum ca totul se terminase, ca ceremonia luase sfarsit, ce mai era de facut ?!?
-' Sa ne mai distram un pic ', rasuna o voce interioara.

Si asa a fost ...
Pana cand ...

Ne jucam un joc copilaresc, cu totii stiind ca mai puteam sa reinviem copilul ce dainuia in fiecare dintre noi, facandu-ne sa ne fie frica, sa fugim, sau pur si simplu sa ne indragostim.Simteam cum sangele imi curge din ce in ce mai tare prin vene, fiecare celula de praf din aer, preluand ritmul inimii mele.
'Pur si simplu vreau sa dansez cu pozele vechi ...', mi-am reamintit eu momentele de glorie, de care mi se facea dor foarte des.
Nimeni nu scotea vre-un sunet de protest, fiecare isi urma calea spre a fugii de pe cel ce-l urmarea cu ochii inchisi. Atunci avusesem prima premonitie.
'Nu-i bine sa fim urcati 5 copii pe o singura bara de covoare.', m-am gandit eu, in timp ce-mi dadeam palme spunandu-mi ca trebuia sa incerc sa ma distrez.
Cineva se dezechilibra si totul incepea sa devina incet-incet un cosmar de neinchipuit. Prima persoana cazu peste a doua si tot asa, ca intr-un joc prost de Domino, in care Layla era ultima piesa ramasa in picioare, iar apoi cazu si ea la pamant, exact ca toate celelalte piese fara viata.

~ Fragmente din Jurnalul Laylei ~

26 noiembrie 2009

Nu ma durea, eram amortita, dar foarte speriata. Toti radeau si isi bateau joc.Mi-a picat foarte rau, dar presupun ca sunt obisnuita.Nu ma puteam ridica.Problema e ca dupa ce colegii au plecat era ... un singur cuvant ... SPITAL .
"Toti suntem niste piese de sah care cad rand pe rand si apoi jocul incepe de la inceput."

Amintiri Dureroase.

Oare chiar asa era ? Eu nu jucasem nici un rol, nimic ... doar trupul imi ramasese acolo, zbatandu-se pentru prietena mea, iar sufletul meu plecase ? Chiar asa considera ea ?
'Poate ca da. Si asta pentru ca in toata povestea nu era nici o mana care sa-i intinda usor ingaduinta, distragere sau prietenie.', trasesem eu concluzia, amintindu-mi versiunea mea :

"O sa fie bine, probabil este doar o mica lovitura si nu va trebui sa-ti faca nimic, doar sa te vada si sa-ti spuna ca poti sa pleci oricand acasa pentru ca totul este in ordine", incercam eu s-o linistesc, vrand sa ma incred si eu in vorbele mele, dar pur si simplu nu puteam.
Incepeam sa intru in extreme, povestindu-i de ce imi placeau lupii, de ce adoram trandafirii de ce si de ce,nefiind atenta, doar la fata ei pe o parte distrasa pe o parte indurerata.
'Cat as vrea sa sufar eu in locul tau, doar sa nu traiesc cu gandul ca am fost langa tine cand te-ai lovit. Si poate ai fost si vina mea, poate puteam sa ma tin mai bine, atatea poate ... Doamne de ce ai dat apa si pamant, DE CE ? De ce ai lasat sa se creeze noroiul ?', urlau ganmdurile in mine, in timp ce reusisem sa ajungem ca Layla pana la spital.
O atmosfera degajata ne intampina, toata lumea zambea, de parca ajunsesem in rai, nu in spital. La un moment chiar as fi vrut sa intreb ce era locul acesta, dar eram sigura ca exista eventualitatea sa-mi faca si mie un loc la spitalul oamenilor zambareti.
"Zambeste cand doare cel mai tare !", imi sopteam eu, fiind sigura ca Layla nu ma auzise.
"Nu plange, nu fi slaba, nu acum ! Nu fi proasta !", ma strabatu o alta ruga, cumva spusa cu voce tare, dar nu indeajuns de tare.
Cativa doctori o luara in graba pe fata si ma lasara cu tatal meu, singura, in bezna.Incepusem deja sa alunec in acel sentiment de jar, de slabiciune, lacrimile gasindu-si in sfarsit curs pe fata mea de marmura.Acum nu era nimeni fata de care sa-mi arat partea dura in astfel de situatii limita, acum doar putrezeam in prostimea mea de plangacioasa.
Atunci reaparu Layla. Mi-am sters instinctiv umezeala de la ochi, asigurandu-ma ca nu avea sa-si dea seama si incepusem sa ma prefac ca ma simteam cat de cat bine, ca grijile nu erau mari si ca nimic pe lumea asta mare nu avea de ce sa-i faca rau.

'Ultima lacrima o s-o vars pe versurile astea ! Pentru Layla, pentru ca merita ...Trebuie sa fiu puternica, mai puternica decat este ea acum.'

"I-a iesit rotula .... .... ...." nota doctorul, impreuna cu o alta duzina de explicatii medicale din care nu intelegeam nimic, in mintea mea derulandu-se aceleasi cuvinte.

'Rotula .... Rotula .... I-a iesit rotula, iar asta in conditiile in care eu i-am spus ca totul va fi bine.', ma gandeam eu din nou si din nou, schitand un alt zambet cat puteam de natural, stiind ca-mi iesise, caci ea imi raspunse inapoi.

"Va rugam sa o lasati putin singura !", ne ruga doctorul ferm.
"Bun.", am raspuns sec, prea socata ca sa mai zic altceva si cu asta iesisem din camera.
Cu primul pas dupa prag, am spus prima propozitie intreaga si terminata dupa doua ore de tacere si lacrimi, lucru care-i atrase atentia tatalui meu.
"Trage-mi te rog o palma ca sa ma trezesc din visul asta urat.", rasuna vocea mea ca o soapta inspaimantatoare in urechea lui.
"Aaaaaaaaaa", se auzi un zbieret din camera din care tocmai iesisem.
Era Layla.
Lacrimile isi croiau din nou si din nou drum peste fata mea de pe acum patata in totalitate de apa ce o dadusem dupa fiecare chiul al Laylei.
"Nu ma plange ... Ce va spune ?", ma atentiona tatal meu.
"Nu stiu, dar nu ma pot opri si TREBUIE.", am inceput eu sa vorbesc din ce in ce mai tare.
"Vine !", ma anunta el.
'Bun ... Asta a fost asa numai ca sa puna lumea un pietroi in calea prieteniei noastre, numai ca sa ma simt in plus si degeaba, numai ca sa vad ca nu am insemnat nimic si ca nu o puteam ajuta cu nimic, doar cu vorbe, lucru care probabil nici nu o salvase cu nimic, CU ABSOLUT NIMIC. Mai bine as muri decat sa sufere oricare dintre prietenii mei ...', mi se stinse gandul incet.

~ Revenire ~

"Iubirea ta s-a ascuns dupa o bara subtire de fier, nu ai vazut-o, iar cand a vrut sa te atinga nu ai vrut s-o accepti, asa ca te-a lovit, asa ca ne-a lovit pe toti, dar tie ti-a ucis ceva, ceva ce acum nu te mai doare.In ultimele clipe de amorteala a incercat sa ti se strecoare in trup si suflet, dar nu a mai fost loc de ea, atunci a plecat departe, a plecat pentru ca a ras de tine, pentru ca Iubirea ta era invaluita de alcoolul ce-o infasura : Nepasare, Batjocora si Masti groase. ", i-am soptit eu Laylai aducandu-mi aminte cu fiecare cuvant :
'Cu ceea ce incerci sa-i dojenesti pe altii, sa arati ca pot avea incredere in tine, ca esti puternica, de fapt atunci esti cea mai slaba si totusi ai trecut prin asta si treci. Tot ceea ce spui altora sa nufaca, faci tu insuti ! Ce .... ce dureri fara leac suntem unul cate unul ...', imi transpuneam eu miscarile in cuvinte ce se intipareau adanc in suflet.
Pana la urma eu ce rol am jucat ? Am sters macar scena suferintei tale ... sau in amintirea ta am fost intr-adevar doar o trecatoare ?

~ Fragment din Jurnaulul Laylei ~

"Toti radeau si isi bateau joc ! "

**Layla Wong** · 07 Dec 2010, 20:10

Imi aminteam si eu segventele din jurnalul meu.Lucruri pe care le scriam cand inca eram prea mica sa realizez unele lucruri,lucruri prostesti si concluzii gresite depare fenomene ce acum mi se par lucruri normale.Scriam in jurnal lucruri pe care poate nu le ziceam la nimeni,doar dupa trecerea indelungata a timpului.Paginile jurnalului meu au fugit cum a fugit si timpul pe langa mine,pe langa o lumea intreaga.
"-Nu pot sa rup paginile din jurnal,chiar daca nu sunt de acord cu ce am scris.Asta ar insemna sa rup o existenta care a fost odata de mult.Eu nu sunt in stare sa alung din viata mea pur si simplu unele lucruri."
Stiam la ce se refera prin acele randuri care au fost scose din "caietul vietii mele".Probabil parea ceva cu totul gresit,pentru ca ce scria acolo nu era adevarat in totalitate,acum...
"-Stii bine ca a insemnat mult pentru mine ca ai fost alaturi de mine in perioadele grele.Si stiu ca tie probabil ti'a fost mai greu decat mie,chiar daca suna incredibil."
Intr'adevar paginile albe au fost umplute cu cerneala unei suferinte,a unor ganduri si a unor realizari.Defapt daca e sa ma gandesc bine,jurnalul acela era doar sa imi umple timpul sau doar ca sa nu uit o baza a povestilor.
"-Jurnalul meu nu este ceva mic si ros cu pagini albe,ci sunt niste povesti de viata tiparite in inima si in mintea mea."
Un lucru vazut de doua persoane va fi mereu un lucru vazut diferit,pentru ca asa sunt ei,oamenii.Am imbratisat'o si i'am raspuns zambind la intrebarea pe care inainte mi'o pusese cu o doza de triste si poate chiar o doza mai mare de dezamagire...
"-Nu vezi cat de mic e jurnalul ala?Daca as fi scris calumea poveste aceea o umpleam toata cu aceea zi.Probabil,defapt sunt sigura ca eu sunt de vina,pentru ca atunci cand am cazut mi'a picat foarte rau sa aud rasete,si nu ma mai gandeam la lucrurile bune.Adica la voi...prietenii!"
Am afisat un zambet larg pe fata care era adresata lui Cryss si nu numai.Un zambet puteam sa ofer cu ceea mai mare usurinta la oricine,dar acest zambet puteam sale daruiesc doar celor care merita sa fie fericiti.
"-Cand aveam ghipsul cei care ma iubeau erau alaturi de mine.O anumita persoana speciala imi aducea in fiecare zii jeleuri in culorile curcubeului ca sa ma fac mai bine,o anumita persoana venea la mine in fiecare zi si statea ore intregi ca sa nu duc lipsa de discutii si noutati.O anumita persoana mi'a zis "zambeste cand doare cel mai tare" si asta am facut."
Defapt asta faceam mereu.Cand ceva doare cel mai tare,cand simteam ca nu mai pot si mai bine ar fi ca lumea sa se termine aici,mi'am ridicat capul si am zambit.Niciodata nu am zambit pentru mine,am zambit pentru persoanele care merita sa traiesc.

~Amintire~

In capul meu totul se invarte ca intr'un carusel ce parca nu isi gaseste sfarsitul.Un obiect mare care face inconjurul amintirilor vechi a unei fete care nici pe jumate nu a trecut prin viata,si totusi a suferit.Dar cine e aceea fata?Aceea fata sunt eu,tu,ea,toata lumea sau nimeni.Pe strada toti poarta niste masti de carnaval care vor sa ascunda o suferina,o dorinta sau poate chiar un gand pentru o persoana.Deseori nu zic adevarul si se ascund in minciuni,expresii false sau cuvinte cu subintelesuri.
Mintea mea acum era ca un targ deschis pentru toata lumea si totusi nimeni nu avea acces in fiecare colt.Incepeam sa imi amintesc segvente pe care le doream sa le vad,pe care le ganedam sau amintiri pe care l'am trait.

[left]Daca as avea un petic de cer liber,ca sa ma exprim azi liber,probabil ti'as zice ca "te'am iubit",nu ca "te iubesc".Adevarul e ca nu voi inceta niciodata sa te iubesc,si mereu imi voi aduce aminte ca...
-Asta este baiatul pe care'l iubesc! si voi arata una dintre amintirile vechi.[/left]

Vreau acele clipe inapoi,aceea vara unde noi amandoua am pentrecut.Adut'ti aminte cum rasunau rasetele si cum cantam in copac cantece la auzul tuturor.Unde sunt acei copii,carora nu le pasa de gura lumii rele si nu le pasa daca se vor rupe pantalonii agatandu'se de crengi.

[left]
Niste ochi de safir care se uitau la noi cu o dorinta ce ardea sa isi regaseasca fericirea.Un zambet senin care imi aducea si mie fericire,desii zambetul lui era plin de triste si melancolie.Era ca un tablou spart al copilariei care cersea dragostea de la oamenii pe care nici nu'i cunoastea.A fost un baiat care mi'a ramas tiparit in minte fara nici un motiv.[/left]

-Ingerii plang pentru tine si pentru suferinta ta.De ce esti asa de depresiva?
-Pentru ca il iubesc.
-Te'a facut sa suferi de atatea ori,si lui nici nu i'a pasat de tine.
-Stiu,dar il iubesc.

-Da'mi o imbratisare!
Doua fete zambind una la alta si zicand ca sunt "surori".O fata importanta pentru mine din copilarie si stiam ca o sa imi fie prietena de la primul zambet oferit.O fata cu care pot sa rad si sa vorbesc ore in sir,sa dansez si sa cant prin padure,si traind o viata alaturi de o lume nebuna.

-Bine,Layla poate sa vina.Dar aia doi nu!zise o voce rautacioasa.
-Daca ei nu pot sa vina,nu ma duc nici eu cu voi!Am zis fara sa fiu convinsa de ceea ce zic.
Mai tarziua am inteles...Am ales noi prieteni in locul prietenilor vechi.Am facut o alegere bune,desii nu stiam ce fac pe moment.De atunci au trecut ani de zile,si inca ma aflu cu ei traind niste clipe minunate.Un baiat pe care il pot numi oricand "frate"si o fata pe care o pot considera oricand alaturi de o arta de prietenie.

~Revenire~

"-Si momentul asta este o clipa de amintire dulce pentru mine.Te voi tine minte toata viata mea!"am zis eu lui Cryss zambind din toata inima si oferindu'i un pupic pe obrazul stang.Desii nu era felul meu de a ma expima simteam nevoia.Ma gandeam inca la segvente din viata pe care le'as fi putut continua pana la infinit.Atatea amintiri si locuri despre care minteam ca vor fi ale mele.Niste oameni care ma inconjoara zi de zi si imi inveselesc ziua.
Zambetul este cel mai important la un om.Zambetul acestor oameni m'au facut sa vad lumea toata un zambet larg.
"-Oamenii speciali fac mereu lucruri speciale,si cu un singur zambet pot trezi lumea."

**Scarlett Soul** · 09 Dec 2010, 19:38

"Zambetul este singurul care-i face pe oameni divini. Nici iubirea, nici frumusetea si nici prietenia nu sunt scutite de suferinta, insa zambetul este singurul bun care nu ti-l pot desprinde din trup.", i-am soptit eu usor, simtind cum luna isi unduia mareata podoaba stelara spre o lume unde copii cunosc mult prea bine suferinta si tristetea prematura.

~ Amintire ~

8 decembrie 2010

'Da ... a trecut un an de cand m-am indragostit de tine ... a trecut un an de cand sufar cu o iubire muta pe buze, a trecut un an de cand nu-mi mai pasa si nu ma mai recunosc. Pe zi ce trece vad tot mai in ceata pictura alba si atat de pura pe care-am creat-o impreuna, insa nici de asta nu-mi pasa, vreau doar sa vad si sa revad cele intamplate.', gandeam eu in timp ce inaintam prin ceata ce-si lasase puternic urmele in farama mea de aripa rupta.
Aripa de visator ...
Singurul care are lumea lui, un loc nedefinit, un vid neumplut, ceva in care puteam sa-mi pun toate sentimentele, fara a mai tine cont de realitate, doar pierzandu-ma printre suferintile mele calde.
Ce mai pot spune, fusese o zi in care desi rasesem o multime si chiar ma simtisem bine, degeaba, degeaba caci in fiecare clipa in care genele-mi atingeam pielea imi aduceam aminte de cazatura ta, de fapt de cazatura sufletului meu transpusa in trupul tau. A fost ceva ce nu pot descrie, caci TU te-ai lovit, dar mie mi-a cazut inima din trup, pur si simplu nu mai e !
Iar acum doar stand in pat si deplanand amintiri de mult murinde ... ce mai pot face ?

Am fost zmeul tau mereu
Sa ma tii in vant nu-i greu,
N-ai stiut sa tragi de sfori
Am cazut de mii de ori...

Iar apoi cu un an dupa toate acestea, exact pe data de 8 decembrie 2010 am fost la un concert.
Stiu, suna a Jurnal, dar nu e, e numai adevarul ...
Ascultam cum muzica simfonica ma invada desprinzandu-ma din nou din lumea de care eram legata cu lanturi mult prea grele, pur si simplu un rob al unei iubiri neimplinite ce era inca captiva in mine, desi nu mai stiu exact cum arati, dar sunt sigura ca atunci cand te-am privit in ochi am vazut tot ceea ce era necesar ...
TOTUL ... ca sa-mi confirme ca Cealalta, firea mea plina cu prejudecati, era constienta de faptul ca aveam sa sufar si ca-mi voi duce zilele cu bratele inclestete plangand in gerul alb al iernii.
Nu am ascultat-o pe Cealalta, iar acum sunt din nou sclavul ei si traiesc cu ea, cu aceasi teama de a nu pierde sau a simti durerea ce inca isi are ghearele mortii inclestate in jurul gatului meu.

'Si se mai intreaba lumea de ce nu suport ca cineva sa ma atinga pe gat ?
Uite de ce ... Agonia mi-a sfasiat de mii de ori gatlejul asa ca acum fiecare atingere ma duce in niste chinuri cumplite, ceva ce trece o data cu viata, o data cu viata, dar nu o data cu iubirea !'

~ Revenire ~

"Superficiala zici ? Povesteste-mi !", i-am zis eu lui Layla, doar gandindu-ma :
'Si stii de ce vreau sa fiu inchisa, nu superficiala, doar inchisa sau poate putin falsa uneori ... Viata si-a batut prea mult joc de mine ca sa mai am curajul sa arat ceea ce simt, ca sa mai am curajul sa dau un pupic nevinovat sau o privire fara sens lunii.Uneori ma ascund in spatele unei perdele pe care nu multi reusesc sa o traga si sa-i simta invelisul de hartie, atat de vulnerabil ! '

**Layla Wong** · 20 Dec 2010, 19:11

~Amintire~

Radioul canta acelas cantec de ore in sir.Acelas cantec pe care eu nu o intelegeam desii era in limba mea , si rasuna intr-una nota aceea muzicala care ma scoatea din minti.Alaturi de mine se afla o fata inalta , cu ochi caprui imensi si un par lung in valuri brune.Odata era fata cara "vroiam sa ajung".Stateam eu cu ea ascultand ore in sir melodii in orice limba , si dansam de cate ori simtea ea nevoie ca vrea.Eu eram un mic copil , care nu stia altceva decat ca vrea sa danseze , sa cante , sa se distreze.
"-Layla hai danseaza fi tu!"zise ea cu o voce calduroasa.Ma privea mereu cu o admiratie si cu iubire , insa eu mereu o priveam ca pe o zeita care imi doaream sa ajung.Puteam sa stau zile intregi sa ma uit la ea si sa ii studiez miscarile , rasul , care atunci imi parea atat de fericit.Acum realizez cum era ea.O fata nefericita care a ajuns sa isi paraseasca familia si casa parinteasca din cauza unui tata ce nu putea sa ofere iubire.
Imi i-au ceasul inimii in mana si rotesc o roata mica care invarte timpul.Sa dau timpul inapoi pentru o secunda , poate pentru o ora sau poate pentru o vesnicie.Si ce vad?Vad oameni care au fost langa mine in orice clipa din sufletul de copil , oameni care m-au inavatat ce este viata si cum sa ma descurc.Si vad o femeie....O femeie care ma invatat cel mai important lucru din lume.
"-Layla,ce stai si plangi aici!Crezi ca viata e asa de lunga?I-a ridicate acum.Tu mereu trebuie sa zambesti ca sa invingi orice opstacol."
Da...Imi amintesc clar cuvintele ei.Ea stie cel mai bine sa zambeasca cand doare , si de asta o credeam.Ma invatat multe lucruri insa niciodata nu mi-a explicat iubirea.Desii stiu ca iubirea nu se explica , niciodata nu am primit ajutorul nimanui sa imi explice unele lucruri de ce se intampla asa.
Daca invart rotita mai departe apar doua cartiere.Doua cartiere in care eu am crescut , in care eu am trait impreuna cu oameni pe care acum s-ar putea sa nu ii mai recunsc.Strazile erau pline de aceste suflete care sufereau , dar mereu imi zambeau ca eu sa nu vad asta.I-a reusit.Nu mi-am dat seama pana acum.Acum sunt oameni care trec pe langa mine pe strada, nu imi mai recunosc chipul si mi-au uitat si ochii. "Ochii care nu se vad se uita!".
Imi i-au ceasul in manaca cealata si incet sa invart mult , mult rotita si....

"-Semeni cu o prietena de la gradinita."zise fata razand in timpul orei e romana in clasa intai.Doua fete care radeau de rupteau cerul , desii deabea isi vorbisera.
"-Nu stiam ca stii maghiara."
"-Nici eu nu stiam , ca tu stii."

Din primele ore de scoala , din primele ore din aceea viata noua , ele nu realizasera ca vor devenii prietene cele mai bune.Cine se putea gandi?Dar acum stiu , o stiu prea bine.Nu poti sa stii cine iti va fi prieten peste nici cinci minute.Dar o prietenie care s-a format repede , va tine mult!
"-Le iubesc pe fetele mele si pe fratii mei!"am zis asta cu ceva vreme in urma unei fete de varsta mea.
Inca tineam in mana tic tac-ul acela care astepta sa mai invart odata, si inca odata reluand esentialul din bucata asta de viata pe care o am.

~Revenire~
"-Te iubesc fiinta!"i-am zis eu considerand ca trebuie sa stie , desii o stia de mult."-Iti mai dedicam tie cantece din prostie , in serios , prin surprindere sau poate cand nici nu iti dadeai seama , asa ca lasa-ma sa iti cant cu vocea mea groznica un cantec pe care eu il ascultam de o mie de ori."

In ziua-n care am plecat
Pe strazile pustii si reci,
Zapada cadea.
In alt oras alte cladiri,
Cu alte glasuri si priviri
Ma va-ntapina.

E-atat de greu sa uit dintr-o data
De strada si prietenii mei,
De locurile-n care-alta data
Radeam,plangeam cu ei.

Dar cine stie ce-i in inima mea?Oare,Oare?
De cate ori am incercat sa uit
Doare,doare!

Si-n ziua-n care ne-am cunoscut
Eu am stiut de la-nceput.
Ca-i nimic nu-i pierdut.
Chiar mai departe voi pleca
Si-n urma mea eu voi lasa
Noaptea ce va cadea

Nu-i usor sa uit dintr-o data
Privirea si zambetul sau
Si locurile-n care-alta data
Minteam ca va fi al meu!

"-Am schimbat unele lucruri , ca sa se potriveasca."am recunoscut eu razand."-Dar bine inteles ca nu plec sa mor , ti-am mai zis , ma intorc!O sa imi fie dor de voi , foarte dor ,dar ia asta ca pe un test pentru atunci cand o sa plec definitiv."

**Scarlett Soul** · 20 Dec 2010, 20:13

"Oricat ai incerca sa te schimbi, oricat de departe ai fi pur si simplu sunt unii oameni pe care nu poti sa-i uiti. Nu stiu, poate suna prostesc, dar fara tine nu stiam ce inseamna o prietenie adevarata, desi de multe ori mi-am simtit mandria jignita nici macar o data nu pot fi suparata pe tine."
"Nu poti ...", sopti Layla, vorbele-i fiind luate de palele nastrusnice de vant ce isi faceau simtita prezenta pentru prima oara in universul nostru perfect. Stiam asta. Da, o stiam, incercau sa ne darame imperiul, incercau sa fure marionete scumpe ce erau, sunt si vor fi baza prieteniei noastre. Vantul este singurul lucru trecator in tot ce-i inconjurator, as vrea sa mor, dar as vrea ca prietenia noastra sa reziste pe veci, sa fie la fel de noua ca atunci cand s-a nascut, ca atunci cand ti-am adresat primul "Salut " timid.
"Tu nu vrei asta ?", am intrebat-o eu, nedandu-mi seama ca de fapt nu-mi rostisem gandurile, dar eram sigura ca ea avea sa le inteleaga, caci si pe timpul de verii si pe timpul furtunii, vantu-i acelasi.
"E ceva ce vreau sa-ti dedic tie ...

Mereu m-ai facut sa zambesc si nu aveai aripi,
Cu toate astea mi-ai daruit cateva clipi
Ce nu le voi uita fara a rade macar putin
De mine insumi si amintirea noastra de crin ...

Esti ceva maiestru, o prietenie
Una singura in lume, doar o vesnicie.
Folosesc cuvinte simple ce se izbesc
De sufletul tau, facandu-ma sa ma gandesc
La toti acesti ani, toate aceste clipe
Pe care le-am petrecut impreuna, doar atat de scumpe.

Nu stiu ce fac, stand aici si privindu-te,
Dar sunt sigura ca tot ce spun
O fac visandu-te
Noapte de noapte si noapte de zi,
Doar privindu-te !

Nu ar trebui sa para trist
Dar firea mea, de pianist
Te vede greu si foarte bine
Vreau doar sa fi langa mine

Nu te voi uita niciodata,
Dar asta nu e o despartire
Doar un test de-o vesnicie ..."

Mi se parea ca vorbeam de-o eternitate, dar nu-mi pasa si nu avea sa-mi pese niciodata, caci atunci cand EA, prietena mea cea mai buna imi era alaturi, atunci totul parea mai animat, mai colorat sau pur si simplu mai frumos.
"Si poate un simplu : Imi lipsesti ... Ar fi de ajuns.", ii spuneam eu in timp ce ea stiam ca avea sa ma asculte.
'Imi lipsesti pentru ca esti singura care ma intelege intr-adevar, singura care nu pune aceleasi intrebari stupide : De ce ? Cum ? ' mi-am continuat in tacerea mintii fraza.

**Layla Wong** · 22 Dec 2010, 22:09

'Ce poezie!'am gandit eu in graba fara sa stiu cum sa rectionez defapt.Era ceva apsolut scris din sflet si genul acela de creatie care te poate face sa plangi de bucurie.Nu oricine poate sa aiba priteni foarte buni si indr-adevar sa fie asa.Ador faptul ca sunt inconjurata de prieteni care ma inteleg macar pe jumatate , sau macar pe un sfert.
"-Cryss nu cred ca sunt singura care te intelege.Poate sunt persoane care te inteleg doar ca nu iti zic sau nu incearca sa iti dea deloc de inteles."i-am zis eu gandindu-ma la prietenie si zambete insa gandurile mele erau in alta parte de toate acestea....

~Amintire~

Era o seara de iarna placuta desi era ingrozitor de frig afara.Stateam in barul in care in ultimul timp mergeam destl de des si ma intrebm 'ce naiba caut eu aici?'.Anturajul din jurul meu e total alta decat cu care ma obisnuisem acasa.Imi placea aceea gasca si gasca ma placea pe mine , dar cumva consideram ca eu nu fac parte din lumea lor.Priveam fiecare chip care ma inconjura si ultima privire se opri la un baiat cu putin mai inalt decat mine , cu parul pana la umeri prins in coada si niste ochi de un verde-caprui interesanti.Privirea mea statuse pe loc circa trei secunde dupa care ii oferisem un zambet discret , dar sincer.Imi transporta si el acelas zambet in timp ce se uita intens in ochii mei.
"-Pot sa te intreb ceva?"intreba el , inclindu-se spre mine si asezand gura lui la urechea mea sa aud clar.Muzica bubuia ca in fiecare seara umpland localul cu o unda de energie care reusea mereu sa imi amestece sentimentele si cumva sa ma simt mai altfel.
"-Da intreaba."am zis cumva neinteresata , dar defapt imi provoca emotii.
Asteptam intrebarea lui ca sa scap de senzatia asta de 'oare ce ma intreaba.'A urmat o intrebare la care eu ma asteptam si i-am raspuns sincer cu cele doua litere de 'n' si u'.Dupa asta a uramt inca o intrebare cu acelas raspuns.Dupa care ....
"-Tie iti place de mine?"
Intrebarea asta ma lua asa de tare prin surprindere incat imediat mi s-a taiat firul.Incercam sa par foarte calma , dar de data aceasta calmul ma depasise.Nu puteam sa raspun cu "nu" la intrebare pentru ca simteam o atractie fizica , dar nu puteam sa ii zic ca "da" pentru ca atunci urma sa mint.
"-Doar ca pe un prieten."era tot ce puteam sa scot pe gura.
"-Esti sigura?"
"-Da."am zis eu desii eram total confuza si nici eu nu stiam ce vreau.
"-Gandestete la ce ai zis."a fost ultimul lucru care mi-a zis.
Cu asta se ridica de la masa lasandu-ma singura in fata unui pahar cu alcool care nu era al meu , dar se afla in fata mea.Am ramas tacuta pe scaun si privind paharul pe care il invarteam.
"-Nu mai plange."am auzit dintr-o data o voce care mi se adresa mie.
"-Nu mai plang..."am spus eu realizand doar dupa aceea ca asa e evident ca am plans."-Eu nu plang."am zis repede dupa parand foarte convinsa de ceea ce zic , insa nu cred ca l-am putut pacalii.

Peste nu foarte mult timp ma aflam dansand cu acelas baiat care imi punea intrebari inainte.Dansam pe o melodie cu titlul "Total eclipse of the heart" care mi se potrivea foarte bine pe moment.Din cand in cand se uita in ochii mei dupa care iar se intoarcea in directia opusa.Deodata simteam ceva care se lipea ca vopseaua de tablou pe gatul meu.Era un sarut.
'Ce naiba fac?Pe el il consideram un amic cu care m-am intalnit in viata mea maxi de trei ori si acum...Eu nu vreu!'
Ma izbi si al doilea sarut pe care categoric nu o doream.Urma sa imi ofere si pe al treilea insa am zis :
"-Gata , ajunge!"am zis pe un ton foarte scazut si bland.
"-Gata , nu iti mai fac nimic."imi raspunse pe acelas ton calm.
In curand melodia lua sfarsit si cu asta si pasii de dans se opreau.Defapt eu uram sa ies din transa asta de dupa dans.As fi dansat pana a doua zi fara sa ma gandesc la nimic.Ciudat era ca de data asta asteptam sa se termine cat mai repede , sa ma intorc la locul meu de pe scaunul mic si sa cad iar in gaura nearga a sentimentelor.
'Nu stiu de ce sunt aici.Pe zi ce trece incep sa ma pierd si mai mult.Nu stiu ce e cu mine , dar am nevoie de ceva si nu imi dau seama de ce.Incerc sa ma tot gandesc , dar gandindu-ma ma pierd si mai mult.'
Ma uitam la baiatul cu care am dansat.Acum danseaza cu a alta fata insa tot la mine se uita.Nu inteleg de ce toata lumea se uita la mine si de ce era toata lumea asa de incantata , cand eu sunt doar o alta fata , timida daca nu sunt inconjurata de prieteni , linistita cand nu ma simt in pielea mea si zapacita cand ma distrez la maxim sau macar minim.
Incet seara s-a curs la nisipul printre degete si a urmat vremea sa plec.O ultima privire la toti cei care ma inconjurau in dimineata aceea si cu asta am urcat in masina asteptand sa plec.Am retinut fiecare fata si fiecare privire din aceea diminieata.
'Nu vreau sa ma intorc aici pentru ceva vreme.Numai vin!'am declarat in mintea mea , insa nu eram foarte convinsa daca asta vreau , daca vreau sa fug asa.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Beauxbatons 1 2 Next » //  / O noua cale, sau doar o simpla plimbare ?

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Beauxbatons
1 2 Next »
/ O noua cale, sau doar o simpla plimbare ?