Darkmark RPG Forum / Lumea Incuiatilor / Graveyard

« Previous 1 18 19 20 21 22 … 28 Next »

/ o zi a dragostei

OOC:Inca nu-mi vine sa cred, Sam. Cum? De ce ai facut asta? Tocmai cand incepuse si Jade sa se imprieteneasca cu Sam...for Ada:stai linistita, nu m-am suparat.

BIC: Jade se uita putin in jur, punandu-si mereu aceeasi intrebare: Oare ce se intampla jos? Tot in acelasi moment, rasuna vocea lui Voldemort, prevestind haos si distrugere.
"V-AM PREVENIT! V-AM PREVENIT SA VA ALATURATI MIE. NU ARE ROST SA SE MAI VERSE SANGE MAGIC. DEJA UNA DINTRE ELEVE AU AVUT PARTE DE BLESTEMUL MEU FATAL. NU FITI PROSTI SI GANDITI-VA LA VIATA VOASTRA!"
'O eleva?!?'se intreba Jade. 'Cine este victima?'
Se uita la usa camerei. Nu avea rost sa stea acolo, asteptand ca razboiul sa se termine. Alerga spre iesire, pana cand cineva o prinse de umar.
"Ce crezi ca faci?"
Se parea ca era un baiat din anul ei.
"Tu ce crezi?"ii raspunse si ea, cu acelasi ton.
"Stai aici! Doar nu vrei sa fi printre victime."mormai el, uitandu-se la Jade, ca si cum nu s-ar fi simtit bine.
"Lasa-ma in pace!"tipa ea, alergand spre iesire.
'Doamne, sper sa nu fie cineva dintre prietenele mele!'Si in momentul acela simti ca un mic gol in stomac.
Intra in Marea Sala. Totul era distrus. Erau multi copii si adulti vatamati. Isi puse mana la gura de umire. Incercand sa alunge aceasta imagine infioratoare, acum intiparita foarte bine in mintea ei, merse mai departe. Atunci o vazu. Ada avea grija de o fetita, mica, blonduta, intr-un capat mai retras.
"Ada..."spuse Jade.
"Jade, ce cauti aici?"raspunse si prietena ei, uimita.
"Nu conteaza...Ai auzit vestile?"
"Ma tem ca da!"
"Tu cine crezi ca este victima?"
Ada doar ridicase umerii, si dadu din cap in semn ca nu.
"Oricum, ai vazut-o pe Sam?"intreba Ada, uitandu-se in stanga si in dreapta.
"Nu, ultima data am vazut-o cu Tom."raspunse si Jade.
"Hei,nu crezi ca..."spuse Ada, ingrozita numai de idee.
Lui Jade ii sari inima din piept. Incepu sa tremure,si pupilele se micsorara de teama. Se uita la Ada cu subinteles. Nu avea cum!!! Nu, nu era posibil!!

Shayera si Cedric fugise la prietenul lor Hangrid,acolo erau in siguranta.
"As vrea sa merg pana la castel"sopti fata care statea pe un scaun mai mic
"Ai inebunit,nu poti merge acum,nu te poti apropria de locul acela"izbucni Cedric,se vedea ca tinea la Shayera
"Te rog,vreau sa merg,si o sa merg,fie ca iti place,fie ca nu"spuse Shery putin cam speriata si iesind din coliba
"Fata asta e cam incapatanata,nu crezi?"intreba Hangrid ganditor
"Cam asa ceva,ma duc dupa ea"spuse Cedric iesind si el din coliba
Shayera era in fata castelului,simtea o teama,mana ii tremura.
"De ce nu m-ai asteptat?"se auzi vocea lui Ceric care o prinse din urma
"I..i....imi e frica sa intru"spuse fata care isi puse mana pe piept
"Nu iti fie friSamanthaca,deci intram?"intreba baiatul care o stranse la piept pe Shery
"Da,intram"spuse Shayera inspirand adanc,si repezind pasul.
Cand intra in sala vazuse multi elevi pe jos,parca ii era frica sa intre.
Deodata le vazuse pe Jade si Ada.
"Buna"se auzi vocea fetei care nu primi nici un raspun
"Ce e?ce s-a intamplat?"mai intreba Shayera privindu-le pe cele doua fete care erau speriata si mai ales tacute
"S-a intaplat ceva rau cu cineva,s-a intaplat ceva?va rog,nu puteti sa imi ascundeti,va rog"spuse Shayera cu vocea tremurata si cu lacrimi in ochi punand mana pe umatul lui Jade
"Ce aveti,de ce stati ca si niste statui"mai spuse fata ridicand tonul si scuturand-o un pic pe Jade
Jade isi reveni in fire si spuse incet
"Nu se poate,nu se poate"
"Ce nu se poate,ce s-a intamplat?"spuse Shery ridicand tonul foarte tare
"Samantha"spuse Jade punand o mana pe umarul Shayerei
"Ce e cu e?ce a patit?"spuse fata speriata
"Credem ca....sti tu...Sam....nu a vazut-o nimeni"spuse Ada care se baga si ea in vorba
"Nu imi mai spuneti nimic,nu mai vreau sa aud,nu e adevarat"spuse Shayera punanduse mainile pe urechi
Fetele lasasera capurile in jos,nu se mai auzea nimic
"Dar fe...fe...fetelor,Voldemor...un...unde e?"intreba Shayera tremurand

OOC mai spun inca o data Sher...BUN VENIT!

BIC:Jade simti cum ii alunecau picioarele. Privirea i se incetosa, iar capul incepu sa o doara foarte tare. I se taie respiratia, iar creierul nu mai asimila nimic. Aluneca usor in bratele Shaierey.
"Jade, Jade, trezeste-te!"tipa Shayera, disperata. "Gata, s-a terminat gluma, Jade, revino-ti!"
Sher o smuci usor pe Jade, dar fara rezultat. Se uita ingrozita la Ada, care ramase ca pietrificata, uitandu-se in gol. Mica fetita, ramase locului, nemaizicand nimic, dar lacrimile fierbinti dadeau de inteles ca chiar nu era de glumit. Fetita isi sterse lacrimile, si se uita la Ada, apoi la Shery.
"Ce ne facem acum? Mi-e dor de mamii meu!"striga ea, izbucnind in lacrimi.
Shayera planse incet, alunecand usor in genunchi.
"Cum te cheama?"spuse fetita, printre lacrimi.
"Shayera Holl!"zise si Shery, abia soptit. "Tu cine esti? Nu te-am mai vazut la castel pana acum!"
"Miriam ma cheama...."
"Frumos nume!"sopti Shayera. "Stai linistita, o sa reusim! Dar ai vreo idee cum sa le trezim pe cele doua?"
"Ce zici de putina apa? Cum se numeste vraja, ca eu nu prea stiu!"se rusina Miriam.
"AGUAMENTI!"tipa Shayera, cu bagheta langa fata lui Jade.
"pfiu...pfiu"scuipa ea. "Ce crezi ca faci?"
"Te rog sa ma scuzi, vroiam sa te trezesc!"
"Dar ce s-a intamplat?"
"Ai lesinat!"zise si Ada, revenindu-si acum.
Shayera si Jade se uitara la Ada, cu gurile cascate. Apoi, Shayera se indrepta spre Ada, imbratisand-o cu caldura!
"Ma bucur ca ti-ai revenit!"spuse ea, bucuroasa. "Dar revin la intrebare:Unde se afla Voldemort?"
"Nimeni nu stie!"zisera Ada si Jade in cor.
"Dar sper ca nu a facut cunosti-in-ta cu S-S-am."bolborosi Ada.
Jade doar incuviinta din cap.

OCC:multumesc de intampinare,bine v-am regasit

BIC:
"Nu nu nu,asta nu se poate,nu vreau sa ma gandesc"spuse Shayera
"Dar l-am auzit,a ucis o eleva,si spunea sa ne gandim la viata noastra"spuse Jade
"Dar putea fi o alta eleva,de ce Sam,de ce pe ea,poate a foet o fata mai mare,ceva,nu Sam"izbucni Shayera
"Dar pe Sam nimeni nu a vazut-o,era cu Tom ultima data"spuse Ada
"Da,exact,e cu Tom,o apara,nu cred ca era ea"spuse Shery zambind
"Nu stiu,poate ai dreptate"spuse Jade suspinand
"Dar....Domnul Dumbledore,unde e?"intreba Shayera din nou ganditoare
"Poate ca se lupta pentru noi"spuse Jade
"Sau poate ca e mort..."spuse Ada ganditoare dar fusese intrerupt,celelte doua fete care ii puse mana la gura
"Ce aveti,lasati-ma"spuse Ada inabusita
"Scuse,dar nu iti putem permite sa zici asta"spuse Shery dand din umeri
"Doar era o parere"se incrunta Ada
"Bine,dar te rog sa nu mai zici astfel de pareri"zambi Jade
In spatele lor se auzi cativa pasi,iar fetita,care vedea cine vine spuse
"Wauuuuu"
"Miriam,cine e?"intrebare fetele
"Vrajitor"spuse fata zambind
"Vrajitor?ce vrajitor?"intreba fetele in cor
Se intoarse si il vazuse pe....

Karkaroff. 'Profesorul Karkaroff?' se intreba Jade, uimita de prezenta omului.
"Ce cauta aici?"intreba Ada, cu gura usor deschisa.
"Si se pare ca nu e singur..."spuse Jade.
"Ai dreptate, Jade. A venit cu toti elevii de la Durmstrang."spuse si Shayera.
"Dar de ce?"intreba Jade.
"Pai nu e evident?!?"spuse Sher. "Au venit sa ne ajute!"
"Crezi?"mormai Ada, privindu-i pe toti cu dezaprobare.
"Sigur!"spuse Shery.
"Deci cu asta era ocupat Dumbledore!"spuse si Jade.
"Hei, sa nu stam degeaba!"spuse Ada. "Trebuie sa ajutam cu ceva, nu?"
"Cu ce?"intrebara Shayera si Jade in cor.
"Orice! Conversatia nu ne ajuta cu nimic!"se bosumfla Ada. "Trebuie sa mergem sa o cautam pe Sam. Mi-e tare teama sa nu fi patit ceva!"
Shery se uita la Jade pentru cateva clipe, si vice versa, apoi aprobara amandoua din cap.
"Vreau sa o gasesc pe Sam...Daca e ranita, sau..."spuse Jade, curgandu-i din nou lacrimi pe obraji.
"V-am spus sa nu va ganditi la asta! Nu Samantha pe care o stiu eu! Este prea desteapta si prea puternica!"zise Shayera.
"Sa mergem!"hotara Jade, ridicandu-se in picioare.
"Unde?"intreba Ada.
"Cum unde? Deci, stim sigur ca Sam nu este in castel. Camera de zi a Ochi-de-soimilor ar trebui sa fie goala, la fel si celelalte...Toate clasele sunt goale, si m-am uitat in Camera Necesitatii, nu e nici o urma de ea sau de Tom. Deci eu cred ca a plecat afara!"spuse Jade.
"Vrei sa mergem afara?!spuse Ada cu teama. "Adica unde stim cu totii ca se afla Voldemort?"
"Dar vreti cu totii sa o gasim teafara si nevatamata, nu?"spuse si Shayera.
"Absolut!"aproba Ada, cu putere in glas.
"Atunci haideti!"spuse Jade alergand spre iesire cu bagheta in mana, la fel si Ada si Shayera.
Fetele iesira afara. Vantul batea cu putere, fiind prea rece pentru timpul in care se aflau. Luna intrase in nori, iar cerul era rosiatic. Parca si natura era inspaimantata de raul care se apropia din ce in ce mai mult cu fiecare secunda.
"Trebuia sa-mi iau o haina mai groasa pe mine!"sopti Ada, tremurand din cap pana in picioare.
"Auziti?"spuse Shayera.

OOC: @ Shery - wb
@ Jade-

Sa inteleg ca lasati balta totul ca sa ma cautati pe mine? sa clarific putin cum ma gasiti, daca ma gasiti
btw, sa ma inmoremantati frumos


IC:

Luminile castelului si fulgerele emanate de blesteme luminau cerul plin de nori ce prevesteau raul. Nimeni nu stia inca de crima ce se petrercuse in poienita din mijlocul padurii interzise. Elevii mai mici se ascundeau, cei mai mari aveau grija de ei sau luptau alaturi de profesori pentru a apara castelul.

Poienita nu era deloc luminata, asa ca era destul de fgreu sa zaresti trupul frumoasei soimarite ce murise in urma cu doar doua minutele. Voldemort avusese grija sa nu proiecteze semnul intunecat pe cer, astfel incat gasirea micutei eleve asa fie putin cam imposibila.

Era pe jos, ghemuita, cu frumoasa ei rochie distrusa. Pe chipul ei se vedea intiparita durerea pe care o simtise din pricina atator blesteme, si din cauza faptului ca murise doar din vina ei, si, daca te uitai atent, puteai vedea frica pe care o simtise fata de moarte. Da, ii fusese frica de moarte. Mereu avusese aceasta fobie, desi incercase sa o ascunda cat mai bine, pentru ca nimeni sa nu observe. Uneori se asunsese in spatele unui temperament oribil, care ii provoca scarba acum.

Acum se alfa in drumul ei spre cer, alaturi de persoana pe care o considerase singura ei iubire.
"Tom..." vocea fetei devenise iar calda, dinmoment ce nu mai avea de ce sa se teama. Acum, tot ce era rau din ea plecase, odata cu visele, dorintele, supararile...
"Tom..." repeta ea, vazand ca nu primeste nici un raspuns.
"De ce mi-ai facut asta Tom?" incerca ea.
Nimic. Nu primea nici un raspuns.
In sinea ei se bucura ca murise. Daca Voldemort ar fi lasat-o acolo dupa acele blesteme, cu siguranta ca, daca ar mai fi trait vre-un pic, ar fi ajuns mai rau decat parintii lui Neville.

Disparand odata cu tot ce mai ramasese pentru Samantha, spiritul ei ajunsese in Rai, alaturi de spiritul inocent de altadata, al lui Tom. Acum avea milioaane de ani pentru a putea obtine un raspuns, poate pentru ca relatia lor sa se reinoade, dvenind una la fel de puternica, dar intre doua persoane transparente, ireale.

Samantha nici nu spera ca cineva sa-i gaseasca trupul, ca cineva sa-si aminteasca de ea. Credea catrupul ei avea sa putrezeasca acolo, frumoasa soimarita urmand a fi uitata complet. Dar ce mult se insela. Scumpa fetita nnici nu isi inchipuia ca [,] cativa elevi care o considerau prietena lor lasesera totul balta, venind dupa ea.

_____

Kent, partea locuita de vrajitori

"Domnisoara, de ce nu veniti aici sa va citec viitorul... simt o aura puternica asupra dumneavoastra..."
"Nu, nu multumesc... " raspunse o voce de femeie tanara.
Tutorele Samanthei, Ingrid Shlow se plimba pe o strduta pusite. Nici nu banuia ce i se intamplase fiicei ei adoptive.
"Dar, va rog, este posibil sa regretati daca nu vreti sa aflati ce va rezerva destinul..." O femeie destul de in varsita, purtand multe saluri negre pe umeri, grasa si cu o privire infioratoare incerca sa o ademeneasca pe bruneta ce o adoptase pe Samantha.
"Nu multumesc, risc. "
Atunci, femeia incepusa sa rada sadic, prinand-o de mana pe Ingrid.
"V-am zis ca veti regreta" spuse aceasta, cautandu-si bagheta si dezvaluind infatisarea salbatica a domnisoarei Alecto Carrow.
"Avada Kedavra!" fulgerul verde distruse si aceasta persoana incoenta, in timp ce Alecto se indrepta spre locul bataliei de la Hogwards, razand. Ingrid platise pentru simplu fapt ca acceptase sa o creasca pe Samantha. Pentru simplu fapt ca facuse ceva bun, se afla acum in mijlocul strazii, moarta, la fel ca si fetita din padure.

OOC; a doua parte nu prea conteaza ma puteti gasi. dar nu ma aduce nimeni la viata, clar?

Ada inca era in Marea Sala, care acum era complet distrusa datorita vrajilor, care se aruncau de colo-colo.
" Hei!" Striga o vocee. Ada se intoarse, in timp ce avea grija de o fetita micuta, blonda si dragalasa, din anul 1, care se avantase in lupta. "Hei!" se auzi inca odata. Ada se uita mirata, dar nu vedea pe nimeni.
' Am ajuns in halul asta?? ' se gandi Ada ' Aud tammpenii? ' desi se gandea la asta cu un aer haios, totusi, nu putea sa nu observe picioarele care inca-i tremurau. Ii era frica. Nu era la fel de curajoasa ca si toti.
Afara zeci sau chiar sute de fulgere zburau necontenit.
"Este cineva acolo?" Ada deja nu mai putea. Auzea lucruri ciudate, desi nu era nimeni. Se uita de jur imprejur, dadea din maini ca o nebuna, pentru a fi sigura, ca nimeni nu isi batea joc de ea, punandu-si o pelerina invizibila.
"Asta a fost!" spuse Ada, si dintr-o data disparu. Se trezi intr-o tara ciudata. Nu a mai fost niciodata in acel loc. Era sigur un loc al incuiatilor. Dar nu putea descifra care. Vedea masini, femei cu copii si barbati care le aduceau flori sotiilor.
"hmm incuiatii nu sunt chiar asa de rai .." Deja uitase ce se intampla, desi totusi o urma de nelamurire si teama ii mai ramase. Dar nu isi dadea seama.
"Heeei!!!!" striga un copil din spatele ei.
"ooo buna " ii zambi Ada.
" OO DOamnee..esti adevarata!!! Nu am crezut. Dar esti!"
"Ce?" intreba Ada connfuza (OCC:ceva in genu o.O)
" Deci.. te-am visat. Erai intr-un castel Mmaare, cu un lac langa. Era asa frumos. Si te-am vazut! Erai intr-o rochie alba scurta, si erai cat pe ce sa te saruti cu un baiat roscat, dar ati plecat...credeam ca era doar un vis, dar pe urma, a aparut un om cu barba lunga si alba, cu ochelari in forma de semiluna, si mi-a zis , ca sa spun niste chestii. Esti fata din visul meu!!!"
"oo Doamne" spuse Ada nu prea dadea semne de panica, cand isi aduse aminte de ceea ce se petrecea in castel, si ea nu putea sa ii ajute cu nimic.
"Auzi.. copile.. cum te cheama? "
" Gill"
"Asa Gill...cum ai facut ca eu sa apar aici?"
" Pai .. mi-a zis acel domn sa zic ceva, a zis ca te pot salva de la ceva groaznic. Si stiam ca este realitate. Acel om , a aparut din pictura mamei mele. O are in pod, si a zis ca este o ruda de a ei mai ciudata."
Ada intrase in panica. Ce sa caute Dumbleodore in podul unor incuiati?? Si mai ales, ce sa caute intr-un tablou, atata timp cat nu este mort.. sau poate...
"NU SE POATE!!" urla Ada "du-ma repede acoo!!!!!"
Baietelul o lua de mana, si o duse spre pod.
"Fii atenta! Nu mai este!!!" striga uimit baiatul "ce se intampla?"
Ada ramasese cu gura casca. Cum se putea intampla asa ceva? Era de nepriceput. Era INCREDIBIL!!
" Auzi baiete, ia incearca tu sa ridici obiectul ala " aratand spre un obiect prafuit si ponosit dintr-un colt de camera, undeva suus.
"Dar cum sa pot face asta? NU vezi cat de inalt este?"
" Spune..." dar Ada se opri.. 'Daca nu a invatat vrajile. Oare poate face asta???' " Ma rog.. hai spune ' Accio' te rog "
"Accio!!" spuse copilul, iar acel obiect se ridica plutind in aer, pana cazu inert la pamant .
"Heei! de ce ai facut asta?" intreba Ada enervata. Insa copilul era prea speriat.
"off. .. Gill.. te rog.. trimite-ma inapoi la Hogwarts"
"ce-i aia?" intreba baiatul inca socat.
"te rog.. acel castel ..care l-ai vazut.. te roog" spuse Ada, incercand sa termine cat mai repede. "Trebuie sa fac ceva.. repede ACUM!" Ada il pusen pe el , deoarece ei, ii scazuse toate puterile, si nu stia de ce.
"bine.. " murmura baiatul.. "Dar trebuie sa iti mai zic cateva doua lucruri, pe care domnul acela mi-a zis sa le spun. A zis ca , ceva cu timpu, dat inapoi. Un ceas, o chestie, nu mai tin minte, si ca mortii nu pot fii inviati, chiar de timpul este schimbat. Parea foarte bland. Mi-a dat chiar ceva."
Ada lua repede obiectul pe care baiatul i-l arata, si il studia " Aceasta este ceasul acela care sa dai timpul inapoi.. am uitat cum se cheama. Omul ala ti l-a dat??"
"daa.. a zis sa ti-l dau tie si prietenilor tai. Credeam ca o sa fiti mai multi."
" oof.. am priceput..te rog.. trimite-ma la Hogwarts "
"aa si inca ceva. O prietena de a ta Samantha parca, a murit, nu poti schimba asta.."
Spuse doua cuvinte cracanate, iar Ada, se trezi langa Jade
" oo te simti bine?" intreba ada. " A mai murit cineva??"
"Cee?" intreba Jade? "cine sa moara?"
"in lupta.. Voldemort a mai omorat pe cineva?"
"Ce vrei sa spui?"
"Cum adica ce vreau sa spun?" intreba Ada enervata. "samantha mai traieste?"
"Samantha este cu Tom, deoarece ii trebuie un partener pentru bal"
"Oo doamne.. cred ca innebunesc." Dar fata avea dreptate. Totul era frumos aranjat, niciun obiect distrus, totul era frumos, iar afara totul stralucea de bucurie, cand vazu afisul cu ziua dragostei. " Oo doamne!!! Diseara este ziua dragostei nu?? "
"daa.. de-abia astept!!"
Ada nu mai intelegea nimic, desi se gandea.. Cum sa fie azi ziua dragostei?dar isi aduse aminte de ce ii spusese baiatul. Era timpul dat inapoi. trebuia sa schimbe toate lucrurile, si sa schimbe ceva, dar nu stia ce. Se invartea, se invartea, stand in fata afisului, cand aparu George.
"Salut!! Auzi ai partener? "
" Da am .. hai pleaca!! Am ceva treaba"
George facu ceva glume pe seama ei, cum ca este botoasa, si pleca. TOtul se schimba pe rand, dar nu stia ce sa faca in continuare. Avea nevoie de ajutorul Samanthei, care oricum avea sa moara mai devreme sau mai tarziu, cine stie din ce motiv. Trebuia sa il elimine pe Tom, desi Samanantha tot aceeasi soarta ar avea ... Totul era un mister, si trebuia sa il dezlege

Ada, ce-ai patit? De ce esti botoasa?"intreba Jade,uitandu-se dupa George.
"Nu intelegi?"spuse Ada, grabita. "Am traversat in timp, suntem cu doua ore in urma! Exact cu doua ore inainte sa se intample dezastrul!"
"Ce tot spui acolo?"intreba Jade. "Care dezastru?"
Ada ofta. Se intreba daca mai are rost sa-i explice totul.
"Asculta!"zise Ada, indepartandu-se de elevii ingramaditi. "Uite-o si pe Shery. Shayera!"tipa ea.
"Da, ce este?"intreba Shayera.
" Haideti intr-un loc mai retras ca sa va spun totul."
Dupa ce le explica, fetele ramasera cu gurile cascate, uitandu-se la Ada, cu ochii holbati.
"Ma intreb unde o fi Sam! Trebuie sa o opresc inainte sa o invite Tom ala."
"Dar Ada..."o intrerupse Jade, "N-ai spus tu ca cel care te-a trimis in timp, a zis ca Sam nu mai poate fi reinviata?(OOC:si Sam a spus acelasi lucru )"
"Poate ca se referea la prezent, stii?"zise si Shayera. "Dar atata timp cat suntem in timp, putem sa oprim acel razboi!"
"Cum?"spusera Ada si Jade in cor.
"Poate spunandu-i lui Dumbledore. Ca sa mareasca rezistenta, stiu eu!"
"Jade si Ada isi ridicara sprancenele.
"Hei, e doar o idee..."spuse Shayera, zambind.

OCC: MAI!!! eram toate 3 in timp !!!!! deci nu aveam cum sa o cautam pe Sam adik.. ma rog..

scriu mai inklo ..da am vrut sa lamuresc o treaba

OOC:am reeditat mesajul, Ada...Adik, nu stiam , deoarece m-a cam incurcat faptul ca Jade nu stia despre ce era vorba, si tot asa...ca Hermione si Harry stiau amandoi ce se intamplau, deoarece trecusera amandoi in timp...si tu ai mentionat faptul ca toate trei am trecut in timp..din nou, scuze, Ada..
BICoar OOC