Oh, God! Am I pregnant?
29 Dec 2012, 20:37
Post: #31
  • Lexie îi privi pe cei doi bărbaţi care o jigniră în toate modurile posibile cu un fel de calm amestecat cu politeţe. Sinceră să fie, era puţin deranjată de remărcile lor, nu pentru că ar fi fost adevărate, ci pentru că îi atacau direct viaţa personală şi erau inadecvat de vulgare, ceea ce o făcea să se gândească la rândul ei la lucruri nu prea frumoase de spus celor doi.
    Îl privi pe Raphael, care părea destul de afectat de faptul că Alain nu îşi amintise de el. Sinceră să fie, viperina nici nu şi-ar fi dorit să îl fi cunoscut niciodată şi spera ca, dacă vreodată se mai întâlneau, să nu o mai ţină minte. Nu voia să mai intre în acea conversaţie pentru că simţea clar că ieşea mereu învinsă.
    Se puse într-o poziţie mai comodă pe patul alb şi tern, apoi îi zâmbi cu subînţeles lui Pearl.
    'Oh, da ai dreptate, sunt mult mai neexperimentată ca tine,' zâmbi ea cu o expresie senină. 'Din câte văd, eşti deja expert în această ... artă de a arăta cine e masculul dintre noi.'
    Voia să schimbe subiectul. Ura să sublinieze toate lucrurile bune legate de inteligenta unei persoane unor oameni ce nu aveau asa ceva.

“there are as many loves as there are hearts”
[Image: hicNyLV.gif] [Image: bbV7qkY.gif]
* “All happy families resemble one another, but each unhappy family is unhappy in its own way. ”
* “Respect was invented to cover the empty place where love should be.”
* “He stepped down, trying not to look long at her, as if she were the sun, yet he saw her, like the sun,
even without looking.”


Visit this user's website Find all posts by this user
Quote this message in a reply
08 Jan 2013, 14:32
Post: #32
Se uita incruntata la barbatii din camera si se intreba cine ii lasa sa se plimbe liberi pe strada, pentru ca se vedea de la o posta ca sufereau de grave probleme cu capul. O privi si pe Lexie cum se chinuie sa le tina piept si se intreba de ce se mai chinuie, in conditiile in care era clar ca niciunul nu putea fi convins cu argumente. Ofta si se intreba cand naiba avea sa iasa din spitalul asta nenorocit.

"Nu va obositi, Miss Stryder. N-are absolut nici un rost. Sunt dusi binisor cu pluta." ii spuse profesoare, cu o voce joasa, aparent nonsalanta. Isi lua cartea de pe noptiera si isi ascunse chipul in spatele ei, incercand cu greu sa se concentreze la ce scria in carte.

[Image: leighrosecopy.png]
Find all posts by this user
Quote this message in a reply