Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul
« Previous 1 … 3 4 5 6 7 … 9 Next »
/ Old Friends

**Bell Evans** · 19 Jan 2011, 17:52

Bell le privea usor derutata; stia adevarul pe care Lisa se chinuia sa'l ascunda de atata timp. Si nici nu vroia sa il spuna ea. Ii jurase ca avea sa pastreze secretul pana cand avea sa ajunga in mormant. Si nu avea de gand sa'si tradeze prietena..niciodata.

"-Nu inteleg la ce va referiti" murmura ea.
"-Si tu o acoperi.." murmura Crystal, meditativ.
"-Nu ma acopera..de fapt, nu e nimic de acoperit" interveni Lisa.

Crys doar dadu usor din cap; Bell era convinsa ca nu ii inghitisera minciunile. Dar pe moment, nu putea face altceva. Daca Lisa vroia sa isi spuna secretul, era libera sa o faca. Dar Bell nu avea sa ii divulge cel mai de pret lucru. Era numai dreptul ei..si era sigura ca curand avea sa il faca cunoscut.

**Scarlett Soul** · 26 Jan 2011, 23:21

Sau nu.
"Stii ... cat vom trai vom mintii suspinand in gand !", le-am spus eu parand nepasatoare, nefiind sigura daca intelesesera aluzia murdara pe care-o facusem. Oarecum le facusem pe fata si nestingherita mincinoase. Dar nu-mi mai pasa, eram atat de nervoasa inauntrul meu, desi stiam ca exteriorul arata un confort maxim.
"Vad ca te-ai mai linistit .", protesta Bell.
"Desigur, doar nu se vede ?" am intrebat eu ironic, razand fals, foarte fals.
"Bun fetelor. Haideti sa schimbam subiectul sau ..."am inceput incet.
'Sau nu o sa mai rezist asa. Incep sa-mi ies din minti.', am continuat in gand, observandu-le incet chipul fiecarei dintre ele.
M-am indepartat incet. O intelegeam in cele din urma pe Lisa. Si eu aveam sentimente ce trebuiau ascunse. Lucruri rusinoase pe care le facusem in trecut, tot felul de chestii.
Vroiam doar pentru o secunda sa ma deconectez de la lumea acesta schimbatoare - cand crezi ca zbori cel mai sus, sfarsesti in mocirla.

**Bell Evans** · 27 Jan 2011, 15:36

Bell ramase alaturi de Lisa pe malul lacului, privind in gol. Era constienta de remarca lui Crystal, dar nu se simtea vinovata. Nu putea sa dezvaluie secretul verisoarei sale. Nimanui..iar Crystal nu avea nicio legatura cu asta. De ce ar fi interesat'o tocmai pe ea?

"-Daca stie?" sopti Lisa, cu un regret in voce.
"-Nu stie..nu are cum sa stie" protesta Bell.
"-Dar ne'a facut mincinoase" obiecta Lisa.
"-Da..pentru ca stie ca ai un secret, iar noi am spus ca nu ai niciunul" remarca Bell.

Lisa tacu; o umbra de ingrijorare se asternu deasupra chipului sau. Era atat de greu sa fie ea insasi, in momente ca acestea. De ce nu puteau sa o lase o data in pace? Sa'si traiasca viata, fara sa se gaseasca cineva sa ii reproseze mereu ca are un secret. Fiecare avea secrete..era normal, tinea de fiinta omeneasca sa ascunda unele lucruri..sa le pastreze doar pentru sine!

**Scarlett Soul** · 29 Jan 2011, 21:39

'Secretele sunt o slabiciune atat de mare precum minciunea si stapanirea de sine.', mi-am spus eu chicotind precum o criminala, caci Lisa tocmai imi intarise premonitia. Se agita ca o pasare prinsa in colivie, o pasare care canta despre libertate, dar nu putea sa zboare.
"Oooo Cryss, te rog sa ne scuzi ca te-am lasat singura." spuse Bell parand perfect normala, dar cumva nu se potrivea acel adjectiv cu firea cercetasei, caci ea nu era normala ... era deosebita si asta imi placea la nebunie.
'Nu o pot condamna in halul asta. Adica cum pot fi atat de egoista ? Ea nu are nimic de a face cu natura lui Lisa, doar o apara.', mi-am dat eu seama imbujorandu-ma brusc, desi eram sigura ca nimeni nu avea sa vada reactia mea neasteptata.
"Pai ... atunci iti spun doar sa-ti acoperi mai bine secretul . Nu vreau sa-l aflu intr-u cat nu mi-l incredintezi.", am sfarsit eu si m-am indreptat cativa pasi in spate, dezvaluindu-mi frustrarea prin incercarea de a o gasi pe Kira.

**Bell Evans** · 29 Jan 2011, 22:22

Bell ofta, privindu'si prietena; era ciudat sa vorbeasca asa. De parca i'ar fi fost intr'un fel frica sa'i cunoasca secretul Lisei. Poate avea dreptate..poate premonitiile ei erau adevarate, si concepea pericolul in care se afla chiar in acel moment.

"-Am sa am grija" raspunse Lisa, cu raceala.
O privi pe Bell, si scutura usor din cap; ii era greu.
"-Putem schimba subiectul?!" intreba Bell, simtindu'se usor vinovata.
"-De ce?" intreba Crystal, privind in jur.
"-Pentru ca nu vreau sa imi fac cunoscute secretele!" remarca Lisa, sarind in picioare.

Bell apuca bagheta din buzunarul robei si se aseza in fata verisoarei sale.
"-Calmeaza'te" sopti ea.
Lisa marai usor, dupa care chipul i se relaxa; parea atat de obosita si palida.
"-Va fi bine" murmura Bell, punandu'i o mana pe umar.

**Scarlett Soul** · 30 Jan 2011, 00:15

"De ce mai vrei sa-ti aperi secretele atat ?", am izbucnit eu, urand faptul ca Lisa nu putea alege odata ce vroia. Ma atata ca are un secret, iar apoi nu mi-l spunea. Wow, cat de clasic !
"Pentru ca e ceva intim ... ceva doar pentru mine.", imi raspunse Lisa, calma si precauta.
"Oricum stiu ce esti . Ascunde-te doar de adevarata ta identitate, adevarata ta natura. Oooo cata placere sa ma privesti nu-i asa ? Nu te trec fiorii pe sira spinarii ... sau a trecut ora mesei ? ", am intrebat eu luand o postura cat mai serioasa.
Am vazut nonsanta in acea privire inocenta, am vazut diavolul ce se ascundea in spatele ingerului fara aripi. Am vazut-o pe adevarata Meredith Granger.
"Oooo deci am dreptate. Esti hmmmm ... vampir ? Meredith Granger vampir ??? Hmmm dragut. Gresesc cu ceva ?", am intrebat-o incet, precum o soapta de moarte in plina noapte. Vroiam sa auda teroarea naturii ei, sau simta ca o domin si ca nu-mi era catusi de putin fica de ea, orica ar fi fost Meredith Granger.
M-am asezat. O pala rece de vant imi adie parul.

**Bell Evans** · 30 Jan 2011, 13:06

Bell se cutremura la auzul vorbelor lui Crystal. Aflase..ceva o daduse de gol pe verisoara sa. Dar nu stia ce. Iar acum, Lisa parea terifiata. Simtea teama ei crescandu'i in suflet..simtea cum fiecare respiratie ii devine mai pronuntata. Si era pe cale sa izbucneasca.

"-Deci am dreptate" suiera Crystal.
Lisa tacu; Bell insa isi ridica privirile si o invalui pe cercetasa intr'o cautatura rece.
"-Acum esti multumita?" intreba ea.
Crystal ridica din umeri.
"-Mi'e indiferent" spuse ea.

Dar Lisei nu ii era indiferent; si Bell stia asta mult prea bine. Verisoara sa se chinuise ani de'a randul sa pastreze aceasta taina, neimpartasind'o decat ei. Nici macar parintii nu stiau. Doar Bell o stia; doar ea aflase ca Lisa fusese transformata intr'una din creaturile intunericului. Si jurase sa pastreze secrete pentru totdeauna.

**Scarlett Soul** · 30 Jan 2011, 14:08

"Si nu o voi spune. Nimanui", am sfarsit eu, redevenind persoana hotarata si serioasa de mai devreme.
Bell ma privi pret de o clipa si imi admira stapanirea de sine. Stiam asta, caci ochii cercetasei tradau ura, dispret pentru ca aflasem secretul Lisei, dar si surprindere.
"Urasc doar tot teatrul asta. Stii cum se zice :
Viata noastra ! ... Intri pe o usa, iesi pe alta . De poti face un bine cat treci prin incapere ... e mare lucru. "
Apoi m-am ridicat incet si m-am dus spre Lisa, fara nici un menajament pentru natura sa. Am inaintat incet si i-am prins mana, dar ea si-o trase inapoi,inca neintelegand cine eram de fapt.
I-am prins din nou mana si i-am strans-o cat de tare am putut, desi stiam ca era mult mai puternica. Apoi am fortat-o sa se uite-n ochii mei.
"Stii cine sunt ? Nu stii, nimeni nu stie. Sunt un om, dar nu un om oarecare.Am si eu puterile mele, puteri pe care putini oameni le identifica cand sunt aruncate asupra lor.", i-am soptit incet, lasand o noua pala de vant sa ma adie, vazand ca Lisa incepea sa se crispese.
Am oftat incet, dar nu m-am indepartat. Chiar vroiam sa stie ca nu imi era frica de ea si ca o respectam.
"Stii Lisa. De ce trebuie sa fie asta un blestem ? De ce trebuie sa privim asa ... ?
E o binecuvantare, nu un blestem ! Iar cat despre mancare ... ei bine, oamenii tot omoara animelele ca sa le manance, deci nu ai de ce sa te simti complexata de ceea ce esti."
Am incheiat hotarata, panand accent pe fiecare silaba :
"Poti avea incredere in mine !", apoi m-am intors cu spatele asteptand sa vad cum aveau sa reactioneze.

**Violet Wilson** · 30 Jan 2011, 14:15

Lisa isi retrase violent mana din stransoarea puternica a lui Crystal; stia ca nu trebuie sa se enerveze, pentru ca atunci ar fi iesit la iveala adevaratul monstru ce ii stapanea fiinta in adancul sufletului sau..adevarata Lisa, pe care se chinuia atat de puternic sa o ascunda.
Nu vroia ca oamenii sa afle ce e; nu vroia sa fie urata, aratata cu degetul. Pentru ca stia ca asa avea sa se intample. Era in natura umana sa respinga creaturile ciudate, care nu sunt asemenea lor. Stia ca e diferita; inca din acea noapte, in care fusese transformata. Iar prima persoana la care alergase sa ii povesteasca ce a patit fusese Bell.
Numai in ea avuse incredere; nici macar parintilor nu le spuse. Nici macar fratelui sau mai mare, Jeremy; nu putea sa aiba incredere in oameni..chiar daca erau cele mai dragi fiinte din viata ei.
"-Poti avea incredere in mine" spuse Crystal, cu o voce senina. Se intoarse cu spatele la ele, asteptand probabil un raspuns.
De cate ori nu auzise aceste cuvinte..de cate ori nu simtise pedeapsa care se abatuse asupra ei, pentru ca avusese incredere in oameni. Cum putea acum sa isi incredinteze cel mai de pret secret unei..necunoscute? Pentru ca in ciuda faptului ca Bell o cunostea, pentru ea, pentru Lisa, numele de Crystal Shirley nu reprezenta nimic.
"-Va fi bine" spuse Bell, ragusita.
Cum putea sa fie bine? Ea chiar nu intelegea. Daca cercetasa isi dadea drumul la gura, Lisa era pierduta. Spera doar sa nu mai spuna nimanui. Se ridica de pe pamantul umed si ofta. Ii puse o mana rece si palida pe umar lui Crystal, si zambi slab.
"-Am incredere in tine; vreau sa am incredere, si sper sa pot" spuse ea, incet.

**Scarlett Soul** · 30 Jan 2011, 14:35

"Bun pentru ca daca nu aveai atunci nu stiam cum sa-ti mai pot dovedi .", i-am spus eu chicotind. Vazand ca era momentul sa ne detasam putin mi-am relaxat umerii si mi-am ridicat privirea din pamant. Simteam totusi o oarecare coarda care nu ma lasa sa rad mai mult.

"Vreau sa intelegi ca eu nu stiu cine esti. Vreau sa stii ca nici tu nu stii, dar numele nu conteaza. Conteaza ceea ce sunt si cum sunt, iar eu nu sunt ca toti ceilalti care iti spun ca stiu cat de greu iti este. Eu nu-ti spun asta pentru ca chiar nu stiu cat de greu iti este,pot doar sa-mi inchipui.", am incheiat eu monologul, simtindu-ma epuizata, dar multumita in cele din urma.
In toata acea harababura un lucru era cert : Toti suntem diferiti, dar fiecare in felul lui.

"Stii cum mi-am dat seama de natura ta ?", am intrabat-o cu un zambet micutin coltul gurii.
"Spune-mi ...", recunoscu Lisa infrangerea.
"Adevarul este ca si soarele. Poti sa-l ascunzi o vreme, dar nu dispare !"

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul « Previous 1 … 3 4 5 6 7 … 9 Next » //  / Old Friends

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul
« Previous 1 … 3 4 5 6 7 … 9 Next »
/ Old Friends