Darkmark RPG Forum
/
Hogwarts
/
Imprejurimile Hogwarts-ului
/
Lacul
/
Old Friends
|
Old Friends
|
|
02 Feb 2011, 13:16
Post: #31 |
|||
|
|||
|
"Dragostea e ca o floare
Ce se naste s-apoi moare ...", i-am spus eu intreptandu-mi privirea in alta parte. Nu vroiam sa-i intalnesc ochii, caci ma putea citi prea bine si stiam ca avea dreptate. Daca nu iubeai erai cumva pierdut, caci nu avea cine sa te mangaie, sau sa te trezeasca dimineata ... erai doar tu cu tine insati. 'Cat de trist sa fi singur si parasit. Cat de sadic sa vezi cum altii se iubesc si sa nu te poti bucura pentru ei.', mi-am soptit eu mie, fiind sigura ca vorbele mele nu erau inteligibile. O prapastie uriasa se crease in mine. Demonii mici veneau sa se adaposteasca la umbra suferintei mele. Ingerii isi pierdeau aripile si se rugau deasupra prapastiei, dar eu nu puteam face nimic, doar muream incet - incet. In fiecare zi mai slaba si mai slaba si mai slaba, desi stiam ca odata avea sa vina acel timp cand voi rasari din propria cenusa si ma voi inalta bland spre cer, taind orice suflu si orice mirare. Dar acum, cand ma uitam in oglinda zambeam. Zambeam ... si ce daca zambesc ? Zi de zi o fac, si zi de zi plang si zi de zi sufar si zi de zi privesc cum sperantele sunt tot mai subtiri si mai abrupte. "Spune-mi ce culoare are oglinda ? Spune-mi cat e de greu nisipul ? Spune-mi unde mi-e sufletul ?", mi-a dus vantul vorbele patate cu tristete spre Bell. Eram praf si pulbere, apa si foc, picaturi de cioburi sparte. Now, it's my turn
![[Image: 10glirl.gif]](http://i50.tinypic.com/10glirl.gif) ![[Image: 15z4mya.gif]](http://i45.tinypic.com/15z4mya.gif) ... to torture you. |
|||
|
|
04 Feb 2011, 11:33
Post: #32 |
|||
|
|||
|
Mereu urasem sa vad cum oamenii ma imbratisau cand plangeam, sau imi spuneau prin absurd ca totul o sa fie bine, sau efectiv traiam la mila lor. Acest lucrur trebuia sa inceteze aici si acum.
"Bun. Sunt bine, chiar.", am asigurat-o eu, dandu-i semnalul ca nu mai trebuia sa-si faca griji pentru mine. Nu-mi raspunse, dar in ochii ei vedeau acel firisor palid de neincredere. Era chiar acolo de fiecare data cand se uita la mine. Era exasperant, dar adevarat, caci chiar nu eram bine.Si se parea ca pana si Bell stia asta. "Care este problema ta de-o viata. Haide cred ca este momentul adevarului.", i-am soptit eu increzatoare. "Este ..." incepu ea, dar vorbele i se pierdura in vant, duse undeva departe, pe aripi desarte, pe luna indoielnice, si de pamant potrivnice. Now, it's my turn
... to torture you. |
|||
|
|
|
04 Feb 2011, 12:29
Post: #33 |
|||
|
|||
|
Cercetasa tacu pentru cateva minute; nu stia exact ce ar putea spune. Stia care era problema ei majora; dar nu era prea sigura ca era bine sa o dezvaluie. Nu era genul care sa spuna mereu ceea ce simte. Ura oamenii care veneau langa ea si ii spuneau ca stiu cum se simte..ca totul va fi in regula..ca timpul vindeca tot. Nu era asa. Timpul nu vindeca niciodata pe deplin.
Scutura usor din cap, privind lacul; apa tremura usor in bataia vantului, iar Lisa statea chiar pe malul sau. Parea pierduta in ganduri la randul sau. Intoarse capul si intalni privirea verisoarei sale; zambi trist, iar Bell facu acelasi lucru. Stia ca probabil se simtea groaznic; poate ii era si sete. Chipul palid se intoarse spre oglinda apei, iar Bell alunga acel gand. "-Lipsa de incredere in mine" sopti Bell. "Asta e cea mai mare problema a mea; de cand ma stiu, m'am subapreciat. Si nu doar in ceea ce priveste aspectul fizic. Nu pot sa ma plang din punctul asta de vedere, desi as avea mici nemultumiri si acolo. Ma simt..ca o ratata cateodata..nu stiu exact de ce..dar neincrederea in propria persoana ajunge sa te distruga la un moment dat" marturisi ea. Crystal tacu. "-La tine? Care e problema ta..majora?" intreba cercetasa, cu o urma de zambet in voce. |
|||
|
|
|
04 Feb 2011, 13:33
Post: #34 |
|||
|
|||
|
Lisa asculta tacuta conversatia celor doua; incerca sa se detaseze din atmosfera tensionata. Pentru ca nu ii facea bine. Stia ca are nevoie de liniste, ca sa nu rabufneasca.
Iar cele doua prietene aveau nevoie de intimitate, la randul lor; poate nu vroiau sa discute lucruri personale de fata cu ea; asezata pe malul lacului, isi privea expresia palida in strafundurile neclintite ale apei. Era atat de palida in lumina lunii, incat puteai sa o confunzi usor cu o stanca; hainele erau cele care o dadeau de gol. Stia ce inseamna asta si ofta incet. Trebuia sa se hraneasca. Si asta repede. Intoarse capul spre Bell cand simti ca e privita; nu putu sa nu observe sangele pulsand vioi in artera de la gat. Simti cum veninul ii umple intreaga gura, dar intoarse capul si incerca sa se concentreze pe valurile apei. Nu putea sa'si atace verisoara. Nu dupa ce o acceptase asa cum e si nu o respinse. Ii pastrase secretul, si fusese langa ea in momentele critice. Nu putea sa'i faca rau..nici ei si nici lui Crystal. # Violet Wilson It's a basic truth of the human condition that everybody lies. The only variable is about what. ![[Image: 30auzjs.png]](http://i39.tinypic.com/30auzjs.png) Don't get my personality and my attitude twisted, because my personality is me and my attitude depends on you. |
|||
|
|
|
13 Feb 2011, 02:11
Post: #35 |
|||
|
|||
|
'Cat de frumos ma priveste Lisa.'am realizat eu, chicotind, evident nedand nici o explicatie. Totusi eram amuzata, desi stiam ca situatia era una critica, uneori consideram ca era chiar bine sa faci haz de necaz.
"Lisa, du-te sa ..., doar du-te ! Secretul tau este ... este acolo unde trebuie sa fie, incuiat intr-o cutiuta din care nu are scapare, pentru nimeni si nimic, nici macar pentru gandurile mele razlete." Vocea mea era una calma si ca de obicei cand vroiam sa fiu ascultata mainile-mi erau incrucisate, dandu-mi un aer autoritar, asa cum speram ca fata nu avea sa ma refuze. Stiam ca intr-adevar avea necesitatea aceasta, de a se hrani si era si normal, [strike]o intelegeam[/strike] .... incercam sa o inteleg. Asteptam sa plece, sa-mi simt inima usurata, sa vad ca in sfarsit avea incredere in mine si ca nu credea ca in fiecare moment cand era absenta eu aveam sa-i destainui secretul, precum brutarul painea calda. Intelegeam toate aceste lucruri legate de secrete si stia si mai bine cum este sa ti se dezvaluie unul, asa ca nu aveam de gand sa scot un sunet, dar intrebarea era : Lisa avea sa ma creada vreodata ca ii sunt fidela ? Uneori vroiam atat de tare sa le arat oamenilor o particica cat de mica din gandirea mea, ca sa nu mai trebuiasca sa dau explicatii ori sa demonstrez. 'Insa uneori e atat de bine sa ai un loc spiritual doar al tau. Mintea mea este singurul loc in care ma pot retrage fara ca cineva sa observe sau sa-i pese vreun pic. Si chiar adoram lucrul acesta, insa sa traiesc doar in visele mele nu era posibil, asa ca in fiecare dimineata apa rece ma trezea spunandu-mi ca am o noua zi de trait, una reala, nu doar basme si povesti de speriat copii, nu doar vise cu un sfarsit frumos, dar nesfarsit.', m-am gandit eu, impingand orice alta preocupare deoparte. "Sfarsitul nu are sfarsit si nici mintea o locatie anume." mi-au tasnit cuvintele pe gura, asternandu-mi-se pe buze si ingreunandu-le. Now, it's my turn
... to torture you. |
|||
|
|
|
13 Feb 2011, 12:30
Post: #36 |
|||
|
|||
|
Bell clatina usor din cap, privind in jur; Lisa se ridica incet, indreptandu'si pasii spre Padurea Interzisa. Mai privi o data inapoi, dupa care incepu sa fuga; silueta parea atat de rapida, fumurie, in intunericul serii. Ca o adevarata pradatoare, insetata dupa prada sa..probabil adulmecase deja ceva, din moment ce grabi pasul intr'atat incat se pierdu din privirile celor doua.
Cercetasa se intoarse spre Crystal, zambind. "-Stii..mi'a facut bine discutia asta" sopti ea. Crystal isi ridica incet privirile spre chipul ei; probabil era la fel de palida ca de obicei. "-Ma bucur ca am fost de ajutor" remarca aceasta, incet. "-Mereu vei fi" ofta Bell. Crystal paru putin dezorientata. "-Sa nu te schimbi..niciodata" murmura Bell, dupa care se ridica. Crystal o urma; pasii lor se pierdeau prin nametii de zapada, lasand urme argintii. Lumina slaba a lunii le invaluia intr'o aura sidefie, aproape ingereasca. Cu un mic zambet pe buze, cele doua au ajuns la intrarea in castel si au privit inca o data in urma. "-Nu trebuie sa privesti in trecut..cel mai bine e sa infrunti realitatea si sa dai piept cu viitorul" sopti Crystal, meditand. Bell zambi.. OOC: Topic Closed! |
|||
|
|
|
21 Feb 2011, 17:54
Post: #37 |
|||
|
|||
|
Raizen:
360p Cercetasi Closed. |
|||
|
|
« Next Oldest | Next Newest »
|