Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul
« Previous 1 … 3 4 5 6 7 … 9 Next »
/ Old Friends

**Violet Wilson** · 30 Jan 2011, 14:40

Lisa isi atinti privirile spre chipul fetei, dar nu putu observa decat o pace sufleteasca, ce i se intindea incet incet in toata fiinta. Cum putea fi cineva atat de calm, intr'o situatie ca asta?
Realiza ca era diferita; la randul sau, Crystal, se distingea din multimea de oameni prin ceva special. Dupa cum spusese chiar ea..toti eram deosebiti, in felul nostru.
Bell ofta, iar Lisa se intoarse brusc spre ea. Trebuia sa isi controleze miscarile, pentru ca daca incepea sa alerge prea repede sau sa faca miscari prea bruste, putea da usor de banuit.
"-Oftezi, Bell, pentru ca stii ca si tu ai un secret" spuse Crystal, privind cerul instelat.
Lisa mormai ceva, si ingenunche langa verisoara sa. O privi pret de cateva secunde, analizandu'i paloarea fetei si vinisoarele subtiri de la gat.
Scutura usor din cap si se indeparta; nu putea sa faca asa ceva. Nu verisoarei sale. Nimanui, daca statea sa se gandeasca.
Dar era atat de greu sa traiesti doar cu sange de animal; nu se simtea niciodata satula..niciodata fericita pe deplin..niciodata implinita.

**Scarlett Soul** · 31 Jan 2011, 23:32

O priveam pe Lisa realizand cat de greu era sa vietuiasca altfel intr-o lume plina de prejudecati, de oameni rai si de ugigasi de suflete. Nu stiam cum se simtea pentru ca nu aveam cum, pentru ca natura ei nu era ceva trecator, era pur si simplu un risc pe care si-l asumase, iar acum avea sa si-l asume iar si iar si iar, pana in veci.

"Esti bine ?", am intrebat-o pe Lisa, tresarind involuntar.
"Da ...", spuse ea ezitand, inca vazandu-i-se o usoara teama in coltul ochiului.

Era atat de usor sa-ti dai seama ca-i era frica. Teama era ca avea sa moara din cauza unei persoane afurisite care-i descoperise secretul si ii sabotase cumva teritoriul. Ma simteam groaznic si totusi implinita, caci tocmai ii demonstrasem ca in lumea asta de monstii exista si demoni nu atat de rai, demoni buni, as putea spune.

"Bell, de cat timp tii secretul asta in tine ?", am intrebat-o aspru, asteptand sa izbucneasca. Vroiam sa urle, sa se descarce, caci nimic nu tine pana la nesfarsit.
"Pana si Superman a luat o pauza ! Pana si zilele frumoase se transforma in furtuni ! Pana si viata ia sfarsit !", i-am spus eu ultimele cuvinte, vazand cum se infierbanta. Capata o culoare rozalie. Acum trebuia sa astept ca vulcanul sa izbucneasca in sfarsit, caci dupa aceea avea sa se refaca ... si avea sa-i fie mult mai bine.
"Numai atat poti ?",am atatat-o eu ca pe un copil la o ciocolata.

**Bell Evans** · 31 Jan 2011, 23:38

Bell o privi pe Crystal, cu o oarecare nelamurire; era atat de obisnuita sa se inchida in ea, cand nu avea pe cineva cunoscut in jur cu care sa vorbeasca, incat nici nu mai realiza cand treburile se complicau. Iar in situatia de fata, Lisa parea foarte afectata; atat de afectata, incat Bells isi uitase propria durere pentru a'i fi ei alaturi. Si sa fim seriosi, ce se putea compara cu faptul de a fi transformat in vampir..si asta fara voia ta? Nu exista o pedeapsa mai mare..

"-Nu explodez, Crys; sunt foarte calma de felul meu" spuse Bell, zambind.
Si era adevarat; lucrurile pentru care se consuma atat deveneau in cele din urma insignificante. Si din nou, antrenamentul. Ii placea sa isi petreaca timpul singura; pentru ca cei pe care ii iubea o paraseau..de fiecare data cand ii era greu, cele mai importante fiinte din jurul ei dispareau. Si se intorceau cand lucrurile erau deja rezolvate..cand toate cuvintele deneau de prisos, iar compatimirea lua locul afectiunii. Si atunci prefera sa nu spuna nimic, pentru ca nu vroia sa fie privita cu mila.

"-Haide. Sa fim seriosi" mormai Crystal.
"-Sunt foarte serioasa" ofta Bell.
"-Dar cum faci fata? Cum rezisti?!" intreba cercetasa.
"-Asa bine; m'am obisnuit..soarta ne face pe toti sa acceptam unele lucruri, chiar daca ne e greu la inceput..sau spunem ca e imposibil. Resemnarea e cheia tuturor" murmura Bell, cu un zambet mic pe chip.

**Scarlett Soul** · 01 Feb 2011, 00:02

"Tocmai asta este. Timpul si probabil soarta m-a invatat sa nu mai urlu, sa nu mai reactionez si sa privesc spatele cartilor pe care le jucam. Sa vad adevarul si atunci nimic nu ma poate rani, insa asta chiar e o problema. Daca nu reusesti in nici un fel sa te exteriorizezi, atunci o parte din tine moare, atunci odata ce te vei exterioriza sufletul tau aproape va muri din cauza furiei. "E mult prea periculos. Viata e la fel de periculoasa, dar tot o iubim. Nu-i asa ?", imi raspunse Lisa, ridicandu-si capul.

Acum, doar acum stiam ceea ce gandea : Nu mai este timp de plans si de mila. Trebuie sa ma ridic, sa-mi cauta prada si sa traiesc, caci altfel voi cadea si nu ma voi mai putea ridica vreodata.

"Stiu cum e Lisa, sau cel putin intuiesc, insa tine minte : Ceea ce nu te omoara, te face mai puternic ! "i-am spus eu, fara nici o ezitare in glas.
"Bell.", am inceput eu, lasand fraza neterminata. M-am gandit o secunda pentru a putea continua :
"Toti suntem diferiti, dar oarecum toti suntem aceasi, fiindca de multe ori oamenii spun ca ma cunosc, dar de fapt ce stiu ei despre mine ? Imi stiu numele, varsta. Si ce ? Cui ii pasa ?",am accentuat eu ultimele cuvinte, dezvaluind o durere mai profunda decat o lasasem ultima data. Se pare ca am uitat sa ma mai uit ce dainuieste sub pansament.

**Bell Evans** · 01 Feb 2011, 00:10

Bell zambi trist; intr'adevar. Cui ii pasa cu adevarat de tine? Pentru ca lingusitori gaseai la tot pasul, admirandu'te in batjocura si spunandu'ti cat esti de buna. Rare erau persoanele care spuneau exact ce gandeau..care nu se rezumau la a spune cat esti de bun..ci mai spuneau si ce poti face ca sa fi mai bun de atat. Unele fiinte gandeau atat de diferit fata de propriul ei mod, incat ii clasifica facand parte din cealalata extrema..exact opusul ei.

Stia ca intr'o zi avea sa cedeze; avea sa cada..sa nu se mai ridice niciodata. Dar acea zi era departe. Pentru ca trecuse prin atat de multe suferinte, si invinsese atatea obstacole, incat devenise puternica; mai puternica decat si'ar fi inchipuit vreodata ca va putea ajunge. Vremurile cu mica Bellyshor, speriata si panicata din orice nimic se risipira precum un fir de fum in vant. Acum se nascuse o noua ea.

Nu era diferita; nu se schimbase in rau..nu judeca oamenii dupa aparente, nu avea prejudecati. Incerca doar sa nu ii pese..sa lase ce e rau in urma, si sa priveasca mereu inainte. Moartea lui Hayden o facuse sa vada lucrurile intr'o cu totul alta lumina. Iar ranile vechi se deschisera din nou, de data aceasta mult mai dureroase. Si totusi..reusise sa se ridice..printre lacrimi si suferinta, era din nou in picioare. Dupa mult, mult timp. Si avea sa lupte..sa ramana asa. Pentru ca nu avea nevoie de mila nimanui. Se descurcase de atatea ori singura, incat stia ca nu are nevoie de cei dragi; dar nu ii indeparta, pentru ca nu vroia sa'i raneasca.

**Scarlett Soul** · 01 Feb 2011, 00:34

"Atunci cand ai ajuns in cel mai josnic punct al infernului, doar atunci te vei regasi cu adevarat. Doar atunci vei realiza ca pana atunci ai trait din minciuni si prieteni de mult apusi. Atunci vei stii ce vrei si vei zbura mai presus decat intreaba bolta cereasca, caci nu vei mai avea ce pierde.", am soptit la fel de incet cum o facusem de fiecare data cand spuneam ceva important. Daca cineva vroia sa ma auda, nu avea decat sa ma asculte.

"Stii Bell ... E atat de greu sa supravietuiesti printre oameni falsi, dar nu ai ce face, fiindca pentru a-ti croi drumul ai nevoie de ei. E atat de greu sa inchizi ochii in fata prostiei, sau sa taci atunci cand ai vrea sa urli la ei. Dar peste ani si ani stiu ca vor fi doar niste pete negre pe existenta mea. Niste pete pe care le voi sterge una cate una.", am continuat eu sa-mi dezvalui sufletul interminabil.

M-am asezat din nou, ca de fiecare data cand trebuia sa ma gandesc la toate acele cuvinte pe care le spuneam de undeva unde nu putea ajunge nimeni, undeva unde imi gaseam refugiul si-mi ridicam zidurile. Sufletul meu gazduia toate aceste camere interzise : Prietenie. Iubire. Suferinta. Viata. Confuzie. si Melancolie .
Nu multi ajungeau intr-adevar sa deschida aceste usi fara de broasca si cheie. Atat de mult sufereau in fata lor, cautand sa patrunda inauntru incat uneori ii lasam, dar cei care odata intrau ... nu mai ieseau niciodata. Erau blocati intr-una din cele multe seife ale inimii mele. Fara Broasca si fara cheie. Far' de scapare.

"Bell. Spune-mi un lucru. Un singur lucru care te reprezinta." , am soptit eu din nou, vazand ca Bell nu tresarea. Noua Bell devenise mult mai puternica, iar acum incepeam sa o observ si eu.

**Bell Evans** · 01 Feb 2011, 00:41

Un lucru care sa o reprezinte; erau atat de multe lucruri care sa o reprezinte. Nu putea alege doar unul..era afectiunea pentru ceilalti..faptul ca nu avea incredere in sine..poate acea pasiune pe care o dezvoltase pentru citit si plimbari lungi, prin ploaie. Zambi..isi aminti cat de mult ii place sa se plimbe prin ploaie. Era si acel proverb, care spunea ca e frumos sa te plimbi printre stropii reci pentru ca nimeni nu iti vede lacrimile. Insa ea nu plangea in ploaie; gasea inutil acest lucru. Prefera doar sa se gandeasca, si sa'si priveasca intreg corpul cum este invaluit de atingerea delicata a picaturilor mici de apa.

"-Iubirea.." sopti ea brusc. "Asta e lucrul care ma reprezinta".
Un singur cuvant..cu o insemnatate atat de mare; iubea, era iubita. Si nu si'ar fi inchipuit lumea fara acest sentiment. Care in ciuda faptului ca te purta pe aripile fericirii, atunci cand disparea, sau incepea sa se degradeze, te abandona in infern, facandu'te sa regreti fiecare soapta de iubire sau fiecare sarut. Dar cu toate astea..dragostea era ceva vital. Cel putin pentru ea.

"-Probabil te intrebi de ce nu am zis prietenia" sopti Bell, zambind. "Prietenia e o dragoste nemarturisita..pentru ca atunci cand esti prieten cu cineva, nu ii spui Te iubesc!..nu ii spui cat de mult inseamna pentru tine cu aceleasi sentimente pe care le dezvolti pentru cineva fara de care nu ai putea trai; pritenie este si ea foarte importanta..dar nu ai putea sa fi prieten cu cineva fara sa'l iubesti. La fel cum nu ai putea sa iubesti pe cineva, fara sa il ai ca prieten. Sunt doua lucruri care se intampla reciproc; si nu pot exista unul fara altul" marturisi ea.

**Scarlett Soul** · 01 Feb 2011, 00:56

"Iuberea e un viciu. Iubirea e o placere. Iubirea e un infern. Iubirea ... este flacare pe care zeii o admira la muritori. ", am incheiat eu, desi raspunsul complet era doar in minteam mea.

'Iubirea - singura poarta care facea trecerea de la infern la rai. Singura care-ti permitea transpunerea sentimentelor intr-un corp strain.', mi-am incheiat eu gandul, nelasand-o pe Bell sa-l auda.

Inca nu ma miscam si nu aveam de gand sa o fac prea curand, caci odata ce iubeam realitatea, ma tineam atat de strans de ea, incat nu o lasam sa avanseze. Iubea acea discutie si incet - incet realizam ca chiar aveam nevoie sa vorbesc cu cineva si sa spun ceea ce simt, desi nu in totalitate. Mi-am trecut usor mana prin par, simtindu-i mireasma calduta si catifelata.

"Dar tu, pe tine ce te reprezinta ?", ma intreba Bell, reactie la care ma asteptasem in cele din urma.
"Lupul.", am raspuns eu simplu, desi cuvandtul acela simplu ma ducea cu gandul la o mie si una de alte lucruri, de nopti nedormite, de tot ceea ce-ti doreai.

Lupul era singura fiinta care murea daca iubirea lui era risipita, daca partenerul sau de viata murea, atunci statea alaturi de el si in cele din urma sfarsea prin aceasi soarta. Lupul era un supravietuitor de zi si noapte, de caldura si ger, dar nu si de iubire.
Era singurul animal in care vroiam sa ma reincarnez, daca aveam sa o fac vreodata. Era un vis si o truda.

"De ce ?", evolua cercetasa discutia.
"Pentru ca isi are propria cale. Si nu da in spate de la nimic. Pentru ca stie intotdeauna in care lume sa se piarda."

**Bell Evans** · 01 Feb 2011, 14:29

Bell zambi; nu se gandise niciodata la sacrificiul pe care il faceau unele fiinte pentru persoana iubita. Era ca si cum viata lor se incheia in momentul cand sufletul sau pereche inceta sa mai traiasca. Si intr'un fel, era logic; o data ce jumatatea ta din inima, pe care o daruisesi partenerului, inceteaza sa mai bata, era firesc sa te stingi incet, la capataiul celui iubit.

"-Doare sa iubesti" sopti Bell.
"-Cineva spunea odata ca iubirea e asemenea unui trandafir - e atat de bine sa te pierzi in dulceata petalelor sale, dar atunci cand dai de spini, realizezi de fapt cate sacrificii trebuie sa faci; si cat de mult doare sa fi indragostit si sa suferi din dragoste" remarca Crystal, zambind.
Era atat de adevarat; fiecare lacrima ce se pierdea pe obrazul de alabastru reprezenta rodul unei suferinte. Fiecare oftat, fiecare zambet, toate erau rezultatele iubirii.

Nu puteai trai fara sa iubesti; pentru ca era in natura noastra, de oameni, sa ai pe cineva la care sa tii..fara de care sa nu poti trai. Un om care nu iubea, era ca un trandafir uscat, care nu avea parte de apa bine-facatoare, sau de mangaierea plapanda a razelor de soare.

**Bell Evans** · 02 Feb 2011, 12:19

Cercetasa putea simti durerea din vocea lui Crystal, dar cu toate acestea, nu facu nimic; se simtea ea, la randul sau, prabusita. Cazuta pe pamantul umed, ce fremata a primavara, chiar daca era miezul iernii. Nu stia ce trebuie sa faca; vroia sa'si revina, dar in acelasi timp era atat de bine sa stea acolo..sa'si planga durerea si sa guste fiecare lacrima ce'i aluneca pe obraz.

Era greu; stia asta. O stiuse inca de cand venise pe lume. Intreaga fiinta umana e un robot, care trebuie sa lupte; o marioneta, programata sa invinga totul. Sa respire, sa traiasca, sa creasca..iar apoi, sa moara. Si ajungeai sa te gandesti - de ce mai luptai? Ce rost avea sa duci o viata mizerabila, lipsita de dragoste, sau afectiune? Mai bine lasai totul in urma, si incercai sa te schimbi..sau mai bine treceai in nefiinta.

Bell ofta; se simtise slaba de atat de multe ori, incat acum era ceva normal. Dar ceva in interiorul sau ii spunea ca e puternica.. Se schimbase, si asta ii facuse bine. Acum era puternica..Acum era momentul cand trebuia sa se ridice, sa lase suferinta ei la o parte, si sa incerce sa o aline pe cea a lui Crystal.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul « Previous 1 … 3 4 5 6 7 … 9 Next » //  / Old Friends

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul
« Previous 1 … 3 4 5 6 7 … 9 Next »
/ Old Friends