Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa

1 2 3 4 5 … 8 Next »

/ Past and Present Dangers

Ema ofta delicat. Isi ridica usor mana si inlatura lacrima de pe obrazul lui Vivienne. Ii zambi incutajator.
" E in regula. Stiu ca e derutant pentru voi..."
Si se opri. Era pe cale sa spuna ca era la fel de derutant si pentru ele, iar ele erau adolescente in toata firea. Asa ca trecu cu vederea acest mic detaliu. Nu trebuia sa le agite si pe fetite degeaba.
Dadu sa se ridice, insa Grace o stranse de picior. Ema o privi uimita, urmarind in tacere cum fata isi intinde usor mainile spre ea. O prinse pe Soimeanca de gat, varandu-si fata in denivelarea de deasupra claviculei Emei. Asta o facu pe adolescenta sa tresara, caci nasul lui Grace era rece. Respiratiile copilei erau ceva mai rapizi, in rest, parea destul de calma. Ema stia ca probabil lui Grace ii venea sa planga, insa isi mentinea demnitatea din orgoliu. Nu-i placuse de mic copil sa se arate slaba. Asa ca fetita folosea gatul Emei pe post de paravan. Soimeanca isi amintea de latura asta. Intr-adevar fusese asa candva, cu mult timp inainte de a-i permite lui Porrin sa-i dezvolte latura rece, necrutatoare. Grace mai avea multi ani pana cand sa inceapa sa se dezvolte intr-o fire obiectiva, gata sa ierte si gata sa ucida in acelasi timp.
Se intoarse sa-si ridice privirea spre Rose.
" Cumva, trebuie sa descoperim cine le-a adus aici. Apoi si de ce" murmura ea.

Daduse afirmativ din cap in semn ca intelesese ideea, dar totodata era constienta ca nu putea pur si simplu sa le intrebe pe fetite despre ce era vorba. Ceva se intamplase, ele venisera cu un scop in viitor. Si intr-un mod ciudat .. un scop nestiut de ele. Trecutul le-a adus in prezentul celor doua cu un motiv. Era evident ca ceva se intamplase sau avea sa se intample in acea noapte. Ei bine, un lucru era destul de grav: nu se putea folosi de Previziunile despre Viitor. Pur si simplu ii erau blocate in aceasta noapte puterile, cel putin in Padurea Interzisa, iar micutele nu aveau cum sa iasa din acel loc intunecat. Ciudat !

"Ema, ceva se intampla. Nu-mi pot folosi puterile mintale." , rostise Rosalie in soapta sperand ca cele doua fetite nu auzisera vocea Soimencei. De fapt .. ce putea sa faca prietena sa? Era clar ca depindea complet de magie, nu de ele.

Ema ingheta locului. Ce se intampla de o oprea pe Rose sa-si foloseasca puterile mintale? Se intoarse spre ea, privind-o cu ochi seriosi si ignorandu-le total pe cele doua fetite care priveau curioase spre ele. De ce nu functionau lucrurile cum trebuie.
O dezlipi pe Grace de ea si o forta sa stea locului. Ema se apropie de Rosalie, pozitionandu-se in dreapta ei. Pentru o clipa, nu zise nimic, inchizandu-si ochii si verificandu-si teoria. Era foarte constienta de micute, dar incerca sa-si elibereze mintea. Isi imagina ca era singura, ca apoi sa-si dea usor usor seama de ce era in jurul ei. O simtea pe Rosalie cel mai aproape, apoi pe copile... si o mica rezistenta. Ca o forta fara forma.
" Crezi ca e din cauza lor?" murmura Ema, deschizandu-si incet ochii. " Faptul ca ele sunt aici e atat de... atat de gresit! Incalca legile firesti. Poate ca asta creeaza o energie ce se opune exteriorului, rezistand in fata a tot ce incearca sa se contopeasca cu ea...."
Incepea sa o ingrijoreze ca cele doua erau acolo. Nu stia ce urmari va avea asupra timpului lor, desi citise o gramada de teorii. Ori viitorul lui Viv si al lui Grace era alterat odata cu trecutul lui Rose si al Emei, ori se crea o fasie de timp alternativa.

Daduse afirmativ din cap. Ii venise sa rada realizand ca in ultimul timp doar asta facuse cand voia sa spuna "da", insa era mult prea concentrata la ganduri pentru a mai da importanta si cuvintelor. Se uitase catre Ema si realizase ca teoria ei era destul de buna. Meditase putin asupra a ceea ce a spus si se pregatise sa isi spuna parerea, dar in soapta, pentru a nu le alarma pe cele doua fetite, care si-asa erau destul de suspicioase deja si putin agitate. Trebuia sa le linisteasca cumva.

" Da, din cauza lor nu putem iesi din Padurea Interzisa si nici nu imi pot folosi puterile, deci roaga-te numai sa nu fim atacate sau ceva. Ideea este ca daca noi vom iesi acum din padure ele se vor evapora pur si simplu, nu vom sti pentru ce sunt aici si pentru ce destinul ne-a reintalnit cu noi, cele mici, desigur. " Suna ciudat ! Totul! Tot ceea ce spunea parea fara sens.

Nu stia ce sa mai spuna. Ramasese fara cuvinte. Astepta numai ...Ce? Nu stia.

Ema ramase adancita in ganduri. Tot ce spusese Rose... Suna nebuneste, dar putea urmari cu usurinta logica vorbelor.
" Si in plus... " murmura ea, " ... nu putem permite ca ele sa se evapore pur si simplu, chiar daca ne primim sau nu raspunsul. Nu putem fii sigure ca ele se vor intoarce in timpul potrivit si in locul potrivit. Nu putem permite asta, mai ales cand nu stim cum ne va afecta pe noi"
Ema incerca sa-si imagineze ce s-ar intampla daca Viv si Grace nu ar ajunge unde trebuie. Asta, presupunand ca ar fi gasit o solutie de a le trimite inapoi. Poate ca Ema nu avea sa o mai intalneasca pe Rose si toata istoria ar fi luat un curs diferit. Nici nu se putea gandi unde ar fi ajuns ea daca nu o intalnea pe Rose la... aa... la... atunci cand...
Soimeanca isi inchise ochii, incercand sa se concentreze. Probabil ca era tare obosita daca nu putea sa-si aminteasca cand si in ce conditii o cunoscuse pe Rosalie Alden. Ii venea greu sa creada si se concentra mai mult asupra amintirilor. Oh, haide! Sigur stia cand o cunoscuse pe Rose! Ele doua fusesera impreuna in toata nebunia cu Porian. Nu... asta nu era bine... Porre... Pori.. Tipul ala. Era ceva pentru Ema si ceva pentru Rose. Facea cumva parte din neamurile lor, dar Soimeanca nu mai stia cum.
Isi deschise ochii, nelinistita. Isi privi prietena cu ochi mari, speriati.
" Rose, cum ne-am cunoscut?" intreba ea brusc.

Inchise ochii si scuturase din cap nevenindu-i sa creada. Ii deschise brusc fiind curioasa ce se intamplase. Ce Dumnezeu? Totul era pe dos. De ce Ema uita niste lucruri destul de importante? Adica totusi .. nu era vorba despre orice lucru minor. Ele erau ca surorile, deci era imposibil! Ei bine, trebuia sa recunoasca faptul ca nici ea nu mai stia exact, dar daca se straduia putin cu siguranta isi amintea. Da, desigur! Stia ea!

"Ne-am cunoscut in Expresul de Hogwarts. Cred! Cel putin asa tin eu minte. Da, asa a fost .. parca. De ce Dumnezeu era atat de confuza? Probabil fusese din cauza socului in legatura cu Ema. Ceva extrem de ciudat se petrecea. Parca pur si simplu incepea sa i se stearga memoria. Era clar ca trebuiau sa afle curand despre ce era vorba daca nu voiau sa o incurce urat de tot.

Sigur! Deci de aceea nu putea sa isi foloseasca puterile. Daca nu aflau rapid ce se intampla aveau sa li se stearga si memoria. Si daca nu rezolvau ce aveau de aflat in legatura cu ele mici probabil nu vor mai fi pe aici curand. Se infiorase la acest gand ...

Intr-un fel, o calma faptul ca Rose inca isi amintea. Pe de alta parte, se simtea un pic prost. Cum de uitase asa ceva? Si chiar daca acum stia, nu-si putea aduce in minte imaginile din Expresul de Hogwarts. De fapt, daca statea sa se gandeasca bine, nu-si aducea aminte destul de multe momente importante din primul ei an la castel. Stia ca era la Ochi-de-Soim, dar nu-si amintea sortarea. Si avea vaga senzatie ca facuse ceva inainte de... altceva.
Isi scutura capul si incerca sa se concentreze pe problema actuala. Poate ca lipsa asta de memorie era o dovada ca fusese supusa prea multor lucruri. Nu stia care erau alea, dar sigur trebuia sa fie asa. Insa nu se putea concentra. Respira mai alert si incepea usor sa se panicheze. Cum de uitase?! Nu, trebuia sa fie o explicatie. Poate ca nu avea ea o memorie grozava, dar sigur nu uita anumite lucruri. Nu cand venea vorba de cei dragi ei.
Se uita prin jur, fixandu-si intr-un final privirea asupra unei perechi de ochi verzi... Ochi ce o priveau inapoi cu curiozitate, analizand-o. Ochi confuzi, la fel ca ai ei. Ochi care parura la un moment dat sa se lumineze.
" Voi sunteti noi!" exclama Grace. " Voi sunteti noi din viitor!"
Ema isi dadu ochii peste cap. Frate, dar tare inceata era cand era mica! Nu-si amintea asta. Dar nici nu-i statea in caracter sa fie asa inceata in gandire. Pana la urma, era Soimeanca cu un motiv. Ochii ei se luminara de indata ce intelese la ce se referea Grace.
" Sunt ele!" ii spuse lui Rose. " Din cauza lor o sa uitam lucruri! Viitorul lor se rescrie!"

Ok! Stop,stop,stop! Trebuia sa deruleze inapoi pentru ca nu mai intelegea absolut nimic. Ce se intampla de fapt? Ele din trecut se temeau de ele din viitor sau invers sau si, si? Incepea sa o doara capul si stia ca asta la ea era un semn destul de rau. Ii era frica sa nu uite totul, o privise pe Ema in speranta ca va gasi ajutorul in ochii sau mintea sa, dar incepea sa realizeze cu destul de multa durere ca pur si simplu incepea sa uite tot mai multe. Totusi, avea sa incerce...

"Ema, ceva se intampla si despre orice ar fi vorba mie imi face extrem de rau. Nu ma simt bine. Incep sa am dureri de cap si doar stii .. ca la mine pot aparea complicatii. De aceea nu imi puteam folosi nici previziunile,vezi?" Se uitase disperata catre ea sperand ca intelesese ce voia sa ii spuna. Oare totul era atat de grav sau doar parea?

Ce avea sa fie in viitor? Sau .. intrebare intrebatoare: oare mai aveau sa aiba vreun viitor?!

Ochii Emei se marira in soc. O privi fix cateva clipe, dar intr-un final aproba usor. Intelesese. Informatia despre capacitatile lui Rosalie era mai proaspata. Inca nu disparuse. Ema intelesese, desi nu chiar din cuvinte. Insa fusese suficient sa se uite in ochii prietenei sale si sa se bazeze pe legatura dintre ele.
Isi duse mana la gura, incercand sa-si dea seama ce putea face. Inspira profund, scotandu-si bagheta de la curea. O ridica deasupra capului si murmura cateva cuvinte.
" N-ai voie sa faci vraji!" spuse Grace usor panicata.
" Taci, ciripitoare"
Ema ii taie vorba exact cum obisnuia Dawn, sora ei, s-o faca. Fusese mereu o lupta de vointa in care Soimeanca parea sa piarda constant. Asa ca stia ca asta o va face pe copila sa stea potolita o secunda, scufundandu-se in propriul orgoliu. Isi lasa mana jos, coborand odata cu ea bagheta.
" Hai sa incercam cu ceva distanta... Rose, stai unde esti!"
Se grabi spre cele doua fete, luandu-le de mana si ducandu-le in capatul diametral opus al poienii, deschiderii, ce-o fi.
" Stati aici" le murmura Ema celor doua si se intoarse alergand spre Rosalie. " Cum e? Vreo imbunatatire?"

Daduse suparata negativ din cap. Nu,nu,nu! Nu era bine deloc si nu era nici macar o imbunatatire, totul era pe dos. Cine a pus-o sa vina in aceasta noapte in Padurea Interzisa? Poate destinul .. Dumnezeule Mare! Nu degeaba se numea interzisa , ci cu un scop, pentru ca era intr-adevar asa. Isi daduse ochii peste cap pierzandu-si usor firea, insa apoi isi amintise ca trebuiau sa rezolve situatia, nu sa o inrautateasca. Facuse semn din mana intr-un gen .. lasa!

"Ema, nu stiu ce ne facem, dar nu merge nici asa. Trebuie sa ne gandim la o strategie, orice. Cred ca merita sa incercam tot ce ne vine in minte. In fond .. ce avem de pierdut? Absolut nimic. Ori ramanem la stadiul de acum , ori castigam si sper din tot sufletul sa fie varianta a doua. " , rostise Rosalie, dupa care isi daduse o palma mintala fiindca deja devia de la subiect si aburea total si complet aiurea! Ah! Nu o mai ducea mintea in acea clipa. O forta existenta in padure o facea sa se simta extrem de vulnerabila, ceea ce nu era bine deloc.