Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Marea Sala

« Previous 1 2 3 4 5 6 Next »

/ Petrecerea de Revelion

" - Hey! Wow! Iti sta foarte bine!" i-am zambit cu ochii mari.
Poate ca...
" - Pai... Cam da... Cantat..." am balmajit. Emotiile mi se urcasera in gat, acum ca eram capabila sa constientizez ce urma sa fac.
Mi-am scuturat capul. ' Nu te mai prostiiiiii! Ema, revino-ti!' m-am certat in minte. O sa iasa bine. Important este ca toata lumea sa se distreze.
" - Tu?" am intrebat-o pe Iz, aruncand emotiile pe jos.
Trebuia sa ma adun. Eram impreuna cu totii, urma sa ne distram. Ce ne trebuie mai mult?

• - Da, chiar aºa. O sã cânt ºi cu chitara, ºi la pian. Voce, chitara - voce, pian, ºtii tu. Ridicã din umeri, pãrând emoþionat. Sper sã nu mã fac de râs sau ceva de genul.
  
  κi trecu mâna prin pãr din nou, apoi se uitã ºi el la ºcenã, la pian. Avea sã interpreteze douã melodii la pian ºi douã la chitarã ºi avea sã ºi cânte. Era rãcit, dar spera ca nimeni sã nu-ºi dea seama, ºi se apropia ºi luna nouã, o combinaþie deloc perfectã. Îi zâmbi din nou Emei, apoi se uitã înspre ringul de dans - câteva persoane începuserã deja sã danseze. Oftã ºi se întoarse înspre fata din faþa lui, bucurându-se cã nu avea sã danseze, ºi zâmbi.
  
  - O sã cânþi ºi tu cumva? Sunt destul de curios ce vei cânta... Ce o sã cânt eu e surprizã. Îi fãcu ºtrengar cu ochiul apoi zâmbi.
  
  Se uitã înspre Dianne, ce pãrea puþin emoþionatã. κi plimbã privirile prin salã, uitându-se din nou la scenã ºi încruntându-se. Avea emoþii - prea multe emoþii - ºi spera ca lumea mãcar sã-l asculte înainte sã înceapã sã râdã sau ceva de genul. κi trecu mâna prin pãr din nou, gest pe care-l fãcea când era agitat, ºi din nou se uitã la Ema ºi o ascultã pe Isabelle, înainte de a da din cap afirmativ ºi de a spune, zâmbitor ºi sincer:
  
  - Chiar, rochia ta e deosebitã, Ema. Se uitã înspre Isabelle ºi întrebã, curios: Tu vei cânta sau ceva de genul?
  
  Privi absent înspre masa Cercetaºilor, ºi observã cã husa chitãrii sale ºi aceasta era încã acolo, în timp ce totul era gol în rest. Se întrebã dacã cineva avea sã mai vinã dintre Cercetaºi, sau dacã mai avea sã vinã mãcar un bãiat pe acolo. Nu avea chef sã fie singurul ºi sã fie asaltat de fete - deºi probabil ºi aproape sigur nu avea sã fie - ºi se simþea cam stânjenit în preajma fetelor. Nu le înþelegea. Bine, se simþea normal în preajma Emei, dar ea era prima care vorbise cu el. Se uitã, cu o sclipire de curiozitate în ochi, la Isabella, aºteptând-o sã rãspundã ºi între timp ce uitã la ceas.
  

- Da..., am zambit. Voi canta. Adica...stii tu...solo. Imi place sa creez cantece si ritmuri, etc.
Am zambit.
- Am vorbit cu Dianne si voi canta trei cantece. Nu stiu...adica voi astepta sa vad ce parere aveti...
O bucla imi veni in fata, insa am dus-o la locul ei.
"Tu nu poti sta nici macar 5 minute fara sa iti aranjezi parul?" ma intreba odata o prietena din Germania.

Ma pregateam pentru seara dintre ani.Pletele mele lungi,blonde si usor in valuri alunecau pe rochia aurie ce mi se potrivea perfect,as putea spune.In timp ce ma admiram, imi potriveam cerceii aurii asortati rochiei si incercam sa imi asez colierul la gat.In sfarsit eram gata.Coboram incet treptele din lemn,care,la atingerea pantofilor mei scartaiau incet.Pe masura ce ma deplasam auzeam din ce in ce mai mult zgomot.Cand am intrat in Sala Mare am zarit cateva persoane cunoscute,printre care si Dianne.Stiam ca Dianne impreuna cu Luna si-au ocupat timpul cu aranjarea acestei sali pentru ca noi sa ne simtim bine,asa ca am considerat ca ar fi necesar sa ma duc sa le felicit.M-am apropiat de ele,zicandu-le:"Sala este absolut superba!Ati depus o munca enorma aici si apreciez foarte mult acest lucru."Apoi,m-am intors pe varfurile pantofilor si mergeam spre Ema.Avea o rochie magnifica si trebuia sa stie si ea ce cred despre tinuta sa.

" - Multumesc..." am raspuns cu un ton usor gutural.
Am privit o clipa in jos, sangele inundandu-mi obrajii, observand cum imi miscam piciorul, facand faldurile rochiei sa tremure. Apoi am zambit cand Iz si-a dat bucla rebela la o parte.
" - Prinde-o sub o alta suvita. Functioneaza intotdeauna!" i-am zambit. " Abia astept sa va aud! Va fi minunat!"
M-am uitat zambareata la Blaine. Era un sentiment ciudat in ochii sai. Emotii? Stie sa cante, deci de ce... Buzele imi tresarira cand am realizat ce poate fi.
Am facut un pas in spate, cu grija ca miscarea sa nu atraga atentia.
" - Daca te gandesti la ce cred eu ca te gandesti..." i-am soptit cercetasului " ... te inseli amarnic. Va fi minunat!" m-am repetat." Simt asta, stiu asta."
Mi-am ridicat in gluma barbia, incercand sa imit o fata de cunoscator, si am zambit larg.
Cineva se misca langa mine. Era Isabelle de la Astropufi.
" - Buna! Arati extravagant!" i-am zambit sincer.

"-Multumesc foarte mult" am raspuns incantata.Abia asteptam sa vina toata lumea.Eram nerabdatoare sa inceapa petrecerea.Aveam si muzica live,iar cei ce urmau sa cante erau chiar colegii mei.Eram emotionata,insa nu stiu de ce.Nu urma sa cant eu,ci ei.Oricum,chiar daca nu ii cunosteam prea bine,eram sigura ca se vor descurca si eram convinsa ca vocile lor se puteau asemana cu trilurile pasarelelor.Eram convinsa ca Isabelle stia sa cante foarte bine.Distractia era pe cale sa inceapa,iar eu imi doream asta foarte mult.Cand ma gandeam ca la ora 12 noaptea tavanul Salii Mari avea sa ia forma cerului instelat,iar artificiile Incuiatilor urmau sa coloreze cerul cat era noaptea de lunga,nerabdarea era stapana mea.Eram insa trista ca noi,vrajitorii,nu putem arunca artificii in vazduh,pentru ca exista riscul ca Hogwarts sa fie descoperit de catre Incuiati.

OOC:Imi puteti spune Denisse,pt a nu ma incurca cu Isabelle Smith de la Viperini.

• " - Daca te gandesti la ce cred eu ca te gandesti..." îi ºopti Ema lui Blaine, care clipi," ... te inseli amarnic. Va fi minunat! Simt asta, stiu asta."
  
  Puþin încurcat, se uitã la Ema, care vorbea cu Isabelle - cea de la Astropufi - ºi apoi se gândi pentru câteva secunde. Apoi, îºi dãdu seama - sau poate cã - despre ce vorbise fata de la Ochi-de-ªoim. Faþa încruntatã i se destinse ºi zâmbi larg, prietenos, cum doar el o putea fate, iar mai apoi se uitã la Isabella de la Astropufi, ascultând distras conversaþia lor, cu mintea la ceea ce va cânta. Avea un plan fix în minte: avea sã cânte prima datã la pian, apoi douã melodii la chitarã ºi, în final, ultima, la pian. Emoþiile i se diminuaserã considerabil.
  
  Repetã în ºoaptã prima melodie, privind cu aceeaºi expresie distratã pianul, apoi o repetã ºi pe cea de a doua, de data asta în minte, la fel ca ºi ultimele dintre cele patru cântece pe care avea sã le interpreteze. Le ºtia perfect, pe de rost - nu degeaba le repetase ca ºi un nebun noaptea ºi serile trecute - ºi îºi putea aminti ºi notele pe care trebuia sã le facã la fiecare cuvânt sau vers. Dãdu încet din cap aprobator ca pentru sine, apoi îºi mutã rapid privirile de la pian la masa Cercetaºilor, unde chitara încã era, neatinsã. Apoi îºi vârî mâna în buzunar ºi scoase pe furiº douã artificii minuscule, care însã generau niºte jocuri de lumi cu dragoni ºi altele ºi le puse înapoi. Totul avea sã fie bine.
  
  Se uitã pe o fereastrã aflatã la mare înãlþime ºi descoperi întunericul serii. Luna însã nu urcase încã pe cer, iar Blaine ºtia cã nu avea sã fie una plinã, ci pe aproape, datoritã instinctului sãu. De fiecare datã când era lunã plinã, se simþea mai rãu decât dacã ar fi fost implicat într-un accident de maºinã. Acum se simþea ceva mai bine, deºi era sigur cã cele patru cântece aveau sã-l epuizeze complet ºi avea sã stea, dupã aceea, într-un scaun, la Masa Cercetaºilor, pentru restul nopþii. Încã spera sã nu se împotmoleascã în mijlocul unui melodii, dar ceva îi spunea cã nu va face acest lucru.
  
  

Am intrat in incapere cautand cu privirea locul in care viperinii se asezasera.M-am uitat in stanga si in dreapta in cautarea unei fete familiare,insa nu vazusem pe nimeni.Sala mare era destul de frumos decorata si ca deobicei foarte schimbata.Totul parea desprins dintr-o poveste deoarece intreaga sala era plina de lumi si de brazii ce abia daca sustineau zapana ce cadea de nicaieri.Am privit scena suspinand profund deoarece mi-ar fi placut sa ma aflu si eu acolo,insa imi era groaznic de frica sa ma urc acolo sus si sa fiu privita de toti.Am putut observa o viperina,insa nu o cunoasteam parea foarte nelinistita.Am avansat prin sala pana la bar deoarece doream sa beau ceva.

"O berezero va rog!"

Am spus barmanului care imediat imi pregatise o berezero cu multa spuma ca si cum ar fi stiut cum imi place.Era foarte curioasa sa vad ce melodii se vor canta si mai ales cum vor fi artificii de la miezul noptii.Am luat o inghititura de berezero cazand pe ganduri.

Eram pe locul meu de la masa viperinilor si o asteptam pe Ronnie, care nu mai venea.
Sincer, era printre singurele viperine de care m-am atasat mai mult.
"Oare cand va incepe petrecerea?" ma intrebam. Si prin asta ma refeream cand va incepe muzica sa se instaleze in toata camera, cand incepe spectacolul.
De-abia asteptam.
Cred ca paream foarte visatoare.
Inca ma intrebam: oare chiar ma asortez viperinilor?

Ma saturasem sa stau pe margine. Dansul nu era un punct forte pentru mine, dar acum nu mai aveam nicio scuza. Am spus nu tocurilor.
' Si pana la urma, de ce nu? Doar e o petrecere!' m-am certat cu mine insami in gand.
Am pasit incet, cu pasi nesiguri. Am incercat sa ascult muzica. Era ritmata, imi placea, ma trezea. Si am inceput sa dansez intr-un colt, ferita de ochii celor din jur.
Imediat ce melodia a luat sfarsit, m-am indreptat spre masa Ochilor-de-Soim. Ma dezmortisem acum. Simteam ca eram imbujorata din cauza dansului. Mi-am dus mana la ochi, dar inainte ca degetele sa-mi atinga pielea, imi rasunara in minte cuvintele mamei 'Nu te sterge cand esti machiata!'.
Am intepenit in pozitia ciudata, incruntata. Ce tot faceam?! Eu nu ma machiam niciodata. Am dus la sfarsit actiunea si am chicotit de momentul stanjenitor.
" - Ce e asa amuzant, Ema?" ma intreba Spence zambind, un baiat din aceeasi casa.
" - Oh... Nimic..." i-am intors zambetul.
Secundele treceau, momentul se apropia. Mi-am desfacut bratara de la mana. Avea un trandafir desfacut, rosu, destul de maricel, facut dintr-un material moale. Mi-am prins parul in mana, formand o coada simpla si am fixat-o cu bratara. Ma simteam prea expusa... Mi-am dat parul pe umarul stang.