Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 … 8 9 10 11 12 … 16 Next »

/ Piatra de aur

Hmmm... Poate... Nu... Sau da... Sau nu stiu

Capitolul II
Partea I – Ciudat

“Și rezultatele mele duc la ...” începu Matt. “La ...” începu el din nou. “Cred cã am amețit... Nu poate fi... nu poate fi...” repetã el, șocat de rezultat.
“Ce s-a întâmplat ? Chiar ar trebui sã te culci, nu ai mai dormit de mult...” încercã ea sã îl linișteascã.
“Nu, nu ... nu am nimic. Dar am gãsit o bucatã ruptã din acel pergament undeva lângã o peșterã ascunsã de lângã Paris... și, dupã ce am cercetat, totul mi-a indicat... mi-a indicat...” începu el din nou. “... Mi-a indicat primul giga-continent, adicã primul continent...” murmurã el, mirat de rezultat.
“Adicã ? Știi, eu nu sunt geolog...”
“Citește aici !” spuse el și îi întinse o mânã de hârtii despre Pangaea (- cãutați pe net dacã nu știți despre ce e vorba –). Alicia privi cruciș hârtiile. “S-a format acum... pe... pe... pes... peste 300 de milioane de ani ?!” exclamã ea, șocatã.

“Cam așa ceva... teoretic, acela e momentul în care s-a format Piatra de Aur, și locația și momentul exacte sunt cunoscute, însã nimeni nu a ajuns acolo... vreodatã. Și nu prea avem nicio șansã nici noi fãrã un profesor de fizicã... fãrã cel mai bun profesor de fizicã.”
“Vrei sã spui cã...” începu ea, parcã privind prin hârtii.
“Vreau sã zic cã singurul mod prin care putem gãsi piatra este sã ne întoarcem în timp...” zâmbi el, apoi luã hârtiile din mâna ei și le îndesã într-un rucsac.
“Bine. Deci, ca sã înțeleg, ne întoarcem în timp, luãm piatra, apoi venim în prezent și totul e bine ?” întrebã ea, nelãmuritã.

“Nu, nu, nu !” spuse el, parcã acela era cel mai rãu lucru posibil. “Dacã facem asta e foarte rãu. Ai auzit de paradoxul bunicului ? Nepotul vine în trecut, omoarã bunicul, apoi nepotul nu mai poate exista dacã bunicul nu a apucat sã aibã copii, dar asta înseamnã cã nu a mai existat nepotul care sã îl omoare, deci bunicul nu a murit ceea ce i-a permis nepotului sã existe, iar bucla asta o ia mereu de la capãt, înțelegi ?”

“Deci... vrei sã spui cã dacã luãm piatra, bãtrânul nu mai are cum sã afle despre ea ? Și, deci, tu nu ai mai afla despre ea, deci nu mai putem sã o cãutãm, deci nu mai mergem dupã ea, ceea ce înseamnã cã nu va fi luatã de noi... deci... (aici se oprește puțin) Ahh, am amețit deja. ” râse Alicia.
“Da, dar ai înțeles... Deci, mergem, urmãrim cursul pietrei de-a lungul anilor, apoi când aflãm unde va fi în prezent ne întoarcem în prezent și o luãm, ai înțeles ?” zâmbi el.
“Cred cã da...” spuse fata și se aruncã pe pat, deschizând un vechi atlas de geologie. “Uhh... cred cã menționeazã ceva aici.” spuse Alicia și indicã un rând din carte. Matt îi luã atlasul din mânã și se uitã la autor.
“E... imposibil !” spuse el și repetã propoziția de câteva ori. Matt zâmbi și îi dãdu cartea înapoi. “Uh... știi cum îl cheamã pe cel care a scris pergamentele ?” întrebã el.
“Nu... spune-mi !”
“Percival Koyita... la fel ca pe autorul acelui Atlas.” zise el și scoase o carte groasã. “Percival Koyita... Aici ! Autorul unor atlase de geologie de succes, personaj misterios... nume întâlnit ºi la cercetãtori din Evul Mediu...” murmurã el.
“Dar dacã toþi ar fi o persoanã ? Știu cã pare o mare tâmpenie ceea ce zic, dar ... ar putea fi una și aceeași persoanã...” zise el, punând cartea lângã el.

(mai târziu)
Și mumia ieși din cavernã și puse mâna pe aventurier, trãgându-l în nisip pentru totdeauna...
Alicia închise cartea. “De ce trebuie ca toate cãrțile despre Egipt sã se termine cu nisip și mumii ?” mormãi ea supãratã.
____________________

Partea a doua vine maine sau diseara...

Quote:“Nu, nu ... nu am nimic. Dar am gãsit o bucatã ruptã din acel pergament undeva lângã o peșterã ascunsã de lângã Paris... și, dupã ce am cercetat, totul mi-a indicat... mi-a indicat...” începu el din nou. “... Mi-a indicat primul giga-continent, adicã primul continent...” murmurã el, mirat de rezultat.
“Adicã ? Știi, eu nu sunt geolog...”

Imi place mult faza asta

Sincer , scuze ca nu ma tin de promisiune , dar chiar nu prea am ce sa comentez.
Cand o sa am ceva de comentat , poate la un capitol mai lung , o sa o fac negresit

Pai ai putea comenta dupa ce postez restul capitolului, stii ?

Mda
E buna si ideea asta

Hei , am citit si e super
Devine din ce in ce mai complicat iar asta imi place

Da... daca ghiceste cineva ce e mai departe postez azi next-ul... si dedicatie

Hehe...eu am primit deja una..8->

Cine vrea sa postez ar face bine sa dea un comm a la Ginny ca poate mi-o veni inspiratie... Deci imi urez mie noroc si voua inspiratie

uuu, fic nou
iarta'ma pentru comentariul kilometric pe care ti'l voi da

In primul rand..imi place titlul nuj de ce..e metaforic, pentru ca aurul e un metal, n'are a face cu piatra dar e tare

Quote:Anul 1024 e.n.

wow..da ai mers ceva timp in trecut

Quote:prețiosul pergament, greu obținut

oo..mister..de ce e asa de pretios?

Quote:Încearcã sã zâmbeascã, însã este mult prea obosit sã clipeascã doar

mi'a placut asta eu cand sunt obosita abia respir

Quote:Apoi se aude sabia retezându-i gâtul și capul sãu picând pe jos. Lumea aruncã cu roșii și ouã în trupul mort al misteriosului, strigând în batjocurã cã așa îi trebuia. Și în documente, motivul a fost trecut drept “vrãjitorie”.

sa zic "omg" sau mai bine "wtf?!" nu imi place ca l'au omorat si ce sadic

Quote:Matthew puse capacul stiloului ºi îºi privi lucrarea.

aww ce sweet e numele asta

Quote:Se ridicã în picioare, pregãtit sã își predea lucrarea. Matt avea 23 de ani, dar arãta ca un bãiat de nu mai mult de șaisprezece ani. Pãrul negru îi era mereu rãvãșit iar sprâncenele dese îi era arcuite într-un mod frumos. Ochii, de un albastru pãtrunzãtor, te fermecau și dacã îi vedeai într-o fotografie. Ce sã mai zici, era un bãiat într-adevãr frumos.

clar, m'am indragostit brunet cu ochi albastri

Quote:“Mãtușico, nu ai de ce sã te întristezi, sã știi cã nepotul tãu voi fi mereu...”

o mica observatie aici cred ca ar fi trebuit spus "sa stii ca voi fi nepotul tau mereu" dar e ok si asa

Quote:Dacã atunci când era mai mic o considera pe mãtușa lui ca fiind “drãguțã”, treaba evoluase spre... sentimente mai... profunde. În realitate, nici nu era mãtușa lui, fiind adoptatã de pãrinții mamei lui cu puțin timp înainte ca el (Matt) sã se nascã.

nu'mi zi ca se indragosteste de "matusa" o.O

Quote:Bãiatul se trânti pe pat și începu sã îi scrie un mesaj:

hehe si eu cate mesaje am scris

Quote: biroul lui de sticlã

misto birou

Quote:Matt o luã în brațe și o așezã ușor pe pat

doar atat? scuze..nu ma lua in seama

Quote:iși aplecã capul spre buzele ei

in sfarsit ia atitudine

Quote:se trezi cu ea în fața lui. Alicia se așezã pe genunchii lui.

mi'a placut asta

Quote:“Cam așa ceva... teoretic, acela e momentul în care s-a format Piatra de Aur, și locația și momentul exacte sunt cunoscute, însã nimeni nu a ajuns acolo... vreodatã. Și nu prea avem nicio șansã nici noi fãrã un profesor de fizicã... fãrã cel mai bun profesor de fizicã.”

smecher dar nu faza cu fizica nu putea fi un geolog ceva?

acuma fa bine si pune next ><