Darkmark RPG Forum / King's Cross / Peronul 9 si 3/4

« Previous 1 2 3 4 5 Next »

/ Primul an.

Cand am primit scrisoarea ca sunt acceptata la Hogwarts am fost atat de fericita!
Mi-am luat ramas bun de la parintii mei, in gara King`s Cross, pe peronul [sau, mai bine spus, in peronul] 3/4.
M-am urcat in tren, intrand intr-o...camaruta din-aceea.
Nu stiu cum se numeau. Nu am plecat niciodata cu trenul.
In orice caz, acea camaruta era goala. Efectiv, in ea eram numai eu si bagajul meu.
M-am asezat, desfacand o broscuta de ciocolata.
Iar il aveam pe Salazar Viperin. Oare este acesta vreun semn?
Nu cred ca as vrea sa cad la viperini, insa las jobenul sa isi faca treaba.
Eram putin emotionata, deoarece era primul meu an la Hogwarts. Si nu aveam niciun prieten aici. De-abia asteptam sa imi fac prieteni, insa, cine stie? Probabil nu voi avea niciodata prieteni aici.
Acest gand ma incrunta.
Cum adica sa nu am prieteni? Eu sunt Isabelle. Eu sunt Bell. Eu sunt cea care are mai multi prieteni ca oricine altcineva.
Desi, venind din Germania, prietenii mei au ramas acolo.
"Bitte Nicht Schon."
Usa se deschise.
Mi-am indreptat instantaneu capul spre ea.

" - Oh... Salut!" i-am zambit eu fetei din compartiment. " Te superi daca stau aici?"
Am zambit politicos in continuare.
" - Scuza-ma, unde-mi sunt manierele? Eu sunt Ema Snow. Nu cred ca te-am mai vazut pana acum"
Am studiat o clipa chipul ei. Imi era nou, necunoscut.
Art se scutura pe umarul meu.
" - A, da. Ea este Artemait, bufnita mea"

- Buna! i-am raspuns eu fetei incantata ca nu stateam sigura. Eu sunt Isabelle Smith. Insa poti sa imi spui Iz. Toti o fac.
Zambeam. Si imi placea asta.
- E foarte draguta bufnita ta, am spus eu mangaind-o pe Artemait. Si, deasemenea, dragut nume. Eu am o hamsterita, am spus rusinata. O cheama Mara. Stiu ca e un soarece, insa, efectiv, iubesc pielea sa pufoasa si maronie.
Ea a zambit.
Eu m-am ridicat si am scos cusca sa, cu ea inauntru, dintr-o husa neagra.
- Acum doarme.

" - Hey, frumoaso..." am soptit in timp ce m-am lasat pe vine ca sa vad micutul animal.
Artemait cloncani tafnoasa. Se aseza intr-o clipa langa Iz si facu o plecaciune. Am chicotit.
" - Vrea sa-ti multumeasca pentru complimente. Intotdeauna se da bine pe langa cei ce au animale de companie. Se da lovita. Dar eu stiu ca nu este cu adevarat geloasa. Nu-i asa, Art?" i-am zambit.
Isi scutura pieptul si imi arunca acea privire de tradatoare.
" - Altfel nu te-ai intelege bine cu noul membru al familiei" am demascat-o razand.
" - Oricum..." m-am asezat pe bancheta. " Ma bucur sa te cunosc, Iz"

- Si eu, i-am spus.
Si eram sincera.
- Esti de la Ochi-de-Soim? am intrebat-o.
Ea a dat din cap afirmativ.
- Eu nu stiu unde voi fi repartizata. In orice caz...Cat mai avem din drum?

" - A... "
M-am ridicat sa vad peisajul. Inca nu disparusem de pe campiile intinse, unduitoare.
" - ... Destul..."
M-am intors sa ma uit bland. Stiam prea bine cum era sa ai emotii. In primul meu an, oricine putea spune ca ma lipisem cu ceva de geam.
Cineva ciocani la usa compartimentului. Se deschise si aparu doamna cu dulciurile.
" - Vreti ceva, dragutelor?" ne intreba dumneaei vesela.
" - Sigur!"
Am tasnit de pe bancheta, cu banii in mana. Doamna se uita in compartiment si imi arunca o privire cunoscatoare.
" - Ca de obicei, domnisoara Snow?"
" - A... Da... Da, desigur. De unde imi stit numele?" am zambit.
" - O-ho-ho! Intotdeauna trebuie sa stii numele celor ce cumpara prajituri cu dovleac"
Mi-a dat patru prajituri, iar eu i-am mai cerut si niste baghete din zahar ars.
" - Multumesc!" i le-am platit si m-am intors.
Le-am pus pe bancheta si cu un zambet larg, am invitat-o pe iz sa se serveasca dupa pofta inimii.

Am luat o prajitura cu dovleac, aducandu-mi aminte ca eu mai aveam cateva broscute de ciocolata.
- Vrei niste broscute? am intrebat-o, scotand dintr-o punga cele 5 broscute ramase. Uitasem sa te intreb mai devreme.
Ea a luat o broscuta.
- Hey! Il am pe Severus Plesneala! Nu l-am mai avut niciodata pana acum!
Am zambit.
- Si tu ai colectie?

" - Nu esti un vrajitor adevarat daca nu ai colectia de la broscutele de ciocolata!" am zambit.
Am desfacut ambalajul si broscuta topai. Am reusit s-o prind de piciorul din spate cu ultimele doua degete.
" - Ne-ah... Imi cer scuze, dar te rog sa stai potolita"
Deveni moale si am lasat-o pe ambalaj.
" - Haios, eu il am pe Merlin. Hm... Mi-l imaginam mai frumos..."
Ne-am uitat una la cealalta pentru o clipa si am inceput sa chicotim.

- Apropo, care este pozitia ta de Vajhat preferata? A mea este de cautator. Mereu mi-am dorit sa fiu unul.
Am zambit, dezvelindu-mi dintii albi si cam prea perfecti.
Mereu parintii mei au vrut sa am o dantura perfecta. Nu cred ca voi putea uita vreodata toate tratamentele acelea inciate...
Mi-am luat parul din fata, arajandu-l frumos in spate.

" - Cred ca pozitia de cautator este cea mai apreciata" am chicotit. " Mie imi place sa fiu cautator deoarece te misti rapid. Nu suport sa stau prea mult pe loc, desi sunt o persoana linistita. Si in plus, eu am un avantaj"
Am deschis larg ochii.
" - Am pupile dilatate" am ridicat din umeri, aratand spre pupilele mari, negre, ce aproape ca ascundau verdele usor aramiu al ochilor mei. " mostenire genetica... Vad mult mai bine decat persoanele obisnuite. Faptul ca am pupile dilatate inseamna ca primesc mai multe lumina, deci, mai multa informatie."
Mi-am mutat privirea spre fereastra.
" - Ai vreun parinte stomatolog?" am intrebat, zambind.