Thread Closed 
Problems over problems
30 Jan 2011, 18:43
Post: #31
Certurile lor ne conveneau,iar acum se repta istoria exact ca in padurea lui Dean atunci,exact asa. Pentru moment ne este foarte de folos faptul ca ei doar discuta intruna. Este foarte clar ca nu se inteleg decat atunci cand este vorba sa faca rau cuiva si ce era cel mai nostim se pare ca nici atunci. Mi-am intors privirea catre Bell transmitandu-i faptul ca este ocazia perfecta de a ii distruge incetul cu incetul. De parca capatasem din nou putina putere.
"Expelliarmus!",am rostit eu la timp pentru a lua si bagheta lui Porrin,insa acum reusisem doar sa il infurii mai tare. Se uita cu ochii bulbucati la mine pregatit sa rosteasca blestemul fatal in orice secunda,orice minut al acestei zile! Ce ma fac? Am ramas blocata nestiind ce as putea face acum.

[Image: giphy.gif]
Find all posts by this user
30 Jan 2011, 19:17
Post: #32
Cei doi devoratori se intoarsera spre ele; acum era acum! Probabil aveau sa'si verse toti nervii pe ele. Era rau..sa pici in locul nepotrivit, la momentul nepotrivit. Si culmea, lor mereu li se intampla asta. Parca erau blestemate, sa fie urmarite de Porrin si Lestrange. Sa fie mereu speriate, si tematoare ca cei doi ar atenta din senin la viata lor.

Dar nu; acum stateau in fata lor, vulnerabili, fara baghete. Puteau sa'i omoare cu o simpla incantatie. La fel cum putusera sa ii ucida si in Padurea Interzisa. Si totusi, nu o facusera. Poate trebuiau totusi sa o faca. Sa scape o data lumea vrajitoreasca de asemenea gunoaie. Insa nu puteau..nu puteau, pentru ca ele nu erau criminale. Nu erau ca ei..si cu toate astea.

"-Acum ce faceti?" intreba Porrin, dispretuitor.
"-In primul rand, tu ai face bine sa taci" spuse cercetasa, incet.
"-Nu mai spune" mormai Charles.
"-Crucio!" murmura Bell, plina de ura pentru cel ce ii omorase cel mai bun prieten.
Find all posts by this user
30 Jan 2011, 20:05
Post: #33
Am privit-o pe Bell zambind. Era clar ca prinsese si ea curaj asemenea mie acum cinci minute. Era ridicola aceasta situatie deoarece mereu se intampla cam acelasi lucru,acelasi joc stupid printre lupte sangeroase,aceasi fuga cumplita printre blesteme teribile,aceleasi certuri printre sperante desarte. M-am uitat la Bell din nou observandu-i chipul formandu-se intr-un zambet sarcastic la sunetul de durere al lui Lestramge Charles. Cu aceasta ocazie m-am trantit la pamant sangerand din tot coprul. Pe moment nu stiam ce s-a intamplat dar apoi mi-am dat seama ca Porrin isi mai repetase putin vrajile non-verbale. Cu baghe ta tremuranda in mana abia am rostit printre suspine: "Vulnera..Sanatur!".

Cand m-am trezit de jos mi-am indreptat privirea catre Porrin si am rostit in mintea mea pentru ca nimeni sa nu auda: "Crucio!". Apoi mi-am mutat privirea satisfacuta spre Porrin strigandu-i:
"Tot nu esti mai bun ca mine la vrajile non-verbale,Porri..n!".


[Image: giphy.gif]
Find all posts by this user
30 Jan 2011, 22:24
Post: #34
Bell sopti Protego Totalum! postandu'se in fata lui Rosalie, incercand sa faca fata de unsa singura celor doi devoratori pana cand prietena sa avea sa isi revina. Parea epuziata; iar sangele pierdut nu ii venea deloc in ajutor. Cercetasa ofta, privindu'i pe cei doi. Pareau atat de nehotarati. Fara baghete nu puteau face nimic.

"-Le vreti inapoi?" murmura Bell, sarcastica. "Se pare ca v'ati cumparat altele" continua ea.
"-Da; pentru ca tot voi le'ati distrus pe primele" replica Charles.
"-Stiam" ofta Bell, dandu'si ochii peste cap.
Rosalie se ridica in spatele ei si zambi.
"-Mult mai bine" spuse ea, tinand in mana bagheta lui Porrin.

Acesta o privi cu dispret si zambi; Cercetasa simti cum sangele incepe sa ii clocoteasca in vene. Se saturase. Si avea impresia ca daca o mai tinea mult asa, avea sa explodeze. Ori ele, ori Porrin si Lestrange. In orice caz, trebuia sa se decida o data si odata cine era invingatorul.
Find all posts by this user
30 Jan 2011, 22:54
Post: #35
I-am multumit din priviri Cercetasei pentru ajutorul acordat fiindca mia mult nu eram inca in stare sa rostesc nevrand sa le distrag atentia celor doi Devoratori. Porrin avea sa mi-o plateasca si pentru asta: foarte curand! Dar toate la timpul lor. Imi placea felul sarcastic in care Bell vorbea cu Lestrange,era clar ca il lua peste picior insa el nici nu isi daduse prea bine seama. -Halal Devoratori- mi-am spus eu in gand despre cei doi.

Intr-o mana imi invarteam bagheta mea cu grija ferind-o de orice pericol de a mi-o fura cineva iar in cealalta bagheta lui Porrin pe care o 'mangaiam' asteptand momentul potrivit sa o rup si pe aceasta.
Nici acum nu s-au invatat minte cei doi sa aiba grija de baghetele lor..Dupa ce s-a intamplat,dar asta e. Prostia e prostie.

[Image: giphy.gif]
Find all posts by this user
30 Jan 2011, 23:06
Post: #36
Bell zambi, privind cele doua baghete. Vroia sa le distruga si de data asta, dar ceva o opri; isi aminti ca nu ea e cea lasa. Fara niciun cuvant, se apropie de Charles si ii dadu bagheta. I'o puse chiar in mana, iar acesta ramase socat; la fel si Rosalie si Porrin. Probabil era ultimul lucru la care se asteptau din partea ei.

"-Lupta dreapta" spuse ea, cu o voce fara inflexiuni.
"-Mda, sa o crezi tu" mormai Porrin. Il privi pe Lestrange cu ura, ordonandu'i parca sa ii dea lui bagheta.
"-E a mea" spuse Charles, cu o voce mica.
"-Stiu asa, idiotule" replica Porrin. "Blesteam'o pe Andrews ca sa mi'o dea si pe a mea" continua el.
"-Nu e nevoie" murmura Rosalie, cu o voce senina. Se apropie de Porrin si ii dadu bagheta.
"-Asa. Multam' fain!" spuse el, ridicandu'se.

Ridica bagheta, si spuse ceva. Bell insa privi in spatele sau. O silueta atat de cunoscuta, a unui cercetas, privea socata duelul dintre cei patru. Vru sa strige, sa'l indeparteze. Dar stia ca avea sa faca totul in zadar. Daca devoratorii observau relatia apropiata dintre cei doi, cu siguranta aveau sa'l omoare fara sa clipeasca macar.
Find all posts by this user
31 Jan 2011, 13:05
Post: #37
Bell ofta usurata cand vazu cercetasul care o lua la fuga; micul baiat fusese probabil avertizat de Rosalie, iar cercetasa ii zambi recunoscatoare. Acum cei doi devoratori aveau sa'si verse furia doar pe ele doua. Iar acest gand o bucura al naibii de tare.

"-Sa inceapa distractia" spuse ea, cu un zambet rece.
"-Crucio!" incepu Lestrange.
"-Impedimenta!" sopti Bell, iar Rosalie striga Sectusempra! Porrin fu insa mai rapid, iar vraja lui scut se intinse exact la timp.
"-Folosesti vrajile printului semi-pur? Crezi ca asta te poate ajuta?" intreba el, cu un zambet tampit.
Petrificus Totalum! spuse Bell in gand. Lestrange fu impietrit, iar Porrin il privi cum se rostogoleste pe dalele reci ale podelei coridorului.

Le privi cu ura pe amandoua, si isi pleca privirile spre prietenul sau; poate in cele din urma, mai exista si o urma de umanitate in fiinta lui. Poate totusi nu era chiar atat de rau. Insa orice urma de banuiala fusese risipita cand se ridica si isi continua duelul, fara sa se oboseasca macar sa isi trezeasca amicul devorator.
Find all posts by this user
31 Jan 2011, 13:10
Post: #38
Porrin mi se parea atat de stupid acum. El nu era chiar ca Lestrange: el nu se mirase de faptul ca le dadusem baghetele inapoi,el doar se bucura de acest lucru si abia astepta sa ne blesteme. Am observat fata speriata a lui Bell si cand m-am uitat in spatele meu mi-am dat seama care era problema. Am intrat in mintea baiatului fara sa mai astept nici macar o secunda care ar putea fi fatala pentru el datorita celor doi Devoratori care erau pe cale sa il omoare daca il va vedea vreunul si va scoate o vorba si am rostit in gandul sau: "Pleaca de aici repede!"

Acesta alerga cat putut el de repede si cand Cercetasa observa acest lucru a rasuflat mai linistita ca niciodata. Se vede ca este o sefa de casa minunata!

[Image: giphy.gif]
Find all posts by this user
31 Jan 2011, 17:11
Post: #39
Il priveam le Lestrange si in momentul in care l-am vazut jos si m-am uitat apoi la Bell mi-am dat seama ca intr-adevar incepuse adevarata lupta,adevaratul duel. Sincer,nu imi displacea atat de mult aceasta situatie,trebuia sa recunosc. In fond, doar este vorba de un antrenament pentru mine si Bell-nimic mai mult. Nu ne pasa prea mult ce aveau sa pateasca cei doi desi bineinteles nu ii vom ucide...

~Esti un idiot!~, soptise Porrin cand observa in sfarsit ca este lipsit de aparare acum si intorcandu-se catre presupusul sau prieten. Mda,ce prieteni mai erau si ei nu puteam sa imi dau seama. Ma rog,nici nu aveam de gand sa ma gandesc prea mult la asta. Avem probleme mai grave de tratat,de rezolvat.

"Crucio!",am rostit eu catre Porrin exact in momentul cand voia sa rosteasca "Aveda Kadevra". El chiar voia sa ne omoare,am ramas stupefiata nestiind ce sa mai spun , iar in acelasi timp se auzeau strigatele de durere disperate al lui Porrin.

[Image: giphy.gif]
Find all posts by this user
31 Jan 2011, 19:35
Post: #40
Bell il privi pe Porrin cum urla de durere, in timp ce Rosalie fu doborata la pamant. Parea chinuita; dar nu actiona nicio vraja asupra ei. Cercetasa se apropie in graba de locul unde tanara era ingenuncheata si ii puse o mana pe umar. Nu il scapa din priviri nici pe Porrin.

"-Rose..Rose, ce e?" sopti ea, disperata.
"-Vrea sa ma omoare" murmura tanara.
"-Si? Ce e nou in asta?!" remarca Bell, enervata. "Sunt Devoratori. Nu sunt ca noi; eu nu au idee ce inseamna familia..ce inseamna dragostea, sau procesele de constiinta. Tot ce stiu este sa omoare..sa faca rau..sa dezbine familii fericite, si sa chinuie pe toata lumea. E in natura lor sa fie asa. Nu poti sa'i schimbi. Tu trebuie sa lupti. Toti trebuie sa luptam" spuse ea.

Isi aminti ca cineva ii spusese si ei aceste cuvinte; dar acel cineva, nu mai era de mult. Ofta, si scutura usor din cap. Nu trebuia sa lase amintirile sa puna stapanire pe ea. Nu acum, cand Porrin vroia sa le ucida cu sange rece, mai mult ca niciodata. Acum era momentul sa se concentreze..sa lupte pana la ultima suflare. Mai tarziu, putea face ce vroia..asta daca avea sa ramana in viata.
Find all posts by this user
Thread Closed