Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare

« Previous 1 … 3 4 5 6 7

/ Rãtãcind la miezul noptii

Era miezul nopții și nu reușeam sã dorm. Auzisem niște persone care spuneau cã coridoarele Hogwords-ului sunt periculoase noaptea.
Ha! Cât de periculos poate fii prin Hogwars?
Am ieșit din camera Astropufilor încet, sã nu mã audã nimeni. Aveam de gând sã îmi testez frica.
Am auzit niște voci ciudate dar nu le-am bãgat în seamã. Școalã pãrea alta cu acel întuneric și luna plinã care se reflecta în geamuri, parcã te hipnotiza. Fãrã sã-mi dau seama unde merg am continuat pe acel coridor lung pânã când m-am pierdut.
M-am uitat confuzã prin jur dar nu îmi dãdeam seama exact unde eram. Dintr-o datã auzisem niște pași care se apropiau de mine.
Te rog sã nu fie vreun profesor, te rog sã nu fie vreaun profesor.
Am rãmas locului și dintr-o datã m-am întors și am țipat din reflex. Dupã ce m-am liniștit și am deschis ochii am vãzut cã nu era un profesor sau eu știu ce.
''Ce faci aici la ora asta?'' - a întrebat.
''Ah, poveste lungã. Dar tu?''
''Nu reușeam sã dorm''
''Bine. Mãcar acum ne-am pierdut împreunã. Ai idee de unde mai exact suntem?''
''Nu.. e așa mare castelul ãsta''

[ Occ - cine se bagã aici, dacã se bagã cineva a fost cel cu care am fãcut conversația ]

"-Apropo, eu sunt Bell Evans de la Cercetasi" se prezenta fata.
"-Incantata, eu sunt Sydney Akira, de la Astropufi" raspunse Sydney.
Fetele se uitara de'a lungul coridorului, dar acesta parea incremenit. O liniste mormantala era raspandita in aer, singurele miscari fiind cele ale umbrelor fantomatice de pe peretii cenusii.
"-Dupa mine, cred ca suntem la etajul VI" spuse Bell, cu o nota de perspicacitate in glas.
"-Hmm, eu nu am mai fost pe aici, dar tu de unde sti??" intreba Astropufa, brusc interesata.
"-Pai, obisnuiesc sa cutreier castelul noaptea cu sora mea, Rose" raspunse Bell zambind. "Dar in seara asta dormea prea adanc, asa ca nu am mai trezit'o" mai adauga ea.
"-Si tu de ce te'ai trezit??" intreba Sydney.
"-Am avut un cosmar.." raspunse fata, si ochii i se impaienjenira de lacrimi. Dar nu le elibera, ci ramase acolo, privind pe fereastra prafuita domeniul Hogwarts'ului, adormit.
"-Imi pare rau.." spuse Sydney, apropiindu'se incet de ea. "Ce ar fi sa ne mai plimbam pe aici, poate asa iti alungi cosmarul din minte" propuse ea, vesela.
"-Haide" zise si Bell, stergand singura lacrima care cazuse.
Cele doua incepura sa se plimbe pe holul intunecat, cand Bell sopti Lumos si calca pe ceva moale.
"-Nu'mi spune ca e matza aia afurisita a lui Filch!!" striga ea, infricosata.
"-Doamna Noris!!!!!!!" urla Sydney.
Era ultima fiinta pe care vroiau fetele sa o vada.
"-Dar nu ai sa te duci la Filch sa'l anunti. Asta daca nu vrei sa ramai decat cu jumatate din coada" o ameninta Sydney, cand pisica scoase un miorlait suparat.
"-Petrificus Totalus!" rosti Bell hotarata, iar matza incremeni pe loc.
"-Buna treaba" o felicita Astropufa."Dar cum o sa o faca Filch sa isi revina. E un NON" mai spuse fata, incepand sa rada.
"-Asta e problema lui si a scumpei sale pisici, nu'i asa?" raspunse zambind Bell, dupa care mangaie incet pisica impietrita dupa urechile moi...

Observam pisica împietritã cu puțin dezgust.
''Urãsc pisicile, da pãi cele împietrite'' am spus.
''Sunt drãguțe'' spuse Bell.
''Ugh.. Când o sã gãseascã pisica așa, o sã ducã pisica la director iar noi o sã avem mari probleme'' am spus serioasã și apoi am început sã râd
''Dacã o va gãsi'' a spus fata.
''Despre ce vorbești? O vom ascunde?''
Bell fãcu un gest în semn de da și apoi se uitã prin jur. Vãzu puțin frica de a o ascunde pe fața mea.
''Hey, o v-a gãsi doar cã puțin mai târziu decât dacã o lãsãm aici'' râse apoi am început sã râd și eu.
''Ok. Dar asta nu ascunde faptul cã suntem cât de cât pierdute''

Bell ramase in mijlocul coridorului, incercand sa'si aduca aminte pe unde a venit.
"-Uhmmm, pai am venit dinspre est. Turnul Cercetasilor este spre est, macar atat stiu si eu" spuse Bell, razand.
"-Si de unde stim noi unde e estul?" intreba astropufa, dezamagita.
"-Folosind vraja 4 puncte. Ghideaza'ma" ii sopti Bell baghetei, care se orienta spre nord. "Deci, incolo e nordul. Asta inseamna ca pe aici e estul!!" spuse cercetasa, victorioasa.
"-Briliant" adauga si Sydney.
Fetele pornira spre capatul opus al coridorului, lasand'o pe Dna Norris impietrita, cu ochii invartindui'se neincetat in orbite. Ajunse in capatul holului intunecat, auzira pasi.
"-Nox" spusera amandoua, si baghetele se stinsera, cufundand coridorul in bezna totala.
"-Pisicuta mea, pe unde umbli tu la ora asta?" se auzi o voce traganata, de dupa colt.
"-E Filch!!" sopti Sydney ingrozita.
"-Ce ne facem?!" intreba si Bell, cu un ton inspaimantat.
"-Vin'o aici" si astopufa o trase printr'o usa dintr'o statuie.
"-Wow, ce e camera asta? Seamana cu o catedrala" zise Bell, inmarmurita.
"-Sincer, nu ma intreba" raspunse Sydney. "Vroiam doar sa scap de Filch, si am vazut usa".
"-Ok, hai sa ascultam pana pleaca, si apoi sa plecam..Nu stiu de ce, dar nu imi place deloc locul asta" sopti Bell.
De pe hol se auzeau urletele infundate ale ingrijitorului, care isi plangea pisica impietrita.
"-Cine ti'a facut asta, frumoasa mea mica si scumpa?" ofta el, in surdina.
"-Mda..Matza aia o sa fie frumoasa si mica si scumpa pe deasupra, cand eu o sa ma indragostesc de Plesneala" spuse Bell, sarcastic.
"-Asculta" sopti si Sydney. "Se pare ca a plecat"
"-Hai sa iesim!!" raspunse si Bell.
Dar cand sa apase clanta usii...

Dar când sã apase clanța, ușa dispãru lãsândune blocate acolo. Amândouã am început sã batem în pereți violent și sã urlãm. Dintr-o datã m-am oprit și am oprit-o și pe Bell.
''Dacã continuãm sã urlãm ne v-a auzi Filch! Atunci vom avea mai mari probleme decât în acest moment'' am spus îngrijoratã.
O ușã apãru exact în fața noastrã dar era închisã.
''Alohomora'' am rostit eu hotãrâtã dar ușa dispãruse imediat.
''Ceva ciudat se întâmplã aici'' a afirmat Bell ''Ar trebui sã cautãm o ieșire''
''Camera asta e imensã, nu vom gãsi decât praf'' am spus sec.
''Taci și vino cu mine'' a spus râzând.
Am urmãrit-o prin toatã camera apoi ne-am hotãrât sã ne despãrțim poate așa vom gãsi ceva. Dupã câteva momente ne-am regãsit în mijlocul camerei.
''Nu am vãzut nimic'' spuse Bell hotãrâtã.
''Nici eu..''
Dintr-o datã se auzi un zgomot puternic și se deschise un pasaj în perete care pãrea a duce într-o altã camerã mai înfricosãtoare decât asta.
''Ce facem?'' am întrebat speriatã.
''Hai'' a spus Bell și m-a tras de braț.
Eram gata sã intre în acea camerã dar..

[Occ - dã-mi id-ul tãu, Îmi ești simpaticã ]

OOC: Sandra_dulcemaria Si tu imi esti simpatica

Dar fata se impiedica de tocul usii si cazu printr'un tunel ingust, care parea sa nu se mai termine. Ajunsa jos, scoase un geamat de durere si se ridica. Camera aceasta era dubla fata de cea anterioara, cu sute de rafturi pline de obiecte transparente, care se miscau.
"-Sydney?" striga Bell, speriata.
"-Da??" se auzi o voce aproape stearsa, din tavan.
"-Hai coboara si tu, e un loc foarte misterios!" striga Bell.
Dupa un vajait prelung si mai multe tipete, astropufa ateriza langa Bell.
"-Hei, puteai si tu sa creezi o saltea la aterizare, macar nu ma loveam si eu" spuse ea, usor suparata.
"-Mda, suntem blocate intr'o camera imensa, nu avem scapare si tu vrei sa'ti creez saltele!" raspunse si Bell, usor sarcastic.
"-Ok, ok, era doar o idee" zise Sydney.
"-M'am prins" raspunse cercetasa, zambind.
Cele doua incepura sa cerceteze incaperea. Obiectele translucide aruncau palpairi slabe, colorate, formand umbre stranii in jurul lor.
"-Ce'or fi toate chestiile astea??" intreba Bell si atinse un bol de cristal, cu reflexe aramii.
"-Nu o atinge!!!!" striga Sydney, dar era prea tarziu. Bell fusese aruncata pe spate, intr'un raft de langa ea, cazandu'i in cap o sumedenie din obiectele stranii.
"-Minunat" mormai ea. "Nu destul ca ma impiedic si cad singura, acuma ma lovesc si obiectele astea idioate!!" striga suparata, dupa care se ridica.
"-Si cum iesim de aici?" intre Sydney, asezandu'se turceste in fata cercetasei.
"-Uhmm, sincer, no ideea" raspunse aceasta, cu un mic oftat. "Chiar nu pot sa'mi dau seama in ce parte a castelului ne aflam.." mai adauga ea.
Erau pierdute intr'o camera de marimea unei catedrale, cu frica cuprinzandu'le inimile inghetate, neavand scapare...

[ occ - nu prea am imaginație acum, srry ]

Neavând scãpare ne-am hotãrât sã luãm o micã pauzã, eram obosite tare.
''Bine cã nu ne-a fost somn când a trebuit iar acum mai cã adormim'' afirmã supãratã Bell.
''Mda..'' am spus apoi m-am așezat pe un scaun.
Nici nu m-am așezat bine cã scaunul s-a rupt și m-a fãcut sã cad pe jos. M-am înecat de la atâta praf și am început sã tușesc. Bell venise la mine dar nu sã mã ajute sã mã ridic. Arãtã cu degetul un semn pe jos. M-am întors imediat spre unde indica mâna fetei.
''Ce semn e ãsta?'' am întrebat suspect.
''Nu știu.. ''
Eram speriatã de toatã situația, și mai ales de acel semn.
"Oare e de rãu?"
"Nici asta nu știm.." a rãspuns Bell.
Dintr-o datã se auzi un zgomot puternic și tot praful de pe semn dispãru lãsând curat acea porțiune.
"Ok, asta a fost ciudat" a observat cercetașa.
"Credeam cã numai eu mi-am dat seama de asta" am spus ironic râzând deși nu era cazul.

In timp ce Sydney statea pe podeaua prafuita de trecerea vremii, Bell se apleca sa observe mai bine acel semn misterios. Ii aducea aminte de ceva, dar amintirile ii erau invaluite intr'o patura de ceata.
"-Uhmm, imi aduce aminte de ceva, dar nu stiu de ce" murmura Bell.
"-Te rog, incearca sa'ti amintesti, poate fi unica noastra sansa de a pleca de aici" spuse astropufa, zambind dezamagita.
Bell ramase ingandurata, asezandu'se in dreptul semnului..
"-..coreean!! ROSE!!" striga ea, vicotorioasa.
"-Ok, imi explici si mie? Sau ai de gand sa topai pe aici fericita, lasandu'ma sa ma uit la tine ca la o persoana exavadata dintr'un spital de boli psihice?" intreba Sydney, nerabdatoare.
"-Rose, sora mea geamana, este obsedata de coreeana. Am vazut semnul asta intr'o carte de a ei, si sub el scria..Uhmm" zise si Bell, ramanand pe ganduri.
Mintea sa'ti fie limpede si sufletul curat, caci acest semn reprezinta salvarea ta. Dar daca minciuna si ura iti stapaneste sufletul, vei ramane prizonierul durerii pe tot restul vietii.
Cuvintele ii aparura cercetasei in minte, cu scrisul mov, usor inclinat. Ii spuse repede prieteni sale, dupa care incepura sa se sfatuiasca.
"-Aham, deci, 50% din sanse indica faptul ca putem ramane blocate aici pentru totdeauna, nu?" sopti astropufa, speriata.
"-Dar 50% ne arata ca putem iesi tefere din locul asta!" raspunse Bell, cu o urma de neliniste in voce.
"-Riscam?" murmura Sydney.
"-Trebuie!" spuse si Bell, cu un ton ce se dorea curajos. "Gandeste'te la o fapta buna lipsita de minciuna, si atinge semnul" mai adauga ea.
Fetele inchisera ochii si se gandira la trecut, tinandu'se de mana si atingand deodata misteriosul simbol coreean....

Helena pleca grabita de la biblioteca dupa ce isi facu temele , si mai ales dupa ce o certa Madam Pince."Nu e vina mea doar pentru ca am rupt , din greseala,cartea.Si mai ales , nu e vina mea ca ma enerveaza profesorul Plesneala cu temele sale cu tot!"isi zise ea in gand furioasa.Dupa cateva secunde se amuza de situatie si rase in sinea ei. Dar deodata in calea ei aparura 2 fete.O cercetasa si o astropufa , observand ea dupa sigla pelerinelor lor.Dar o recunoscu imediat pe cercetasa , era Bell Evans!
"-Hei , ce faceti?Ce ati patit?"murmura Helena derutata cand observa ca cele doua erau pline de cenusa si murdare pe fata.
"-Pai...sa incepem cu inceputul.Eu sunt Sidney , sunt astropufa , iar ea e Bell , cercetasa , probabil ca o stii.."zise Sidney.
"-Desigur ca ne stim."spuse Bell.
"-Aha.Incantata de cunostiinta , Sidney.Deci , totusi cum de ati ajuns in halul asta?"zise Helena pe un ton usor amuzat
"-M-am intalnit cu Bell si am inceput sa cutreieram coridoarele , pana cand am dat de D-na Norris , care imediat il chemase pe Filch.Asa ca ne-am ascuns dupa prima usa de care am dat , dar am descoperit ca numai putem iesi de acolo."povesti Sidney lui Helena in timp ce Bell incerca sa-si scuture pelerina de cenusa.
"-Dar totusi ati reusit.Cum ati scapat pana la urma?"
"Aa , stai ca mai e.S-a deschis un pasaj secret dar Bell s-a impiedicat si a cazut intr-un tunel unde erau niste chestii ciudate , transparente.Insa Bell a vazut un semn ciudat , si mi-a spus ca l-a mai vazut intr-o carte de-a surorii sale si ca era si un citat acolo , pe care garantam jumatate din sanse sa scapam de acolo."zise Sidney si mai trase 2 guri de aer dupa ce vorbi pe rasuflate.
"-Apoi i-am spus ca daca vrem sa iesim de acolo trebuie sa ne gandim la o fapta buna lipsita de minciuna ,in timp ce am atingeam semnul si am iesit."adauga Bell.
"-Apoi ne-am intalnit cu tine . Ma gandesc oare ce camera mai era si asta?Nu stiu decat o singura camera caruia sa ii dispara usi dupa ce am intrat inauntru , si aceea e Camera Necesitatii!spuse Sidney pe un ton ganditor.
"-Crezi ca...?"dar fu intrerupta de Helena
"-Nu are cum sa fie Camera Necesitatii.Din cate stiam eu , camera apare cand iti doresti asta , si e la etajul sapte , iar noi suntem la etajul doisprezece."zise Helena zambind.
"-Cred ca ai dreptate , pana la urma nu cred ca niciuna din noi doua nu si-a dorit sa apara tuneluri si semne neasteptate in camera, nu-i asa?"spuse Sidney pe un ton ce se vroia inocent , iar cele 3 fete rasera , mergand mai departe.Pana cand umbra lui Filch facuta de felinarul de dupa colt se intrepta spre directia lor si sopti D-nei Norris cu un ton ciudat in glas:
"-Haide..cred ca sunt aici , am auzit voci vorbind...De data asta ii prind!"iar ultimele cuvinte le striga tare.Dar Peeves isi facu o aparitie neasteptata in fata lui...

"-Peeves!!!" urla Filch.
"-Oooo, domnule ingrijitor, ce mai faceti?? Ce mai face [strike]bestia[/strike] aaa, pisicuta dumneavoastra??" intreba strigoiul, ranjind.
"-Am ocazia sa prind niste elevi si sa'i atarn in lanturi. Asa ca da'te o data din calea mea!!!" urla barbatul, cu ochii iesiti din orbite.
"-Ce primesc?" intreba Peeves, scotand limba.
"-PEEVES!! JUR CA MERG LA DIRECTOR!!!" urla Filch, enervat la culme.
"-Uita'te cat e ora, mai mult ca sigur doarme" il tachina fantoma.
"-As vrea sa pot sa te vrajesc, sa dispari de aici pentru totdeauna!" spuse ingrijitorul, facand o greseala amarnica.
"-Dar esti un NON, si NONII nu fac vraji. Ha-ha, Filch NON'ul" incepu Peeves sa trambiteze.
"-Eu cred ca ar fi mai bine daca am pleca de aici" sopti Helena, care asistase tacuta alaturi de prietenele sale pana atunci.
"-Haideti pe aici" murmura Bell, conducandu'le pe coridorul intunecat.
"-Deci Peeves e cel mai tare, cred ca maine dimineata am sa'l felicit" chicoti Sydney.
"-Saracul Filch, cred ca e aiurea sa nu poti face vraji, intr'o scoala de magie" spuse Helena.
"-Asta e, la temperamentul lui, ar folosi blestemul Crucio! pe orice elev care ar aduce norol pe scari" rase Bell.
"-Deci, mai bine sa nu stie sa faca vraji" fu Sydney de acord.
Continuara sa mearga de'a lungul holului luminat de bataia plapanda a razelor provenite din tortele aninate pe perete, cu pasi mici si sovaitori. Ajunsera in fata scarilor, oprindu'se brusc.
"-Suntem la etajul IV" le anunta Bell.
"-Si ce facem acum??" intrebara astropufele.
"-Sa coboram" murmura fata, incepand sa paseasca pe treptele albe de marmura..