Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa

« Previous 1 3 4 5 6 7 8 Next »

/ `Rain.[^]

• 'Bietul baiat.'am gandit eu uitandu-ma cum Lily il apuca pe Blake asa de tare de brat ducandu-l ceva mai departe de noi pentru a nu auzi niciun cuvant,mi-am dat ochii peste cap.Chiar nu mai eram un copil mic,aveam saisprezece ani nu trebuia nimeni sa vorbeasca in locul meu si chiar asa ce li se parea asa de stanjenitor.Mi se parea ceva firesc...Mi-am dat ochii peste cap asteptandu-l pe Fred sa imi dea nu stiu ce medicament,cand un chicot imi scapa cand il vazusem pe Blake aproape imbujorat,era asa de amuzant pana cand Fred imi turna sticluta aceeai care avea un continut foarte acru incat strambasem din nas cand il inghitisem.Desi ma simteam putin mai bine tot abea ma puteam tine pe picioare si mai simteam unele intepaturi in stomac,dar incercam sa le ignor nedorind sa stric cheful nimanui.Am incercat sa ma ridic in picioare dar cazusem inapoi in genuchi Blake venind in ajutorul meu tinandu-ma de umeri strans,atunci Lily il privi putin serioasa ridicand o spranceana,atunci Blake incepu sa izbucneasca in tipete care sunau 'Acum nu pot nici sa ii mai vorbesc?' sau 'Mai bine ma omor decat sa ma mai privesti asa.Nu am facut nimica.'tot repeta cuvintele acele de mii de ori.Atunci eu si Lily izbucniram in rasete facandu-l pe Blake sa isi dea ochii peste cap.
  
  "-Ce ziceti daca jucam adevar sau provocare?"spuse Lily zambind uitandu-se la noi asteptand un raspuns.
  "-Eu sunt primul!"tipa Blake deodata."Eu a doua!"am ras strambandu-ma nitel din cauza dureri,incercand sa o ignor.
  "-Tamara...te mai doare ceva?"spuse Fred gandindu-se.Am clatinat usor din cap in semn ca 'nu' concentrandu-ma la joc.
  "-Deci...cum facem?"am intrebat eu luandu-mi genuchi aducandu-i iarasi la piept strangandu-i din nou cu putere pentru a impiedica durerea.
  
  'Adevar sau provocare'stiam de jocul acesta de cand ma nascusem,parintii mei mereu se jucau cu mine sambata si duminica si ca de obicei ma lasau sa castig.Era amuzant sa ii provoci pe cei din jurul tau si mai ales cand incepeau sa se vaite de ce aveau sa faca daca doreau sa continue jocul.Abea astepta sa inceapa jocul.

Blake incepu sa tipe intreband daca nici sa ii vorbeasca Tamarei nu are voie. Cand am vazut cat de tare se enervase am inceput sa rad cu Tamara. M-am mai inveselit cand am auzit ca vroiau sa jucam adevar sau provocare.
“Blake deci vreii sa fii primul.... Ce alegi?” l-am intrebat zambind.
Acesta cazu putin pe ganduri apoi spuse:
“Provocare.”
“Te provoc sa... o saruti pe Tamara si sa pui pasiune in acel sarut.” i-am spus incepand sa chicotesc din cauza fetei pe care o aborda Tamara.
Blake se apropie de ea dar ea isi puse mainile la gura dand din cap in semn ca nu vrea. devoratorul sari in picioare se uita putin urat la Tamara poi se intoarse spre mine.
“E din vine ei, nu?” intreba Blake aratand furios spre mine.
Am facut ochii mari si mi-am dus mana la gura ca sa incerc sa nu rad de cat era de revoltat. Tamara ii spuse ca nu are nici o legatura cu mine si cu discutia de mai devreme si ca ii va explica putin mai tarziu. Blake ofta asezandu-se inapoi pe tulpina copacului.
Am oftat si eu dandu-mi ochii peste cap. Am intrebat-o pe Tamara apoi veni si randul lui Blake.... Cand insfarsit veni si randul lui Fred si ma intreba ce aleg i-am spus ca aleg provocare.
“Te provoc sa spui de ce iti este cel mai frica.” spuse Fred incepand sa rada pentru ca el stia de ce imi este mie cel mai frica. Blake si Tamara nu stiau si Blake ma privea interesat de raspunsul meu. Imi era frica de gandaci insecte si rame. Nu le puteam suporta dar jocul era joc si stabilisem la inceput ca era fara refuzuri.
“Gandaci, insecte, rame....” am murmurat eu cu ochii in pamant incercand sa-mi ascund roseata din obraji.
“Serios!?” intreba Blake aproape sufocandu-se de ras.
“Mda....” am zis putin nervoasa.
Si Tamara chicotea spunand ca nu credea ca unei devoratoare asa ca mine i-ar putea fi frica de niste chestii asa inofensive.
“Nu-mi plac picioarele lor multe.” am zis drept scuza.
Cand Blake auzi asta se ridica in picioare si facu o vraja. O multime de insecte si gandaci ii iesira in bagheta si fusesera aruncati pe mine. Am inceput sa tip tavalindu-ma pe jos vrand sa scap de ele.
“Ia-le de pe mine. Fred te rog ia-le de pe mine!” am inceput sa urlu disperata.
Blake si Tamara radeau in hohote si spre marea mea mirare toate ciudateniile alea disparura de pe mine. Multumita lui Fred bineinteles care desi se distra tot ma ajuta. M-am ridicat de pe jos rosie toata. L-am privit urat pe Blake vrand sa-i spun ceva dar cand am vrut sa deschid gura Fred intreba:
”Tamara ce te mai doare? Spune-mi sa pot sa te ajut.”
M-am uitat la Tamara apoi la Fred. Si eu observasem ca Tamara se comporta putin ciudat dar nu stiam ca inca ii mai este rau. Am oftat uitandu-ma iar urat la Blake, desi stiam ca nu era el vinovat dar totusi ma suparase faza cu gandacii.
“Ce?” intreba Blake punand o fata nevinovata.
“Gandacii... m-au enervat.” Am zis printre dinti.
„Aa vezi ca mai ai unul in par.”zise Blake intinzand o mana vrand sa-mi ia gandacul din parul ciufulit.
Am inceput iar sa urlu si sa il injur pe Blake dar m-am potolit imedioat cand am vazut privirea fioroasa a Tamarei. Am tacut si l-am lasat sa ia acel gandac nesuferit din parul meu apoi m-am asezat iar la tulpina unui copac.

• Incepusem sa ne jucam ‘Adevar sau o provocare’ prima fuse Lily care il provocase pe Blake sa ma sarute pasional cand am auzit un nod in gat mi se puse iar stomacul parca mi se facuse ghem,imediat ce se apleca spre mine punandu-si mana afectiv pe obrazul meu rosu mangaindu-ma usor mi-am pus ambele mainii peste gura incepand sa tremur toata,ma retrageam tarandu-ma cu spatele in asa fel in cat sa fie o distanta intre noi doi.Ii spusesem ca ii voi explica mai tarziu,motivul pentru care il refuzasem era chiar prosesc,dar nu stiam cum aveam sa ii spun si cand.Nu stiam cum va reactiona,ii era teama sa nu se enerveze pe mine si dupa sa distruga tot ceea ce era in jurul sau.Dar mai aveam suficient timp sa ma gandesc si sa iau decizia corecta.Atunci Fred o intrebase pe Lily de ce ii este frica,iar raspunsul fu gandacii.Ramasesem complet uimita de raspunsul sau mai ales ca era si devoratoare,eu uram acele ma speriau asa de tare incat as fi tipat la vederea unuia.Dar Blake fiind asa de glumet facu o vraja incat arunca o gramada de lighioane scarboase pe ea,mi se parea putin rautacios dar si amuzant neputand sa imi stapanesc rasul.Dupa ce inceta ‘circul’ Fred ma studie foarte atent intrebandu-ma daca simt ceva pentru ca ar putea sa ma ajute sa scap de durere.Am clatinat usor din cap in semn ca ‘nu’ dandu-mi seama ca minteam dar ce rost avea sa le stric tot cheful,mi se parea nedrept.Cand fu randul meu sa mi se adreseze intrebarea,eu alesem ‘adevar’ gandindu-ma ce ar putea sa imi spuna,atunci simtisem o alta durere puternica in piept de parca cineva tot rasucea un cutit zimtat in interiorul meu.
  
  “-Este adevarat ca il iubesti mai mult decat orice pe Blake?”ma intreba Fred zambind.Atunci Blake se intoarse cu fata spre mine asteptand raspunsul meu.Priveam putin speriata in jurul meu nestiind ce sa fac,atunci m-am ridicat de pe pamant pasind inapoi uitandu-ma putin trista la el luand-o la goana prin padure linistita.Asezandu-ma la baza unui copac in fata mea se putea vede o carare care duce la iesirea din Padurea Interzisa dar cand sa ma ridic de la radacina copacului imediat fusem izbita cu putere foarte brutal de tulpina solida si rece a copacului,in fata mea se afla Blake care avea ambele mainii infasurate strans in jurul meu neputand sa ma zbat lovindu-l cu putere dar fara success,l-am privit putin trista,chipul sau parea distrus fara viata de parca tocmai murise cineva foarte important pentru el,se vedea ca sufera foart mult.
  
  “-Daca nu vrei sa ma mai vezi niciodata…te voi lasa sa pleci.”spuse Blake ridicandu-se de pe mine sarutandu-ma usor pe obraz aratandu-mi iesirea care nu era foarte departe.Am oftat adanc pasind catre exterior cand auzisem strigatul lui Lily care ma opri facandu-ma sa ma intorc spre ea,care alerga prin padure.
  “-Ce s-a intamplat?”am murmurat eu cu capul in pamant putin trista.
  

• Cand Blake isi lua ramas bun de la mine imediat pleca inapoi in poienita,imi spuse ca vrea sa ma intorc si cum pot sa ascult balivernele Amandei si ca tot ce spuse ea este o prostie si trebuie sa ma intorc si sa imi cer scuze mai ales lui pentru ca l-am facu sa sufere.Am urmat-o pe Lily cand ajunsem in fata poienitei,am pasint in urma incepand sa alerg dar viperina ma prinse de brat cu putere ducandu-ma si punandu-ma sa stau pe pamant.Am lasat privirea in jos luand o crenguta si incepand sa imi scriu numele pe solul umed.Ascultand cu atentie ce avea de spus Blake despre mine si cred ca ar fi meritat si de ce doream sa plec de langa el.’Discursul’ chiar ma emotiona,m-am ridicat incet de pe jos ducandu-ma la el sa-l imbratisez si sa-l sarut scurt.’Daca vrei poti sa plangi.’imi soptise acesta la ureche facandu-ma sa rad si sa-l lovesc puternic in coaste soptindu-i la ureche ca ‘nu mai sunt o copila.’Dar dupa ce ma retrasem din bratele lui Blake Lily si Fred plecara de langa noi prinzandu-I chiar la iesirea din poienita.Ne spusera ca vor sa ne lase singuri pentru cateva minute,mi-am dat ochii peste cap ducandu-ma la ei tragandu-i napoi la locul lor.Am oftat greu jucandu-ma din nou cu crenguta atunci Fred ma intreba ceva.
  
  “-Tamara…stii sa cantii la vreun instrument musical?”ma intreba el,in aceea secunde am ridicat privirea zambind la auzul cuvantului ‘muzica’.
  “-Da stiu sa cant la chitara,iar vara fac cursuri la pian.”am spus eu vesela.
  “-As putea vreodata sa te ascult cantand?”spuse Blake curios.
  
  “-Desigur.”am spus eu scotandu-mi bagheta facand o vraja pentru a aparea chitara mea care se afla in Turnul astropufilor pe un covor alabastru-deschis.Imediat imi aparu chitara mea maroniu-deschis cu putin sclipici pe ea care stralucea in lumina lunii care batea in poienita.M-am gandidt bine la un cantec cand unul perfect imi trecu prin minte,perfect pentru acest moment.
  “-Canti si cu vocea?”spuse Blake curios uitandu-se la chitara mea.
  

Am ramas muta de uimire cand am vazut reactia Tamarei. M-am gandit ca poate nu ar fi vrut sa o spuna de fata cu noi sau ceva de genul acesta dar apoi cand mi-am dat seama ca ea nu-l mai iubea si nu il mai vroia alaturi de ea m-am simtit foarte rau. Ma cunosteam cu Blake de cand eram mici il mai vazusem in momente dificile si nu trecea usor peste ele. Imi parea foarte rau pentru el. Imi parea rau si pentru Tamara pentru ca si ea parea foarte trista.
“Daca nu vrei sa ma mai vezi niciodata te voi lasa sa pleci.” ii spuse el cu un glas distrus. O saruta pe obraz in semn de ramas bun apoi o conduse pana la iesirea din Padurea Interzisa.
Am strigat-o pe Tamara oprind-o. Aceasta ma intreba ce s-a intamplat de parca ar fi vrut sa scape de mine cat mai repede. Am tras aer in piept si am inceput sa vorbesc.
“Ce a fost in capul tau?” am intrebat-o suparata.
Tamara imi spuse ca nu mai poate sa faca fata.
“La ce?” am intrebat-o fiindu-mi putin frica de raspuns. Astropufa spuse ca poate Amanda avea dreptate si ca ea nu e suficient de buna pentru Blake, ca ea e o simpla vrajitoare. Am ramas cu gura cascata. Amanda era o prefacuta si o mincinoasa iar Tamara ii crezuse toate prostiile pe care aceasta le spuse.
“Uite, Tamara, Blake nu te considera asa cum te considera Amanda si te iubeste pentru ceea ce esti. Dar nu eu sunt persoana potrivita sa ti-o spun pentru ca pe mine nu ai sa ma crezi trebuie sa auzi tu.” Fata se uita surprinsa la mine dar ma urma. Am dus-o inapoi in poienita unde erau Fred si Blake. Tamara cand ii vazu isi dadu ochii pe spate si vru sa plece dar am oprit-o spuandu-i:
“Taci si asculta.” am spus fortand-o putin sa se aseze. Tamara se suspuse si se aseza apoi Blake ofta adanc.
“Tamara de cand te-am vazut in Padurea lui Dean cand Lily si Fred te-au adus in acea poienita unde erau cativa dintre devoratori printre care si eu. Stateam mai retras sprijinit de un copac cercetandu-te din priviri. Din prima clipa in care te-am vazut te-am placut. Si acum in seara asta cand am vazut ca eram la un pas de moarte si nu puteam sa aud decat vocea Amandei care te insulta imi parea foarte rau. Stiam ca te vei gandi la cele spuse de ea dar nimic nu e adevarat eu te iubesc asa cum esti, si nu esti deloc simpla, sau ciudata. Eu te iubesc exact asa cum esti si mi se rupe sufletul cand ma gandesc ca tu nu mai tii deloc la mine.“ spuse Blake cu o voce trista.
Pe mine discursul sau ma impresiona foarte tare stiam ca avea de spus ceva frumos dar nu ma asteptam la ceva atat de sentimental.
Tamara se uita la el cu ochii mari apoi ii sari in brate incepand sa planga zicand ca ii pare sincer rau pentru ceea ce se intamplase mai devreme. Blake o imbratisa strans apoi Tamara il saruta.
“Sa inteleg ca nu ma mai parasesti?” intreba Blake plin de emotie.
Tamara dadu din cap in semn de nu apoi se elibera din stransoarea lui Blake dar nu inainte de ai mai da un sarut. M-am uitat la ei zambind apoi la Fred care parea si el foarte emotionat. I-am facut semn ca mai bine plecam sa ii lasam pe ei singuri. Ne-am ridicat dar cand am vrut sa plecam printre copaci o voce suparata se auzi din spate:
“Unde plecati dragilor?” intreba Blake zambind uitandu-se la noi cu o privire suspicioasa.

Imi facea placere sa o ascult pe Tamara cum canta la chitara. Era foarte linistitor. Blake o intreba daca poate canta si cu vocea iar aceasta aproba din cap si incepu sa cante si cu vocea. Era un cantec superb care se potrivea perfect cu momentul acesta. Am stat in tacere si am ascultat-o minute in sir pe Tamara cantand.
"Canti minunat Tamara." am spus eu pe jumatate adormita in bratele lui Fred.
Tamara imi multumi apoi lasa chitara jos pentru a se mai odihni putin, apoi ma intreba daca eu nu cant.
"Doar pian." am spus zambind. Astropufa imi zambi si ea apoi se aseza in brate la Blake. Ma uitam la ei zambind, dar Blake iar interpreta totul gresit.
"De ce te uiti asa la noi, cu ce am mai gresit de data aceasta?" intreba el nervos.
"Cu nimc. Ma bucur ca v-ati impacat." am zis uitandu-ma putin urat la Blake.
Imi era atat de somn si cascam incontinuu, iar ceilalti erau la fel de adormiti. M-am ridicat in picioare dezechilibrandu-ma si cazand inapoi in bratele lui Fred. Toti trei radeau de mine apoi Blake si Tamara ma intrebara daca sunt bine. Le-am raspuns ca da doar ca am ridicasem prea brusc. Dupa cateva minute m-am ridicat iar de data aceasta fara sa mai cad.
"Unde pleci?" ma intreba Fred.
"Sa ma plimb. Veniti si voi?" am intrebat cascand.
Fred se ridica spunand ca el vine apoi Blake spuse ca putem pleca inainte si ne ajung ei din urma. L-am luat de mana si chiar inainte sa iesim din poienita i-am spus:
"Nu-i asa ca sunt draguti? Si ma bucur atat de mult ca s-au impacat." am zis chicotind.
"Va auzim sa stiti!" spuse Blake razand.
Mi-am cerut scuze apoi am auzit-o pe Tamara spunand ceva de genul 'Nu numai noi suntem draguti.' dar nu am mai zis nimic si am plecat cu Fred prin padure. Mergeam incet pentru ca eram obositi si pentru ca Tamara si Blake trebuiau sa ne ajunga din urma. dupa cateva minute de mers i-am spus lui Fred ca sunt prea obosita si vreau sa stau jos. M-am asezat la tulpina unui copac apoi mi-am scos bagheta facand niste stelute rosii pntru ca Blake si Tamara sa ne gaseasca. Fred si aseza langa mine si mi-am sprijint capul pe el.
"Oare de ce nu mai vin Blake si Tamara?" am intrebat curioasa.
"Poate sunt ocupati." spuse Fred razand.
Am inceput si eu sa rad usor apoi am inchis ochii pasind in lumea viselor.

• Am cantat foarte bine dupa parerea celorlalti prietenii d'ai mei,le multumisem foarte mult,parerea lor conta pentru mine iubeam acel instrument cu corzi din mainile mele firave am lasat chitara pe jos asezandu-ma cu capul in poala lui Blake incepand sa se joace in parul meu plin de frunze si crengute ale copacilor,luasem o pietricica de pe jos aruncand-o in aer mereu,cand un zambet se ivi pe fata lui Lily care fu interpretat gresit facandu-l pe Blake sa isi iasa din minti.Lily ii explicase ca e fericita pentru ca ne impacasem.Cand viperina merse pana dupa un copac fiind urmata de Fred in spatele sau spunand ca vor merge sa se plimbe dar cand sa ma ridic Blake ma apuca de brat trantindu-ma inapoi in ale lui brate spunandu-le ca vom venii si noi in cateva minute,eram curioasa de ce dorea sa nu plecam o data cu ei.Dar Lily ii spuse lui Fred ca suntem draguti facandu-ma sa chicotesc si Blake sa tipe dupa ei ca i-a auzit.
  
  "-Nu mai fii copil Blakie."am ras eu de alintul sau.
  "-Sa-l fi vazut cand era micut."spuse Fred chicotind."Imi aduc aminte atunci cand..."spuse acesta bufnindu-l rasu.
  "-Nu...nu..nu...nu...gura mica si tu Lily."spuse acesta inrosindu-se la fata,acestia o luara la fuga prin padure inca razand in urma lor.
  
  Nu stiam de ce dorea Blake sa nu mergem impreuna cu ei astepantand,acesta ma ajuta sa ma ridic,eram asa de mica si firava pe langa el...paream o papusa mica de portelan,poate pentru ca eram scunda.Dar nu ma deranja cu nimic chiar imi placea.Blake isi muta mainile de pe picioarele mele pe fata mea luandu-mi o suvita de par punand-o dupa ureche,acesta se apleca usor spre fata mea dar ma saruta usor pe obraz si gat zambindu-mi si luandu-ma de mana mergand printre copacii.Acesta imi spuse ca se hotarase sa nu mai fie obraznic si ca ma va asculta mereu,am ras cu el lovindu-l usor in stomac.Cand dupa un copac il observasem pe Fred iar in bratele sale se afla Lily care adormise...parea asa de inofensifa si de dragalasa si cand imi aminteam de ziua cand o cunoscusem cat de 'viperina' era.Dar cum Blake nu se putu abtine deja incepu cu glumele sale.
  
  "-Trezirea 'Frumoasa adormita'."spuse acesta zdruncinand-o puternic de umeri.Dar nu se intampla nimica atunci Blake isi scoase bagheta facand numai apa peste aceasta facand-o sa se ridice si sa tipe speriata uitandu-se dezorientata in jur.Atunci am aratat speriata cu degetul catre Blake care se ascunse dupa un copac razand de fata lui Lily.
  "-Blakee."m-am plans eu de el neputand sa ma abtin din ras.Am fugit catre el apucandu-l de brate incercand sa-l trag de dupa copac dar el mi-o lua inainte ma apuca de picioare tinandu-ma in brate strans.
  

Dormeam atat de bine cand Blake ma trezise udandu-ma cu apa rece. Am inceput sa tip uitandu-ma dezorientata in jur sa vad ce se intamplase. Tamara arata speriata cu degetul spre Blake, care se ascunse dupa un copac. Acesta o lua in brate pe Tamara tinand-o strans. I-am spus sa-i dea imediat drumul si spre mirarea mea ma ascultase. Eram foarte nervoasa ca ma trezise si trebuia sa ma gandesc repede la o razbunare pe masura. Fred isi ridica si el privirile sa vada ce se intamplase si de ce tip.
"Stiti ceva? Mie mi s-a facut dor de povesti de cand eram noi copii." am zis uitandu-ma la Fred si Blake. Acestia facura ochii mari pentru ca stiau exact la ce ma refer. Nu ma refeream la povestioare amuzante si la tampeniile pe care le faceam noi trei cand eram mici. Ma refeream la cele mai stanjenitoare povesti despre Blake. Fred incepu sa rada de parca as fi terminat povestea si am ajuns la partea in care toti suntem pe burta ras.
"N-ai sa indraznesti!" spuse Blake printre dinti.
"Ba da. Fred mai tii minte povestea cu bufnita aia mica si galagioasa a lui Blake?" am intrebat zambind batjocoritor.
Fred se mai opri putin din ras si dadu din cap in semn de da apoi iar incepu sa rada. Si eu incepusem sa rad dar trebuia sa ma abtin ca sa pot spune povestea. Tamara se uita la noi de parca am fi fost niste oameni complet nebuni si nu avea idee despre ce vorbeam. Blake se napusti asupra mea facandu-ma sa cad la pamant, tragandu-l si pe el dupa mine.
"Aveam vreo cinci ani...." am inceput dar apoi Blake isi puse mana peste gura mea oprindu-ma din vorbit. Mi-am infipt dintii in mana lui facandu-l sa injure dar si sa-si ia mana de pe gura mea.
"...cand parintii lui Blake i-au cumparat o bufnita mica...." am incercat sa continui dar fara prea mult succes caci Blake isi infipse mana in parul meu ud si lung pana la talie facandu-ma sa tip iar. Incercam din rasputeri sa spun povestea in timp ce ma luptam cu el. Tamara si Fred erau deja pe jos de ras si nici unul nu incerca sa ne desparta. I-am dat lui Blake un cot in stomac reusind sa ma eliberez din stransoarea sa. Am profitat de timpul in care el tusea si m-am transformat intr-un suvoi de fum urcandu-ma foarte repede intr-un copac.
"Nu mai tin minte ce nume i-a pus dar era oricum unul foarte stupid. In fine ideea e ca bufnita aia era foarte galagioasa si ma enerva cumplit si pe mine si pe Fred si pe parintii lui Blake." am zis ferindu-ma de Blake, care se urca dupa mine in copac.
"Nu era un nume stupid si te rog sa taci!" tipa devoratorul nervos. Am sarit din copac pe pamantul umed si bineinteles Blake sari si el.
"Nu tac! Lasa-ma sa termin." am zis scotandu-mi bagheta pentru ca si Blake facuse acelasi lucru.
Fred sari in picioare si se puse intre noi.
"Fara baghete!" striga el facand-o pe Tamara sa se ridice si ea. Se duse la Blake si il intreba chicotind ce s-a intamplat cu bufnita pana la urma.
"A omorat-o ea!" spuse acesta aratand furios spre mine facandu-ma sa rad.
Tamara se uita cu ochii mari la mine si Fred incepu sa chicoteasca.
"O te rog! A fost un lucru foarte bun. Toti s-au bucurat ca am facut asta. Era insuportabila." am zis printre hohote de ras.
"Si apoi mi-ai spus ca ai vorbit cu fantoma ei sa ma bantuie in fiecare noapte cate zile voi avea!" spuse Blake
"Da si tu m-ai crezut blegule si ai fugit la Fred acasa." am spus cazand in genunchi de ras. Tamara incepuse si ea sa rada in hohote iar Fred inca se uita precaut la mine si la Blake ca nu cumva sa incepem iar sa ne luptam.

Dupa ce mi-am potolit rasul m-am ridicat in picioare ducandu-ma la Blake si cerandu-mi scuze.
"Si eu imi cer scuze pentru apa...." spuse el intinzand o mana.
M-am uitat la mana lui apoi la balta de noroi langa care statea Blake.
"Ai sa ma faci sa cad acolo." am spus aratand spre balta. Acesta isi dadu ochii peste cap apoi facu cativa pasi in fata indepartandu-se de balta, apoi imi intinse iar mana. Am intins si eu o mana strangand-o prieteneste pe a sa. I-am zambit apoi m-am dus langa Fred care statea la tulpina unui copac.
"Va luptati asa de cand erati mici." spuse el chicotind.
"Si tu ai fost mereu acolo sa ne desparti inainte ca lucrurile sa mearga prea departe." i-am spus razand.
Tamara si Blake se asezara si ei zambind in fata noastra la tulpina altui copac.

• Blake ma strangea puternic in brate legandu-ma in timp ce eu radeam si tipam la el in speranta ca imi va da drumul dar cand auzi vocea lui Lily serioasa cand ii spuse sa imi dea drumul facu tocmai cum zise ea dar isi puse bratele in jurul gatului meu asezandu-si capul pe umarul meu sarutandu-ma usor pe obraz facandu-ma sa zambesc si sa ma inrosesc rau de tot.Chipul lui Lily arata furie pentru gluma lui Blake cu apa rece,atunci viperina incepu sa spuna povesti de cand erau ei mici.Chiar abea asteptam sa aud una cu Blake,eram chiar foarte curioasa sa stiu ce prostii faceau ei cand nu aveau mai mult de zece ani.Atunci Blake isi folosi puterea facandu-ma sa tresar si sa cad in genuchi pe jos din cauza vitezei lui foarte mare abea daca il puteam observa cand se aseza deasupra lui Lily punandu-i mana peste gura incercand sa o faca sa taca.Era un spectacol foarte amuzand cand isi foloseau puterile tachinandu-se si urcandu-se pe fiecare creanga a copacilor...uneori ma intrebam daca cei doi erau fratii desi nu semanau deloc.Povestea incepea cu o bufnita care enerva pe orcine iar Lily o omorase spre fericirea tuturor spunea cum ca a vorbit cu fantoma sa punand-o sa il bantuie iar Blake dormise numai la Fred crezand-o.Radeam cand auzeam acea poveste suna asa de...patetic dar imi placea pentru ca imi era prieten.Nu ma deranja.Chiar il iubeam si mai mult pentru naivitatea sa si glumele sale.
  
  "-Blake nu stiam de asta trebuia sa imi spui."am inceput eu sa rad facandu-l sa zambeasca putin ducandu-se la Lily sa faca pace.
  "-Cate povesti avem noi cu Blakie al tau cand era mic."spuse Fred uitandu-se la cer.
  "-Mai spune una te rog."am zis eu chicotind.
  "-Fred sa nu idraznesti."spuse devoratorul furios uitandu-se suparat la mine.
  "-Blakie taci din gura."i-am spus eu acoperindu-i gura ca sa taca.Acesta imi lua mana tinand-o strans in a sa mangaind-o usor.
  "-Tamara tu ce ai facut toata copilaria?"spuse Blake uitandu-se la mine curios.
  
  Intrebarea sa ma facu sa tresar si sa ma uit speriata in jurul meu gandindu-ma la acele clipe groaznice din copilaria mea foarte trista.Vedeam din nou acele imaginii groaznice cu mine si cu acei oamenii foarte rautaciosi...erau chiar mai rai decat cei de la viperinii.Vedeam si simteam ceea ce se intampla atunci parca se repeta totul in acel moment am tipat ascunzandu-mi fata in tricoul lui Blake.Nu plangeam.Eram speriata.Terifiata chiar.Tremuram toata.
  "-Te simiti bine?"spuse Blake trist punandu-si mana afectiv pe spatele meu."Ce s-a intamplat...poti sa ne spui."adauga el.

Ma uitam la Tamara cand Blake o intreba ce facuse toata copilaria ei. Astropufa incepu sa se poarte tare ciudat. Scoase un mic tipat apoi isi ascunse fata in tricoul lui Blake. La inceput m-am gandit ca e ceva in genul copilariei lui Blake, care credea orice si se speria foarte repede dar apoi mi-am dat seama ca nu fusese asa si ca Tamara avuse o copilarie foarte trista. Am oftat uitandu-ma urat la Blake.
"Ce mai e?" intreba acesta.
"Poate nu vrea sa ne spuna, poate nu este treaba noastra." am zis punand accent pe ultimele doua cuvinte. Tamara spuse ca ne va zice tot apoi ofta uitandu-se putin speriata la Blake.
I-am facut semn din cap ca poate sa inceapa si Blake o saruta incet pe obraz.
"Stiti ca eu locuiesc in lumea Incuiatilor si acolo am locuit si cand eram mica. Prin vecini erau si niste baieti mai mari ca mine care mereu cand se jucau cu mingea si o scapau unde erau niste caini ma trimiteau pe mine sa o aduc. Daca nu vroiam sa fac asta si alte treburi murdare d'ale lor ma bateau sau ma tachinau. Se purtau mult mai frumos cu animalele." isi spuse Tamara povestea cat putu de repede.
Blake sari furios in picioare intreband-o pe Tamara care e adresa nenorocitilor alora.
"Doar nu ai de gand sa te duci sa-i omori?" intreba Tamara cu o voce mica.
"Ba da are si merg si eu cu el." am zis ridicandu-ma din bratele lui Fred, care se ridica si ma lua de mana spunand ca vine cu mine si cu Blake.
Tamara sari repede in picioare spunand ca nu putem merge acolo sub nici o forma.
"Nici sub forma de fum?" am intrebat razand. Acest lucru o supara putin pe Tamara.
"Uite Tammy tinem mult la tine si vrem sa-i vedem pe nenorocitii aia morti." spuse Blake incepand sa se agite. Am cazut pe ganduri intrebandu-ma de ce nu vroia Tamara sa-i ucidem. Oricum in noaptea asta nu puteam, pentru ca nu puteam pleca de la Hogwarts.
"Eu ma duc singur dupa ei." spuse Blake dintr-o data.
Tamara il apuca de incheietura spunandu-i ca nu il va lasa sa faca asta acum. Blake tot protesta spunand ca el merge dupa ei.
"Blake nu in noapte asta. Intelege odata!" spuse Fred fortandu-l sa se aseze. Ma uitam mirata la el Fred. Nu isi mai iesise din fire de ceva vreme. Am oftat ducandu-ma la Tamara si punandu-i o mana pe umar.
"Vrei sa mai auzi cateva povesti de cand era Blake mic?" am intrebat-o zambind.
"Nu nu nu nu mai vrea." izbucni acesta.
"Ii spunem si cu Fred." am zis implorandu-l din priviri.
"Bineee.. Lily m-ai bagat si pe mine in asta.. si vei plati. Bun Tamara ca sa mai uiti... ai vrea sa auzi povesti cu Lily la cinci ani?" intreba Fred razand.