Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa

« Previous 1 … 3 4 5 6 7 8 Next »

/ Rain.fell.

-Nu e de bine,nu e deloc de bine. Suntem urmarite ...de un grup de Devoratori. Nu stiu daca ne urmaresc pe noi,insa acum problema nu este aceasta, ci faptul ca vom pati ce ai vazut tu in previziunea ta si nu numai atat. Acum ar trebui sa te felicit ca te descurci la previziuni,dar o voi face cu alta ocazie. In acest moment trebuie sa plecam de aici.!"zise Rose grabita.”Dementori!”acest cuvant imi “tipa” in minte,vocea era atat de puternica si de groasa,mi-am pus mainile peste urechii apasand cu putere pentru a nu auzi nimica dar nu functiona singura mea alternativa a fost sa tip cu toata puterea si sa dau picioarele cu putere de pamant.
-Potoleste-te ar sa ne auda si o sa vina dupa noi!spuse Rose astupandu-mi gura cu mana sa,ar trebui sa ne ascundem dupa niste copacii ca sa nu ne gaseasca pentru un moment.Suspinam,muream de frica nu stiam ce aveam sa fac as putea murii,dar viziunea mea era alta cum ca am supravietuit luptei.”Luptei?”

Am ascultat ce gandea Tamara si am rostit:
"Ooo,nu din nou!!!"
Tammy se uita intrebatoare la mine si am preferat sa ii dau o explicatie:
"Stii...vezi tu..uneori pot sa 'vad' ce gandesc altii. Si acest lucru fara sa vreau. Pur si simplu patrund in mintea cuiva cand ma simt stresata,speriata,suparata...dar nu mereu se intampla asa...Dar acum s-a intamplat...Da,intr-adevar va fi o lupta. Cu Devoratori insa,nu cu Dementori,ceea ce este mult mai rau...Eu in viziunea mea am vazut cinci Devoratori...insa probabil vor sosi si mai multi!"
Tonul meu era grav,astfel Tamara nu a luat-o ca pe o gluma,bineinteles ca nici nu era...
Se uita serioasa la mine nestiind ce sa spuna,nici eu nu stiam ce sa spun,de altfel...

Am ascultat cu atentie cea ce spunea Rosalie simtind cum frica ma afecta si mai mult cand auzisem ca cinci Devoratori sau chiar mai multi vor veni,cum ca va fii o lupta.Acum imi doream sa nu fi avut aceea viziune stupida sau sa fii venit aici in padure pentru a ma linistii acum aveam sa fiu si mai stresata ca inainte de a veni aici.Mi-am adus aminte cand eram in camera Oglinzi lui Erised vazusem un dementor,nu putea fi o coincident ape oglinda scria “
“Erised stra ehru oyt ube cafru oyt on woshi” care insemna “Nu iti arat fata ci dorinta inimii” auzisem cum multi elevii vazuse ceva in oglinda iar ceea ce vedeau chiar se indeplinea.Oare tot ceea ce am vazut in oglinda se va indeplinii,oare dorinta lui Rosalie de al vedea pe iubitul ei se va indeplini vreodata.
-Ce facem acuma?am inceput eu sa plang,agitandu-ma,am apucat bagheta tinand-o foarte strans gandindu-ma la mii si mii de vraji de atac.Daca avea sa mor aici in lupta fara sa imi iau adio de la parintii mei.Gandeam negativ.

Ma simteam atat de neputincioasa in fata unei astfel de probleme. Ma uitam la Tamara si nici macar nu stiam ce sa ii zic. Brusc,am simtit niste cristale cazandu-mi pe umeri,incepea sa ninga din nou. Vremea nu era prea favorabila pentru o posibila lupta. Am oftat gandindu-ma ca eu intr-adevar nici nu vreau sa lupt. Prea multe lupte in ultimul timp,ma simteam atat de epuizata,ma simteam lipsita de puteri. In caz ca astazi va exista o lupta nu sunt sigura ca i-as putea face fata,pur si simplu nu pot.

"Ce facem acuma?",se auzi o voce langa mine care plangea si ma facu sa tresar brusc. Era Tammy,care era de-a dreptul speriata. Si ce era sa ii zic acum? Nici macar eu nu stiam ce va urma...Chiar nu stiam.
Mi-am intors privirea catre ea si am raspuns :
"Nu stiu,chiar nu stiu...asteptam..sau ..nu stiu!",am spus eu cu lacrimi in ochi.Dar nu,nu le-am lasat sa curga. Insa una fara vointa mea se asternu pe obrazul meu rece ca de gheata,ca al unui vampir.

-Nu stiu,chiar nu stiu...asteptam..sau ..nu stiu!o vedeam pe Rosalie cum avea ochii inlacrimatii,se vedea ca ii este frica si ca nu ar vrea deloc sa lupte impotriva devoratorilor.Tot gafanind vedeam in fata mea niste imagini,cu mine,cu niste copii,le stiam chipul,erau...
~Gandurile Tamarei.~
"Nu vreau mi-e frica"eram eu doar ca mai mica si cu lacrimi in ochii,eram in Lumea Incuiatilor,vedeam un bloc urias dar vechii cu geamuri sparte si graffiti peste tot,plangeam dupa o cutie de carton.
-Unde esti Tamara?se auzeau niste vocii de copii,care imi erau tare cunoscute.Nu te poti ascunde de noi,rase acele vocii.Ma ghemuiam si mai mult in colt unde painejenii incepu sa se urce pe mine,pe mana mea dar imi era mai frica de acei copii decat de niste insecte.Un zgomot puternic se produse langa urechea mea,cutiia disparuse,in jurul meu cinci baietii unde si o fata se uitau la mine cu zambetul pe buze.Erau copii care stateau pe langa blocul meu.
-Lasa-ma in pace nu ti-am facut nimica,am soptit eu plangand de spaima sa nu patesc ceva erau mai mari ca mine,eu eram doar o papusa de carpa in mainile lor.Unul dintre baietii ma smulse cu forta de bluza ducandu-ma catre un gard pe care scria "Nu intra caine rau!"in aceea curte se afla o mingea,a baietilor.
-Tu Tamara sau cum te-o fii chemanda pe tine,ma trase de par,te vei duce in curte pentru a ne lua mingea ai intales?ma stranse si mai rau trandindu-ma puternic de gard.Sau iti este frica de un biet catel?rase
~Sfarsit.~
Cand se termina toata acest spectacol,nu imi dadusem seama ca strangeam cu putere o bucata din trunchiul copacului care se rupse in mii si mii de bucatii in mana mea.Am dat cu pumnul in copac acesta incepu sa vibreze la atingerea mea inclinandu-se intr-o parte.M-am ridicam usor de pe pamant cautand bagheta prin roba mea,mergeam prin padure in cautarea acelor ciudatenii. "Fricoas-o,fricoas-o"se auzeau vocii in capul meu.De nervi am inceput sa tip:
-Aratati-va ciudateniilor!Uitasem complet de Rose.

Am privit-o buimacita pe Tamara,nu vroiam sa ii spun nimic,sa o intrerup din gandurile ei. Nu ar fi fost frumos. Am observat cum o lacrima discreta,dar si foarte trista ii aluneca pe chip. Din cate mi-a povestit pana acum am reusit sa sesizez faptul ca nu ii placuse in Lumea Incuiatilor. Cu siguranta si-a amintit ceva din acele intamplari oribile prin care a trecut. Imi parea foarte rau pentru ea,nu stiam ce sa ii spun asa ca am preferat sa nici nu o intrerup.

Am inaintat cu bagheta in mana si mi-am indepartat ultima lacrima,in caz ca exista Devoratori ai Mortii acum , in padure,in aceasta intunecata padure va trebui sa aratam ca suntem puternice,sa nu dam impresia de sensibiilitate emotionala.

Brusc,mi-am mutat privirea catre Tamara si i-am spus imbratisand-o:
"Stai linistita,nu mai esti acolo! In aceasta lume ai prieteni adevarati!"

"Moarte.Trebuie sa moara,orcine imi sta in cale,nu mai vreau sa fiu jucaria nimanui,de ce,de ce?Trebuie sa ii distrug,macar de atata sunt in stare.Pot sa o fac numai sunt un nimic."Am starns cu putere bagheta gandindu-ma la niste vraji de atac pe care le invatasem la orele de curs.Cand i-am auzit vocea lui Rosalie langa mine imbratisandu-ma.
-Stai linistita,nu mai esti acolo! In aceasta lume ai prieteni adevarati!Cand am auzit prietenii mi s-au inmuiat picioarele cazand pe jos in genuchii parca revenindu-mi dintr-un cosmar,poate eram posedata.
-Din aceasta cauza ar trebui sa infrunt orice demon care imi apare in fata,nu imi pasa daca mor,am soptit ultimul cuvant.M-am ridicat usor incepand sa ma plimb prin padure alungand din minte orice avea legatura cu o lupta.In jurul nostru se auzeau fosnete,vantul batea facand frunzele copaciilor sa scoata sunete infricosaoare chiar si tufisurile si chiar forma lor te facea sa crezi ca faci parte dintr-un film cu fantome.M-am oprit brusc pentru a privii un copac,pe trunchi erau niste desene facute de altii elevi ai scolii,era minunat sa le privestii.Uitandu-ma la copac si atingand desenele,un tipat ma facu sa tresar alarmandu-ma.Credeam ca urmeaza lupta contra dementorului.Stiam vraja "Patronus"singura vraja care ii poate alunga.Si sigur o voi folosii impotriva lor.

O priveam pe Tamara si imi dadeam seama ca suferea. Degeaba incercam eu sa o calmez fiindca stiam cu siguranta ca astfel de sentimente nu pot fi calmate brusc,se vedea durerea in ochii ei . Am oftat fiindca nu stiam ce sa fac in acest caz. Oare era mai bine sa o las in pace cu propriile-i ganduri sau era mai bine sa vorbesc cu ea,sa incerc sa o calmez? Ma simteam de parca nici macar nu existam,am oftat dupa care i-am spus:
"Nu te mai gandi doar la chestii rele...gandeste-te ca sa vii printre Vrajitori a fost unul din minunatele lucruri pe care le-ai realizat!"
Vorbisem sincer,din toata inima...Speram sa inteleaga si sa nu se supere ca am intrerupt-o.

"Dementor!",am rostit eu mai degraba tipand...O,Doamne...Alte probleme!

-Dementor!tipa Rosalie la auzul fosnetelor produse de copacii si tufisuri precum si de tipatul acela asurzitor.Am strans-o puternic de mana pe Rose asteptand sa vina la noi aceea ciudatenie pentru a o ucide chiar eu.Dar ceva din ceea ce nu doream sa vad imi aparu in fata ochilor,chiar dupa copacul plin cu desene ale elevilor Hogwarts-ului se ivi un..un dementor.Era gri,acoperit cu roba,nu avea gura nici nas nici urechi doar o gura proieminenta din care scotea acele tipete.Era infricosator de urat.M-am retras usor in spate pas cu pas impreuna cu Rose de mana.Era urias cu mult mai mare decat noi,paream niste jucarii in fata lui dar asta nu ma facea sa nu lupt impotriva acestiu dementor.Am cautat bagheta prin roba mea,cand am gasit-o am strans-o puternic scotand-o afara.
-Patronus!am strigat eu,un leopard iesi din bagheta mea,era albastru,cat dementorul de inalt acesta incepu sa urle si batea cu piciorul in pamant parea furios.Era prima oara cand foloseam vraja pe cineva.

In ultimul timp avusesem parte doar de probleme,nu mai am avut parte de o zi normala de foarte mult timp. De cateva ore sa stau linistita,singura..gandindu-ma la tot ce s-a intamplat pana acum sau la ce se va intampla de acum inainte. Pur si simplu nu reusisem,iar acum aveam parte de noi probleme. Eram prea socata ca sa reactionez imediat la ceva,dar Tamara a fost mai rapida decat mine si se folosise de Patronusul ei pentru a inlatura Dementorul. Un altul se indrepta spre mine si am ramas uimita. Am ridicat privirea si bagheta si am rostit speriata:

"Expecto Patronus!"... O puma iesise din bagheta mea si alerga in jurul Dementorului.
Si al doilea plecase si i-am rostit Tamarei:
"Haide,sa plecam!"..
Macar sa ne indepartam de acest copac,ma speria acest loc.